Autorul Teodor Popescu, în lucrarea „Politologie”, menţionează că în ştiinţa politică problema statului rămâne şi la etapa actuală o problemă fundamentală. Iluziile despre dispariţia statului în perioada construcţiei comunismului nu s-au adeverit. Statul nu este o categorie veşnică a societăţii. în istoria vieţii sociale au fost etape când statul nu exista. În prezent, însă, el reprezintă elementul principal al sistemului politic.
Teoria cu privire la iute s-a dezvoltat în două direcţii: statală şi antistatală. Prima direcţie apreciază statul ca un fenomen pozitiv, iar a doua îl apreciază ca un rău social şi moral. Până în sec. al XVIII-lea predomina conceptul etatizării. Adică prosperitatea societăţii, grija faţă de supuşi şi triumful dreptăţii, toate idealurile sociale puteau fi realizate numai cu condiţia consolidării statului.
În prezent, există mai multe concepte cu privire la apariţia şi esenţa statului. Aşa, de exemplu, conceptul teocrat susţine că apariţia statului este o instaurare a lui Dumnezeu, iar în statele antice ale Orientului, în Egipt, Grecia conducătorul ţării era socotit de provenienţă dumnezeiască, şi religia contemporană consideră că puterea de stat are un suport divin.
Autorii unor concepte încearcă să pună la baza apariţiei statului diferite fenomene. Unii consideră că principalul factor este cel economic, care a dus la creşterea productivităţii muncii şi apariţia straturilor sociale. Alţii pun pe primul plan factorul ecologic, care formează temelia pentru apariţia inegalităţii social-economice activând în condiţii climaterice diferite. Factorul demografic presupune că apariţia statului e legată de numărul şi densitatea populaţiei şi trecerea ei la modul sedentar de viaţă. Factorul extern al apariţiei statului se datoreşte necesităţii apărării populaţiei etc. Specialiştii în materie, la momentul actual, au ajuns la concluzia că nu e raţional de reliefat un oarecare factor ce ar fi stat la baza apariţiei statului. Toate, într-o măsură sau alta, au contribuit la apariţia lui.
Şi numai la sfârşitul sec. al XlX-lea, statalitatea a apărut ca teorie juridică, confirmând noţiunea bazată pe trei elemente. Teoria aceasta presupune că statul există acolo unde sînt prezente: populaţia, teritoriul şi puterea de stat. Deci, în linii generale, noţiunea de stat poate fi definită ca o formaţiune alcătuită de un popor organizat pe un anumit teritoriu asupra căruia se răsfrânge puterea şi organizarea de stat. Teoria actuală cu privire la stat e determinată drept juridică, deoarece la baza activităţii statului stau drepturile poporului.
Teoria generală despre stat porneşte de la faptul că puterea e mărginită de necesitatea respectării drepturilor omului, iar puterea care încalcă drepturile şi utilizează teroarea împotriva poporului nu este recunoscută ca stat. În asemenea caz această teorie recunoaşte dreptul poporului la nesupunere civilă.
În istoria modernă a gândirii politice se confruntă două concepte cu privire la geneza statului.
- Unul consideră că statul este fenomenul definitoriu pentru specia umană întrucât numai el îşi asumă conştient şi pune în mişcare anumite forme de organizare şi conducere a societăţii ce apare o dată comunitatea umană.
- Celălalt concept aparţine marxismului consideră că statul apare o dată cu apariţia claselor antagoniste şi este instrumentul de realizare a puterii clasei dominante din punct de vedere economic asupra întregii societăţi.