Autorul Teodor Popescu, în lucrarea „Politologie”, menţionează că pentru statul democrat de drept separarea puterilor sau echilibrul puterilor este un principiu fundamental. Acest principiu a fost formulat pentru prima dată în 1690 de către filozoful englez John Locke, care propunea de a nu încredinţa persoanei ce dispune de puterea de a face legi şi dreptul de a le executa.
Ceva mai târziu, în 1748, filozoful francez Montesquieu a dezvoltat această idee, susţinând că stabilitatea unui stat este garantată de existenţa celor trei puteri - executivă, legislativă şi judiciară - cu condiţia ca nici una să nu o domine pe cealaltă şi nici să nu se substituie una pe alta. Executivul n-are dreptul să se amestece în domeniul legislativ, iar jurisdicţia trebuie să rămână independentă de ambele puteri. Anume lui Montesquieu îi aparţin celebrele cuvinte: „Totul ar fi pierdut dacă acelaşi om sau acelaşi corp de funcţionari ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de a le executa şi pe cea de a soluţiona conflictele din societate. Aceasta pentru că fiecare om care are puterea are şi tendinţa de a face abuz de putere; de aceea, e necesar ca prin înseşi natura lucrurilor Puterea să stăvilească Puterea.”
În etapa actuală, numai ţările cu un înalt nivel de dezvoltare social-economică şi cu tradiţii democratice traduc în viaţă acest principiu. Practica arată că traducerea în viaţă a acestui principiu este un lucru destul de dificil. Pentru ca acest proces să se încununeze de succes, e necesar să se constituie un parlament puternic şi de sine stătător, un corp judecătoresc integru şi capabil de a lua decizii independente, respingând presiunile şi intervenţia executivului.
Constituţia Republicii Moldova prevede la art. 6 că „Puterile legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, conform Constituţiei”.
Noi nu putem trece cu vederea principiul dat, atât din motivul că este consacrat în Constituţia R. Moldova, deci este un principiu constituţional, cât şi din propria convingere că acest principiu nu şi-a expirat de-a lungul veacurilor importanţa şi actualitatea sa.
Dacă acum două sute de ani separaţia puterilor (în legislativă, executivă şi judecătorească), de rând cu alte principii democratice, a pus capăt regimului de monarhie absolută şi a favorizat instituirea regimului democratic republican, astăzi acest principiu este o garanţie împotriva instaurării dictaturii sau a regimului autocratic.
O separaţie absolută a celor trei puteri nu poate fi, drept urmare şi Constituţia în art. 6 consacră separaţia şi colaborarea puterilor în stat. Anume prin colaborare se consolidează unitatea puterii.