Constituie ansamblul de norme juridice ce vizează raporturile sociale fundamentale care se nasc, se modifică sau se sting în sfera instaurării, menţinerii şi exercitării puterii publice, ca putere statală.
Într-o altă concepţiune poate fi privit ca disciplina juridică ce abordează acea parte a dreptului public intern care grupează regulile aplicabile statului, determinându-i obligaţiile ce-i revin, puterile al căror titulari sunt, precum şi organizarea internă (Leon Duguit).
Dreptul constituţional reprezintă o ramură principală a dreptului public, având un obiect specific de reglementare.