Drept

Organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Primordialitatea celor două Camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor şi Senatul, conferă regimului politic constituţional caracterul său de regim parlamentar, chiar dacă urmare a alegrii Preşedintelui de către corpul electoral, acesta are din punct de vedere şi un caracter mixt. De asemenea, cum e firesc într-un asemenea regim politic, Guvernul răspunde politic faţă de Parlament, care îl poate demite prin adoptarea unei moţiuni de cenzură.

Parlamentul poate angaja răspunderea Preşedintelui României, chiar  dacă acesta se bucură de o legitimitate similară Parlamentului, fiind ales ca şi parlamentul prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Organizarea Parlamentului.

Camerele Parlamentului, precum şi Parlamentul în întregul său sunt organisme colegiale, cu o compoziţie numeroasă, care lucrează şi decid numai în plenul lor, în sesiuni. Pentru ca munca parlamentarilor să se desfăşoare în bune condiţii, pentru ca proiectele de legi, de decizii, de hotărâri, să fie pregătite, se organizează şi formaţiuni restrânse de lucru, care sunt parţiale şi închise. Astfel, s-a realizat o organizare internă a deputaţilor sau senatorilor, organizare cuprinzând birouri, comitete, comisii, grupuri.

Aceste structuri interne, de lucru, sunt organisme şi îşi desfăşoară activitatea potrivit regulilor fiecărei camere. Ele sunt alese, numite, formate de către fiecare cameră, fără amestecul executivului (Guvern).

Grupurile Parlamentare

Sunt forme organizatorice facultative constituite în Parlament după afinităţi politice. Nu există o lege principală între grupurile parlamentare şi partidele politice reprezentate în Parlament:

• apartenenţa unui parlamentar la un partid politic nu conduce obligatoriu la apartenenţa la un grup parlamentar, aşa cum excluderea unui parlamentar din partid nu antrenează şi excluderea lui din grupul parlamentar sau din Parlament;
• apartenenţa la un grup parlamentar creează însă unele avantaje membrilor acestuia: grupurile sunt cele care propun membrii componenţi ai comisiilor parlamentare. Grupurile sunt cele care pot adresa interpelări în Camera Deputaţilor

Birourile Parlamentare

Sunt organele interne de conducere ale celor două Camere (numai când cele 2 Camere lucrează în şedinţă comună conducerea e asigurată de către un comitet parlamentar).

Conducerea fiecărei Camere în parte e asigurată de către un birou numit şi birou permanent, deşi numai preşedintele acestui birou (care este şi preşedintele camerei respective) este ales pe toată durata mandatului; restul membrilor biroului sunt aleşi numai pe durata unei sesiuni (dar pot fi realeşi).

Birourile sunt formate din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi (care asigură prin rotaţie conducerea Camerei în absenţa preşedintelui), 2 secretari  (pregătesc lucrările şedinţelor), 2 chestori (casierii Camerei şi asigură poliţia şedinţelor).

Biroul permanent se constituie după regula proporţionalităţii, trebuind să reflecte configuraţia politică a Camerei. Numai preşedintele se alege prin vot secret.

Comisiile Permanente

Sunt alese pe toată durata mandatului, sunt comisii specializate care, de regulă, corespund cu configuraţia Guvernului (câte 14 comisii permanente pentru fiecare Cameră).

Rolul comisiilor permanente este:

• să studieze proiectele de legi dispuse la Cameră;
• să avizeze aceste proiecte;
• să redacteze unele proiecte de legi;
• să controleze

Comisiile Temporare (Ad-Hoc) - se aleg pentru orice problemă sau domeniu care trebuie anchetat sau perfecţionat. De regulă însă, astfel de comisii se aleg în scop de anchetă, iar existenţa lor încetează când şi-au îndeplinit misiunea.

Originea comisiilor parlamentare este britanică, dar cea mai mare răspândire şi cel mai mare prestigiu le au în Congresul american.

În Parlamentul român se pot înfiinţa:

• comisii speciale (select commitees) – sunt desemnate pentru a examina o problemă aparte şi pentru a face recomandări Camerei în acest sens;
• comisii comune (se compun din membrii ai celor 2 Camere atunci când există un scop comun de importanţă majoră, de exemplu, comisia de elaborare a legii pentru revizuirea Constituţiei);
• comisiile de anchetă – sunt comisii specializate care au unele competenţe de natură judiciară. Pot cita martori, pot solicita experţi sau elabora expertize.

Alte tipuri de comisii:

Comisia întregii Camere – este formată din toţi membrii Camerei; este convocată rar şi de regulă pentru probleme deosebite (de natură   constituţională

sau fiscală).

Comisiile fără specialitate (standing commitees) – sunt comisii constituite şi menţinute în stare latentă şi cărora, de obicei, li se încredinţează examinarea unor proiecte de legi.

Comisiile de mediere:

• medierea apare atunci când între textele aceleiaşi legi adoptate de cele două Camere apar diferenţe de

Funcţionarea Parlamentului. Mandatul Parlamentului

În România, mandatul parlamentul este de 4 ani şi începe la data când au avut loc alegerile. Mandatul se încheie la termen (dar poate fi prelungit în caz  de război sau catastrofă prin lege organică) dar se poate încheia şi mai devreme de termen în caz de dizolvare a parlamentului de către şeful statului sau în caz  de autodizolvare.

Parlamentul nu poate fi dizolvat de preşedinte în ultimele 6 luni ale mandatului acestuia, în stare de urgenţă, de asediu sau război.

Alegerile parlamentare au loc în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului vechiului parlament sau de la dizolvarea acestuia. Parlamentul nou ales se întruneşte în cel mult 20 de zile de la data scrutinului, la convocarea Preşedintelui României. Până la prima şedinţă, mandatul vechilor Camere se prelungeşte, dar cu împuterniciri reduse.

Sesiune Parlamentară - este forma principală de lucru a Parlamentului.

Există două categorii de sesiuni:

• sesiuni ordinare – sesiunile în care Camera este obligată să se întrunească; sunt două sesiuni ordinare: februarie – 30 iunie şi septembrie – 31 decembrie;
• sesiuni extraordinare – se organizează în afara sesiunii ordinare, atunci când este nevoie la convocarea preşedinţilor celor două Camere, a unei treimi din  numărul  de  senatori  sau  deputaţi  sau  chiar  la  convocarea  Preşedintelui

României.

Parlamentul se convoacă de drept în 24 de ore atunci când se  declanşează agresiune armată împotriva României sau în 48 de ore, atunci când s-a instituit starea de asediu ori starea de urgenţă.

Camerele parlamentare îşi desfăşoară activitatea periodic, principala formă de lucru fiind sesiunea (ordinară sau extraordinară).

Şedinţele Parlamentului - sunt întâlniri de lucru ale membrilor celor două Camere. Camerele lucrează în şedinţe separate şi uneori în şedinţe comune;

• şedinţele sunt publice, dacă nu se hotărăşte altfel;
• şedinţele se ţin la sediu, 4 zile pe săptămână (luni-joi), vinerea fiind zi de lucru în teritoriu;
• şedinţele sunt conduse de preşedintele Camerei sau de către vicepreşedinţi prin rotaţie;
• primele şedinţe sunt conduse de către decanii de vârstă;
• la şedinţele Parlamentului pot participa: membrii Guvernului (oricând), diplomaţii, presa, cetăţeni autorizaţi;
• prezenţa la şedinţe este obligatorie; lucrările sunt valabile dacă se întruneşte cvorumul (adică nr. minimum necesar de prezenţă) şi care pentru fiecare Cameră înseamnă jumătate + 1 din nr. total de membrii (Senatul are 137 de membrii).
• înscrierile la cuvânt sunt aprobate de birou şi înscrise în ordinea de zi; nu se admite dialogul căci se vorbeşte numai de la tribună;
• dezbaterile se înregistrează, se stenografiază şi se publică în M. Of., cu excepţia celor secrete;
• ordinea de zi este propusă de biroul permanent şi aprobată prin vot de Cameră;
• opoziţiei i se dă posibilitatea să se

Sisteme de vot în Parlament - camerele parlamemtare hotărăsc prin vot deschis sau secret, stabilind pentru fiecare problemă în parte şi felul votului.

Votarea deschisă se exprimă prin ridicarea de mâini, apel nominal, ridicare în picioare sau vot electronic.

Votarea problemelor prin apel nominal se face în modul următor:

• preşedintele explică obiectivul votării şi sensul cuvintelor pentru şi

contra;

• unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor;
• fiecare deputat/senator răspunde pro sau

După  terminarea  apelului  se  repetă  numele  şi  prenumele deputaţilor,

respectiv al senatorilor care nu au răspuns.

Votul secret se exprimă prin buletine, prin bile sau electronic. Regulamentele de funcţionare stabilesc ca fiind obligatorii votul cu buletine atunci când sunt alese persoane în funcţii, iar votul prin bile în cazul votării legilor sau a unor hotărâri.

Proiectul sau propunerea de revizuire a Constituţiei trebuie adoptate de Camera Deputaţilor şi Senat cu o majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei camere. Dacă prin procesul de mediere nu se ajunge la un acord, cele două camere, în şedinţă somună, hotărăsc cu votul a cel puţin 3/4 din nr deputaţilor şi senatorilor. (art. 151). Tot cu votul a cel puţin 2/3 din numărul deputaţilor şi senatorilor, camerele Parlamentului, în şedinţă comună, hotărăsc punerea sub acuzare a preşedintelui României pentru înaltă trădare art. 96 alin.1. Legile           organice      şi    regulamentele     camerelor             se             adoptă                   cu              votul majorităţii membrilor fiecărei camere (art. 76 alin. 1). La fel se cere şi pt suspendarea din funcţie a Preşedintului României (art. 95 alin. 1), pentru învestitura Guvernului (art. 103 alin. 3), pentru adoptarea moţiunii de cenzură

(art. 113 alin. 1).

Alegerea Camerelor

Principiul alegerii parlamentarilor de către corpul electoral prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat este de esenţa democraţiei reprezentative începând încă din secolul XX.

Mandatul parlamentarilor ce alcătuiesc Camerele Parlamentului este de 4 ani. Potrivit legii de revizuire a Constituţiei din 2003, termenul la care mandatul parlamentarilor ar expira se prelungeşte de drept pe perioada stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. Alegerile generale pot avea loc în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului parlamentarilor sau de la dizolvarea Parlamentului. De la data alegerilor, în termen de cel mult 20 zile, parlamentarii sunt întruniţi de Preşedintele României în cadrul noului Parlament. Pe această perioadă mandatul se prelungeşte de drept până la întrunirea legală a Camerelor Parlamentului potrivit art. 70 al. 1, adică până la validarea mandatului fiecărui parlamentar, asigurându-se astfel continuitatea vieţii statale la nivelul funcţiei de parlamentar şi a Camerelor Parlamentului, întrucât până la  validare  parlamentarii nu intră în deplinătatea executării mandatului, pe durata respectivă ei nu pot revizui Constituţia şi nu pot adopta, modifica sau abroga legi organice.

Organizarea internă

Principiul autonomiei parlamentare – este de esenţa parlamentarismului. El presupune autonomia regulamentară, autonomia financiară şi autonomia instituţională.

Sesiuni

Sesiunea – este perioada în care Camerele Parlamentului se pot întruni  în şedinţe pentru a-şi exercita competenţa şi de a adopta legi sau alte acte de competenţa lor. Sesiunile pot fi ordinare în perioada februarie şi sfârşitul lunii iunie şi respectiv septembrie şi finele lunii decembrie, precum şi extraordinare la cererea Preşedintelui României a biroului permanent al fiecărei Camere sau a

unei treimi din parlamentarii fiecărei Camere.

În temeiul autonomiei parlamentare, convocarea Camerelor în sesiune ordinară sau extraordinară se face de preşedinţii acestora.

Caracterul public al şedinţelor

Transparenţa implică şi publicitatea. De aceea în condiţiile prevăzute de regulamentele parlamentare, participarea publicului, reprezentanţilor mass- media, ambasadori, invitaţi, cetăţeni - este liberă.

Actele juridice şi cvorumul legal

Sunt 2 norme instituite prin acest articol: prima priveşte atribuţiile Camerelor Parlamentului de a adopta legi, hotărâri şi moţiuni, iar a doua priveşte cvorumul necesar pentru adoptarea acestora, care este prezenţa majorităţii membrilor.

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

Mandatul reprezentativ

Principiul mandatului reprezentativ este specific democraţiei parlamentare. De aceea parlamentarii sunt în serviciul poporului, ceea ce implică nulitatea mandatului imperativ, adică în care reprezentantul este obligat să aducă la îndeplinire întocmai voinţele celor reprezentaţi.

Mandatul deputaţilor şi al senatorilor

Validarea alegerilor constă în verificarea regularităţii scrutinului. Ea se face de Camerele Parlamentului. De aceea este o condiţie a legitimităţii lucrărilor fiecărei Camere. Prin legea de revizuire din 2003, obligaţia depunerii jurământului a devenit o condiţie pentru exercitarea mandatului după validare. Jurământul este individual şi conţinutul său se stabileşte prin lege organică.

Incompatibilităţi

Incompatibilitatea – este interdicţia cumulului funcţiei de parlamentar cu o altă funcţie publică. Constituţia stabileşte două incompatibilităţi : cumulul calităţii de deputat şi senator, precum şi cumulul acestei calităţi cu exercitarea oricărei funcţii de autoritate, adică a cărei îndeplinire presupune putere de stat, fiind o demnitate sau o funcţie publică. Potrivit principiilor regimului parlamentar sunt exceptaţi membrii Guvernului, întrucât aceştia sunt investiţi de însuşi Parlament. Celelalte incompatibilităţi se stabilesc de legea organică.

Imunitatea parlamentară

Imunitatea este de două feluri şi anume: lipsa de răspundere juridică – penală, civilă, contravenţională etc. – cu caracter permanent, pentru voturile sau opiniile politice ale parlamentarilor şi posibilitatea parlamentarului de a nu fi reţinut arestat sau percheziţionat fără încuviinţarea Camerei din care face parte.