Adoptarea unei Constituţii are o importanţă majoră pentru statul şi societatea unde acest lucru se realizează. De esenţa unei Constituţii este stabilitatea sa în timp. Ea trebuie să fie redactată astfel încât să reprezite un sistem de referinţă pentru viaţa politică şi juridică a unei comunităţi umane o perioadă cât mai lungă de timp. În acest scop au fost identificate şi inserate în diferite legi fundamentale modalităţi tehnice de garantare a unui anumit grad de rigiditate a Constituţiei.
Iniţiativa revizuirii
Revine:
- a cel puţin unei părţi din numărul deputaţilor sau senatorilor;
- Preşedintelui care poate iniţia revizuirea Constituţiei numai la propunerea Guvernului;
- Poporului, deţinătorul suveranităţii statale, poate executa direct puterea sub forma iniţiativei populare legislative sau constituţionale (referendum).
Dispoziţii finale şi tranzitorii. Intrarea în vigoare a Constituţiei
În forma sa iniţială, Constituţia României a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în M.Of. nr.233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma adoptării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Chiar ulterior revizuirii realizate în cursul anului 2003, trimiterile la Legea fundamentală a României se vor face în continuare prin referirea la Constituţia intrată în vigoare la 8 decembrie 1991, adăugându-se precizarea că aceasta a fost modificată prin legea constituţională aprobată prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003 şi publicată şi intrată în vigoare în data de 29 octombrie 2003.