Dreptul, ca şi întreaga componenţă juridică a vieţii sociale este un fenomen deosebit de complex a cărui cunoaştere presupune o cercetare aprofundată a legităţilor obiective a existenţei sale, a factorilor care-l configurează şi valorile pe care le promovează.
Cuvântul drept derivă din latinescul „directus” având sensul de direct, adică o regulă de conduită fără specificarea conţinutului. La noi dreptul se foloseşte în două sensuri şi anume:
- cel care are în vedere sau cuprinde regulile juridice de conduită sau normele juridice din societate denumit şi drept obiectiv,
- cel prin care se are în vedere dreptul ce aparţine unei persoane fizice sau juridice pe care-l denumim drept subiectiv.
Vorbind de dreptul din Republica Moldova, avem în vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care au îmbrăcat-o de-a lungul istoriei sau dintr-o anumită perioadă.
Dreptul cunoaşte mai multe definiţii ce-l caracterizează, astfel definiţia marxistă îl reprezintă ca fiind „voinţa clasei dominante ridicată la rang de lege”.
O altă definiţie îl înfăţişează ca reprezentând totalitatea regulilor de conduită stabilite sau sancţionate de către stat care exprimă voinţa deţinătorilor puterii de stat şi a căror aplicare este asigurată prin forţa de constrângere a statului, în scopul apărării, consolidării şi dezvoltării raporturilor.
Autorul Dan Ciobanu, ne relatează că dreptul este o totalitate de norme de conduită în societate, care au fost editate şi sancţionate de stat şi a căror respectare este asigurată prin forţa de constrângere.
Marele jurist Berman definea dreptul ca fiind unul din cele mai profunde concerne ale civilizaţiei omului, pentru- că ei oferă protecţie împotriva amestecului străin în interesele individuale.
Luând în consideraţie cele expuse apreciem că dreptul reprezintă o totalitate de norme juridice strict determinate şi obligatorii, care fixează cadrul juridic de organizare a statului, a activităţii acestuia într-o societate de organizare şi conducere a acelei societăţi.