Referitor la elementele de structură ale actului normativ putem specifica următoarele, norma juridica, cu structura sa interna (ipoteza, dispozitie, sanctiune), este cuprinsa in articolele actului normativ. Elementul structural de baza al actului normativ il formeaza articolul (asa cum norma juridica alcatuieste celula de baza a dreptului).
Continutul normei juridice este redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, de regula, contine o dispozitie de sine-statatoare. Exista însă cazuri, cand in cuprinsul actului normativ un articol contine o singura norma sau, dimpotriva, o norma este cuprinsa in mai multe articole. Totodata, diversele componente ale structurii logice a normei juridice, pot fi regasite, in articole diverse. Pentru acest motiv, nu se poate identifica norma juridica cu articolul actului normativ. Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act normativ sa cuprinda o singura regula (norma) cu toate trasaturile care o caracterizeaza. Aceste caracteristici trebuie redate in asa fel incat ele sa exprime in mod cat mai complet norma juridica si sa delimiteze in mod precis continutul acelei norme in raport cu celelalte norme ale actului normativ.
Intr-o buna tehnica legislativa articolele actului normativ trebuie sa se afle in stransa legatura, iar structurarea pe articole sa se faca intr-o ordine de expunere logica.
Complexitatea reglementarii este impusa de natura relatiilor sociale. Pentru acest motiv, articolul se subdivide uneori in paragrafe si aliniate.
Articolul este elementul structural fundamental în elaborarea unui act normativ; el este expresia concentrată a normei juridice în formularea căreia este cuprinsă, de regulă o dispoziţie privitoare la conduita solicitată. Întrucât conduitele umane se manifestă printr-o complexitate si diversitate (cumulează fapte multiple, acţiuni sau inacţiuni produse în împrejurări şi condiţii diferite) aceste conduite nu pot fi impuse şi reglementate prin formularea unui singur articol, ci al unui grupaj de articole.
Tehnic, articolele trebuie redactate prin propoziţii de maximă conciziune şi claritate, ele fiind ordonate în aliniate sau paragrafe (fie alfabetic, fie prin cifre arabe). În unele acte normative (Constituţia, C. pen.) articolele sunt însoţite de note marginale prin care se menţionează instituţia juridică la care se referă acel articol sau grupaj
de articole. Articolele noi se introduc prin "amendare" sau "modificare" printr-un indice: ex: 18% 120" etc.
În privinţa elaborării şi redactării textului unui act normativ trebuie precizat că limbajul şi stilul juridic trebuie să răspundă unui dublu imperativ:
- asigurarea rigorii şi exactităţii aparatului conceptual de specialitate şi
- formularea accesibilă a conţinutului informaţional pentru ca individul uman comun să poată înţelege conţinutul dispoziţiei textului. În acest sens, este necesară respectarea unor reguli ale limbajului:
| - textele trebuie redactate prin folosirea termenilor literari uzuali, cu înţelesul curent pe care îl au în limba română, evitându-se pe cât posibil, neologismele;
- dacă sunt utilizaţi termeni cu înţelesuri diferite, pentru evitarea neclarităţilor este bine ca în cuprinsul acelui act normativ să se precizeze accepţiunea în care este utilizat acel termen; la fel, sunt necesare precizările pentru termenii juridici care au sens diferit comparativ cu cei utilizaţi în limbajul cotidian;
- textul trebuie să fie neredundant, simplu, fără cuvinte care se repetă, fără metafore.
Aliniatul reprezintă o parte din articol şi poate fi format, după caz, dintr-o propoziţie, o frază sau mai multe fraze. Făcând parte din structura articolului, alineatul nu poate avea o poziţie independentă decât în contextul acestuia. De regulă articolele sunt formate din două sau mai multe alineate.
Alineatul este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază care dă expresie normativă unei ipoteze juridice specifice ansamblului articolului. Dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi virgulă. Dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Totuşi, exigenţa clarităţii şi conciziei actului normativ presupune ca un articol să nu cuprindă prea multe alineate. Dacă textul unui articol sau alineat conţine enumerări prezentate distinct acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului.