Pentru a avea un tablou cît mai complet cu privire la normele juridice se impune şi asupra împărţirii lor în diferite categorii. Examinarea acestui aspect are o importanţă practică deosebită, deoarece permite înţelegerea mai exactă a sensului normei juridice şi uşurează procedura de stabilire a corelaţiei dintre diverse norme juridice.
La baza clasificării normelor juridice, ştiinţa juridică pune mai multe criterii cum sînt: obiectul reglementării juridice; forţa juridică a normei respective;
caracterul conduitei pe care o descriu; gradul de precizie al ipotezei sau dispoziţiei.
La temeiul fiecărui din criteriile enunţate se cunosc mai multe caregorii de norme juridice care pot uneori să aibă acelaşi obiect, aceeaşi forţă juridică şi o conduită cu acelaşi caracter şi mai mult sau mai puţin precizată. Astfel le caracteriză pe fiecare în parte:
După obiectul reglementării - normele juridice se clasifică pe ramuri şi instituţii juridice. Din acest punct de vedere se cunosc norme juridice de drept constituţional, norme de drept administrativ, norme de drept financiar, norme de drept civil, norme de dreptul muncii, norme de drept penal, etc.
După forţa lor juridică - după cum am arătat anterior, după forţa lor juridică normele se clasifică în: legi, decrete, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor, hotărâri şi dispoziţii ale consiliilor locale, decizii ale comitetelor executive. Forţa juridică cea mai mare aparţine legilor, deoarece, ele emană de la organul suprem al puterii de stat. Legile pot fi fundamentale, organice, ordinare, extraordinare sau excepţionale.
Celelalte acte normative se emit, de către organele competente, în baza legii şi cu respectarea integrală a prevederilor legii.
După caracterul conduitei prescrise - normele juridice se împart în: onerative, prohibitive, permisive.
- normele onerative stabilesc obligaţia de a săvîrşi anumite acţiuni. De exemplu, în regulamentele de ordine interioară se stipulează că administraţia este obligată să organizeze munca angajaţilor în cadrul planului de lucru al unităţii respective, precizînd locul de muncă şi atribuţiile fiecăruia, în raport cu capacitatea şi specialitatea lor, să pună la dispoziţia angajaţilor uneltele, materialele, piesele de schimb şi în general cele necesare pentru îndeplinirea serviciului, asigurînd fiecăruia cele mai bune condiţii de muncă pentru realizarea planului.
- Normele prohibitive interzic pur şi simplu de a săvîrşi anumite acţiuni, care de obicei le găsim în dreptul penal.
- Normele permisive dau posibilitatea cetăţenilor să-şi aleagă singuri conduita de urmat. De pildă, în cazul divorţului, soţii pot conveni asupra împărţirii bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei. În cazul în care se ivesc neînţelegeri, instanţa dispune evakuarea bunurilor şi împărţirea lor conform legii.
După gradul lor de precizie - şi anume după gradul de precizie al ipotezei normele juridice se împart în determinate, relativ determinate, nedeterminate.
După gradul de precizie al dispoziţiei, normele juridice se în: determinate, relativ determinate, norme de trimitere, norme în alb.
Astfel norma de trimitere de norma care nu apare complet în cadrul aceluiaşi act normativ, făcîndu-se trimitere la dispoziţiile cuprinse în alte acte. Norma în alb este acea normă juridică care urmează a fi completată printr-un act normativ ce urmează să apară ulterior.