Dreptul, ca fenomen social cu caracter normativ, îşi îndeplineşte rolul ce-i revine, reglementând conduita umană şi orientând activitatea oamenilor în conformitate cu interesele generale comune ale societăţii, în diferitele ei etape de dezvoltare.
Rolul şi scopul dreptului se concretizează, în modul cel mai evident, în funcţiile sale.
După cum explică Marea Enciclopedie Franceză, funcţia înseamnă exercitarea unei anumite activităţi vizând îndeplinirea unui rol determinat. În toate marile dicţionare enciclopedice, se subliniază că funcţia are o aplicabilitate curentă în matematică şi biologie, evocându-se exemple care demonstrează sensurile şi semnificaţiile acestei noţiuni în cadrul ştiinţelor respective.
În domeniul dreptului, funcţiile dau expresie unei acţiuni orientate spre îndeplinirea rolului dreptului.
Cuvântul funcţie mai are ca sinonime termenii muncă, deprindere, îndeplinire, etc. La acest termen în ultimul timp se apelează tot mai frecvent, deoarece este imposibil de a caracteriza vre-un fenomen social la justa lui valoare, dacă nu vom înţelege cum fenomenul respectiv activează, lucrează, funcţionează. Dreptul are ca scop disciplinizarea societăţii umane acest scop fiind slujit de o serie de funcţii.
Funcţiile dreptului sînt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului, (ramurile de drept, instituţiile juridice, normele dreptului), precum şi instanţele sociale, special abilitate cu atribuţii în domeniul realizării dreptului.
O altă noţiune a funcţiilor dreptului ar fi că, funcţia dreptului este categoria ce serveşte la determinarea rolului activ şi multilateral al dreptului în viaţa şi activitatea societăţii din punct de vedere al destinaţiei principale a dreptului.
Astfel, la funcţiile principale ale dreptului putem atribui:
- Funcţia de instituţionalizare juridică a organizării social politice care, se manifestă prin faptul că dreptul prin normele sale reglementează organizarea autorităţilor publice ale statului, atribuţiile lor, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat şi anume puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească;
- Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii găsindu- şi expresie prin următoarele: - cu ajutorul normelor juridice se asigură regimul constituţional, ordinea legală; - dreptul apără colectivitatea umană precum şi pe fiecare membru al colectivităţii în parte; - dreptul asigură buna funcţionare a colectivităţii, neadmiţând dezorganizare şi conflicte în societate;
- Funcţia de conducere a societăţii, care stabileşte că dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social politice pe care societatea şi le propune. Reglementând cu ajutorul celor mai importante domenii de activitate socială, în drept îşi găsesc expresie scopurile pe care societatea şi le propune la aceea sau la altă etapă problemele cu care ea se confruntă;
- Funcţia normativă a dreptului care derivă din necesitatea subordonării acţiunilor individuale faţă de conduita tip prescrisă prin normele juridice. Stabilind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizaţiilor obşteşti, a cetăţenilor, statul în acelaşi timp verifică în ce măsură acel comportament prescris se realizează în practică. Este foarte important ca normativitatea juridică să fie completată cu normativitatea socială;
- Funcţia informativă - reflectând realitatea, în normele juridice se acumulează cunoştinţe despre viaţa multilaterală a societăţii şi despre problemele stringente a ei. Generalizând normele juridice în vigoare putem face concluzii pentru a aprecia principiile orânduirii sociale şi de stat, structura politică a societăţii, caracterul caracterul relaţiilor economice şi nivelul de democratizare a societăţii. Ca urmare din norme juridice putem culege o informaţie amplă despre societatea respectivă;
- Funcţia educativă - adoptând norme juridice statul asigură cadrul organizatoric necesar activităţii spirituale şi pune la dispoziţia oamenilor o serie de mijloace culturale şi spirituale prin intermediul cărora se realizează educaţia. Dreptul prin normele sale ocroteşte valorile sale spirituale şi culturale care sunt legate nemijlocit de funcţionarea normală a mecanismelor sociale, el stabileşte normele convieţuirii sociale, orientându-i pe oameni ca aceste norme să devină dominante. Chiar şi în cazul aplicării sancţiunilor, scopul urmărit este de a preveni în viitor abateri de la norme juridice, de a educa şi reeduca poporul;
- Funcţia de apărare a valorilor fundamentale ale societăţii. Apărarea valorilor fundamentale împotriva oricăror atingeri posibile prin fapte antisociale - este o funcţie necesară a dreptului, care presupune consacrarea valorilor de apărat prin acţiunea mecanismului juridic, stipularea consencinţelor faptelor prin care se aduc atingeri valorilor fundamentale ale societăţii.