Autonomia instantelor judecatoresti este un principiu organizatoric important ce decurge implicit din autonomia functiei jurisdictionale. O delimitare functionala a atributiilor statale nu ar fi practic posibila fara o autonomie organica.
Autonomia instantelor judecatoresti este garantata atît prin independenta, impartialitatea si inamovibilitatea judecatorilor cît si printr-o riguroasa delimitare a atributiilor ce revin legislativului si executivului. Aceasta delimitare de atributii a rezultat si prin dezvoltarile precedente si este studiata aprofundat la alte discipline juridice.
Pentru ca autonomia instantelor judecatoresti sa fie reala si efectiva ea trebuie sa mai beneficieze de structuri organizatorice functionale, inclusiv de organe proprii de conducere administrativa, precum si de un buget distinct. Într-un sistem judiciar eficient autonomia financiara reprezinta o componenta esentiala. Bugetul justitiei nu trebuie sa fie lasat la discretia executivului sau al legislativului, pentru ca altminteri s-ar crea o profunda distorsiune în echilibrul ramurilor puterii de stat. O solutie optima ar putea fi, formarea unui buget calculat într-o cota procentuala din bugetul national.
Autonomia financiara este o garantie a unei justitii democratice si în aceasta directie nici un efort nu poate fi considerat inutil. Doar cu o autonomie efectiva se poate promova „forta dreptului” si înlatura tendintele de ignorare si de subminare a statului de drept.
Pentru o buna functionare a autoritatii judiciare mai este necesar ca instantele sa fie încadrate si cu un numar sifiecient de magistrati. Se considera uneori ca un raport optim ar fi acela de un judecator la 7000 de locuitori. În practica acest raport difera foarte mult de la o tara la alta.
si în aceasta privinta, noile noastre reglementari au gasit solutii rationale. Potrivit art.120 alin 2 din Legea nr.304/2004, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si presedintii curtilor de apel împreuna cu ministrul justitiei, procurorul general al Parchetului de pe lînga Înalta Curte de Casatie si Justitie sau, dupa caz, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie analizeaza anual volumul de activitate al instantelor si parchetelor si, în functie de rezultatele analizei, iau masuri pentru suplimentarea sau reducerea numarului de posturi, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.