Drept

In art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, se stipuleaza ca profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome.

Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile si limitele impuse de Constituţie,  de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala a Barourilor din România si publicat in M.of. nr. 45/13 ianuarie 2005.

            Fata de realitatile existente in domeniul organizării si funcţionarii profesiei de avocat, s-a impus modificarea legii in sensul ca, aceasta profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.), constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

             Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:

1. a) principiul legalităţii;
2. b) principiul libertăţii;
3. c) principiul independentei;
4. d) principiul autonomiei şi descentralizării;
5. e) principiul păstrării secretului profesional.

            În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.

            Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodata, de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.

            Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege, principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat, drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice, in fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice.  Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale, în condiţiile legii. In exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege.

            Avocatul poate fi ales in mod liber de către persoana ce solicita serviciile acestuia.

            1.1.  Activitatea avocatului

            Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile următoarele:

            1.1.1. consultaţii şi cereri cu caracter juridic

            Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generica, in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum:

1. a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizata;
2. b) elaborarea de opinii legale;
3. c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;
4. d) elaborarea proiectelor de acte normative;
5. e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condiţiile legii;
6. f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.

    Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.

            1.1.2 asistenta şi reprezentare juridică a clientilor

Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor sai in fata instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice.

In realizarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.

1.1.3. redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare

Un act juridic semnat în fata avocatului, care poarta o încheiere, o rezoluţie, o ştampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare.

           Avocatul este obligat sa ţină evidenta actelor întocmite cu atestarea identitatii parţilor, a conţinutului, a consimtamantului si a datei şi sa le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

            Atestarea consimtamantului parţilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare, notarului, este o noua atribuite acordata avocatului prin modificările legii de organizare si funcţionare, precum si ale statutului.

1.1.4 asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate.

 1.1.5 apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoana romana sau străină.

1.1.6 activităţi de mediere.

 Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativa procesului obişnuit sau arbitral. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu, reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei, cat si fata de legislatia europeana in domeniu.

             Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientata către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cat şi divergenţe. Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie, fără a avea atributia de a o impune acestora. Părţile în procedura de mediere pot accepta sau refuza, în scris, propunerea finala de mediere (tranzacţia).

             Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neînţelegere.

             Medierea este guvernata de principiul confidenţialităţii.

             Medierea este o procedura autonomă de reglementare a disputelor, conflictelor sau diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice.

 Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei convenţii separate.

Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de mediere. În exerciţiul atributiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri:

1. a) de a se informa în legătura cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi;
2. b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis sa dea consultaţii juridice;
3. c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu necesita prezenta fizica a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;
4. d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.

 În procedura de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, alţii decât avocatul mediator.

Avocatul însărcinat cu medierea este impartial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis sa încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în legatura cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează medierea. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a incerca, dincolo de vointa concordanta a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.

 Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.

 Avocatul mediator este obligat sa păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului final de mediere (tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioara încetării medierii.

 În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu exista incompatibilitate.

            Rezultatul medierii poate consta atât într-o reparatie, cat şi într-o recunoaştere reciprocă, prezentarea oficială de scuze, armonizarea intereselor părţilor, în vederea ameliorării relaţiilor lor viitoare etc. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie, care are efectele prevăzute de lege.

Medierea poate fi utilizata în toate cazurile în care, potrivit legii, părţile pot încheia un compromis, cu respectarea dispoziţiilor de ordine publica.

În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în aceasta calitate, în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.

1.1.7 activităţi fiduciare.

Noţiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificările la lege si la statut. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare:

1. a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;
2. b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate;
3. c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

            In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare, pot fi efectuate si urmatoarele activitati:

1. a) activităţi de consultanţa;
2. b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate;
3. c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii;
4. d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni  materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite sa sporeasca valoarea şi lichiditatea plasamentelor;
5. e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi; culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor; mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc;
6. f) orice operaţiuni în numerar privind plati, încasări, efectuari de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.

            În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul are urmatoarele obligatii:

1. a) sa respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în contractul de asistenta juridică special încheiat. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni, numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client;
2. b) sa acţioneze cu buna-credinţa, profesionalism şi cu diligenta unui bun proprietar, fără sa se abata de la regulile specifice activităţii profesionale;
3. c) sa administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului;
4. d) sa nu influenteze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii proprii, în afară onorariului de avocat.
5. e) sa informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute.

     Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.

Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primită de către avocat, cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate.

În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

 Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o data la trei luni, dacă în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioada mai scurta.

             Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum şi instructa efectuarea de plati din acesta doar în următoarele situaţii:

1. a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar;
2. b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare;
3. c) în baza unei hotărâri judecătoreşti;
4. d) în baza contractului de asistenta juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate;
5. e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate.

              Avocatul nu are dreptul sa retragă fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opoziţia sa.

             Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care sa prevadă plata, în parte, a onorariului pentru activităţi fiduciare, condiţionate de un eveniment care sa aibă loc sau de un rezultat care sa fie atins.

             Avocatul are obligaţia sa păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenta, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc). În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e îndreptăţit sa păstreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic.

 Avocatul are obligaţia sa păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare:

1. a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate;
2. b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursarii acestora sau al rezultatului administrării şi valorificării acestora;
3. c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, părţilor, valorii şi tipului operaţiunii.

 Avocatul este obligat sa înregistreze fiecare tranzacţie fiduciara cel mai târziu in 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor, aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se păstra o perioada de cel puţin 10 ani.

1.1.8 stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate.

            Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării functionarii societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauza.

In vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauza, avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect.

 Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică.

            Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în numele şi pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în condiţiile legii.

            Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile legii.

Activităţile prevăzute paragrafele 1.1.7. si1.1.8. se pot desfasura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică.

 1.1.9 orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.