Drept

4.1.1 Condiţiile de înscriere în avocatura.

            Pentru a fi membru al unui barou din România, o persoana trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:

1. a) sa fie cetăţean roman şi sa aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice;
2. b) sa fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;
3. c) sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
4. d) sa fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei.

            Este nedemn a fi avocat, in conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea 51/1995, persoana care se gaseste in una dintre următoarele situaţii:

1. a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei;
2. b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească;
3. c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
4. d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

             4.1.2 Avocatul străin.

            Membrul unui barou din alta ţara poate exercita profesia de avocat în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea cu privire la cetăţenia romana.

            Pentru a acorda consultanţa juridică privind dreptul romanesc, avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana, organizat de U.N.B.R.

            Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre formele de organizare ale profesiei prevăzute in Legea 51/1995.

            Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.

            Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România.

            Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat sa se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi, ale statutului profesiei şi codului deontologic.

In ce priveste situatia avocatilor straini care au obtinut calificarea profesionala in unul din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European, situatia acestora este diferita. In cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, România şi-a asumat, în privinţa capitolului 2 de negocieri – “Libera circulaţie a persoanelor”, transpunerea în legislaţia română a celor două directive sectoriale – Directiva nr.77/249/CEE privind facilitarea exercitării efective de către avocaţi a libertăţii de a presta servicii, respectiv Directiva nr.98/5/CEE privind facilitarea exercitării în mod permanent a profesiei de avocat în alt stat membru decât cel în care a fost obţinută calificarea - precum şi a Directivei nr.89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea în România a diplomei de avocat. Pentru aceste motive, transpunerea directivelor menţionate s-a realizat prin introducerea în Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a unui capitol nou, referitor la exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.

Capitolul astfel introdus a fost structurat în trei secţiuni: o secţiune de dispoziţii comune, o secţiune aplicabilă avocaţilor care îşi exercită cu caracter permanentactivitatea în România şi care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene şi care se stabilesc în România, precum şi o secţiune privind exercitarea activităţii de avocat prin prestarea de servicii. În ceea ce priveşte dispoziţiile comune, acestea sunt aplicabile avocaţilor provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi care îşi exercită profesia fie prin desfăşurarea de activităţi independente, fie ca avocaţi salariaţi în statul membru de origine şi în România, precum şi prin prestarea de servicii.

Este recunoscută posibilitatea pentru avocaţii care profesează în România cu titlul profesional din ţara de origine de a desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează cu titlul profesional obţinut în România şi de a acorda asistenţă juridică privind dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române şi fără verificarea cunoştinţelor[1], ca în cazul celorlalţi avocaţi străini.

Mentionam ca in legislatia interna ( sectiunea a 3 a, cap.VII/1 din Legea nr.51/1995 ) a fost preluată dispoziţia din art. 4 al Directivei nr. 77/249/CEE, potrivit căreia, în cazul prestării de servicii, trebuie eliminată orice condiţie privind înscrierea într-o organizaţie profesională din statul respectiv, exclusiv în ceea ce priveşte prestarea serviciilor.

4.1.3 Primirea in profesie.

            Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de UNBR , in condiţiile  legii 51/1995 şi ale statutului profesiei.

[1] În secţiunea dedicată dispoziţiilor comune este cuprinsă, de asemenea, şi transpunerea art. 4 lit. b) al Directivei nr. 89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomei de avocat. Astfel, aceste dispoziţii se aplică atât avocaţilor care-şi exercită dreptul de stabilire pe teritoriul României, cât şi celor care îşi desfăşoară activitatea în România prin prestare de servicii. Recunoaşterea diplomei de avocat obţinută într-un stat membru se realizează, la cererea persoanei interesate, de către o comisie organizată de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi după susţinerea, la alegerea solicitantului, a unui examen sau efectuarea unei perioade de stagiu de trei ani în domeniul dreptului românesc. Directiva nr. 89/48/CEE a fost însă, completată, prin Directiva nr. 2001/19, care se găseşte transpusă la art.4 lit. b). Astfel, în vederea determinării conţinutului examenului sau al perioadei de stagiu, comisia va evalua pregătirea şi experienţa profesională dobândite de către solicitant pentru a determina dacă experienţa profesională dobândită de solicitant este de natură a acoperi în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru de origine în care a fost obţinută diploma. Pe baza acestei evaluări prealabile, se va determina complexitatea probelor pe care solicitantul va trebui să le susţină în vederea recunoaşterii diplomei sale în România.