4.1.1. Noţiunea de inamovibilitate.
Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili. Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii.
Legea nu formulează o definiţie a noţiunii de inamovibilitate. În doctrină, inamovibilitatea a fost definită drept un complex de drepturi care asigură pe judecător că nu poate face obiectul unei măsuri individuale luate de puterea executivă în contra sa, în afară de cazurile expres prevăzute de lege. Astfel definită, inamovibilitatea apare ca o protecţie contra unui eventual arbitrariu din partea puterii executive, garantând serenitatea judecătorului.
Inamovibilitatea este atribuită numai judecătorilor. Se pare că principiul subordonării ierarhice, specific organizării Ministerului Public, a determinat în mod tradiţional[1] excluderea procurorilor de la beneficiu inamovibilităţii. Cu toate acestea, rolul deosebit pe care procurorul îl joacă în procesul de realizare a actului de justiţie şi măsurile destul de grave pe care are competenţa să le adopte sunt aspecte ce determină ca acesta să nu fie lăsat în voia capriciilor puterii executive. Astfel, deşi nu i se atribuie inamovibilitatea, în cazul procurorilor s-a creat un statut care împrumută unele drepturi cuprinse în conceptul de inamovibilitate ( în ce priveşte promovarea, delegarea, detaşarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie ). Acest statut a fost exprimat prin noţiunea de stabilitate în funcţie.
Se poate aprecia că inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor care se prezintă ca un drept complex din care decurg toate atributele relative la statutul magistraţilor: transferarea, avansarea, delegarea, detaşarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie. Tot în categoria de drepturilor cuprinse în conceptul de inamovibilitate sunt şi acelea care stabilesc că judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii. Numai în caz de infracţiune flagrantă, aceştia pot fi reţinuţi şi percheziţionaţi, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus măsura.
4.1.2. Drepturi patrimoniale.
Magistraţii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport de nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în magistratură şi alte criterii prevăzute de lege. Salarizarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stabileşte prin legea privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale.
În scopul asigurării independenţei economice a magistraţilor legea le acordă acestora şi alte drepturi cu caracter patrimonial: asigurare pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, asistenţă medicală gratuită, medicamente şi proteze, dreptul la atribuirea locuinţelor e serviciu[2]. Magistraţii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian.
Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimile 12 luni de activitate înainte de data pensionării. Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură arătată anterior se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venit, fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării. Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu.
4.1.3. Alte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor.
Judecătorii şi procurorii au dreptul de a fi apăraţi împotriva oricărui act ce le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. Judecătorii sau procurorii care consideră că independenta si impartialitatea le sunt afectate in orice mod prin acte de imixtiune in activitatea profesionala se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care are dreptul şi obligaţia de a lua măsurile necesare.
Datorită faptului că în multe cazuri activitatea judecătorilor şi procurorilor implică afectarea unor medii infracţionale sau lezarea unor interese contrare societăţii şi ordinii de drept, legea recunoaşte acestora dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
Magistraţilor le este recunoscut dreptul la asociere în interes profesional. Ei sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale. De asemenea judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, a altor persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
[1] Aceeaşi soluţie legislativă este cunoscută şi în Franţa, unde inamovibilitatea este recunoscută numai magistraţilor ordinului judiciar iar nu şi magistraţilor ministerului public. A se vedea, P.Perrot, Institutions judiciares, p.302.
[2] Locuintele de serviciu aflate in proprietatea sau administrarea Ministerului Justitiei si unitatilor subordonate, precum si cele aflate in proprietatea sau in administrarea Ministerului Public nu pot fi cumparate de judecatori, procurori sau orice alti salariati ai acestor institutii.