Drept

De la regula obligativităţii competenţei autorităţilor administraţiei publice există mai multe excepţii pe care autorii ştiinţei dreptului administrativ le-au semnalat de-a lungul timpului. Astfel, se vorbeşte despre delegarea de competenţă, delegarea de atribuţii şi/sau înlocuirea unor funcţionari de decizie, modalităţi asupra cărora vom stărui pe scurt în cele ce urmează:

1. a) Delegarea de competenţă care loc numai în legătură cu funcţionarii publici de decizie, care pentru motive ce ţin de mai buna administrare şi funcţionare a organului condus, pot încredinţa spre exercitare, în totalitate sau numai în parte, din atribuţiile lor către alţi funcţionari publici sau organe.

            Este de reţinut, însă, că delegarea de competenţă poate avea loc numai dacă legea prevede în mod expres că acel funcţionar public cu funcţie de decizie poate să o facă. De exemplu, potrivit articolului 70 alineat (1) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, primarul deleagă viceprimarilor, prin dispoziţie scrisă, emisă în 3o de zile de la validarea alegerii sale, exercitarea unora dintre atribuţiile sale ce-i revin potrivit legii. În conformitate cu alineatul (2) al aceluiaşi articol, atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţe în acest domeniu, potrivit legii.

            Un alt exemplu este oferit de conţinutul alineatului (2) al articolului 115 din Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, care prevede că Preşedintele Consiliului judeţean poate delega vicepreşedintelui, prin dispoziţie, atribuţiile prevăzute la alineat (1) literele „g” şi „p”, respectiv pe cele care se referă la coordonarea şi controlul activităţii instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea Consiliului judeţean şi pe cele care vizează acordarea, prin aparatul propriu şi serviciile de specialitate ale Consiliului judeţean, a sprijinului şi consultanţei tehnice şi juridice pentru autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, la solicitarea acestora.

            Că delegarea de competenţă se poate face numai în anumite situaţii şi că ea are o întindere strict delimitată tot de către lege o dovedeşte lecturarea conţinutului alineatului (3) al articolului 70 din Legea nr.215/2001 conform căruia „Atribuţiile care revin  primarului  ca  reprezentant  al statului  nu pot fi delegate”  potrivit articolului 69 (23),  cu excepţia  celor de stare civilă, precum şi cele prevăzute la articolul 68 alineat (1) literele „a-f”, „h-i”, „k-l” şi „t” ce pot fi delegate.

1. b) Înlocuirea unor funcţionari de decizie are şi ea loc în condiţii strict reglementate de lege, pentru motive ce ţin de neîndeplinirea sau neputinţa de a îndeplini, în totalitate sau în parte, a propriilor atribuţii. Astfel, potrivit articolului 82 alineat (1) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică, în caz de vacanţă a funcţiei de primar şi nu în caz de suspendare din funcţie a primarului, acesta este înlocuit de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de Consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie. În condiţiile prevăzute de alineatul (2) al aceluiaşi articol, Consiliul local poate delega prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului

            Este evident că instituţia înlocuirii unor funcţionari de decizie este o instituţie juridică diferită de cea a  delegării de competenţă, prin:

            - înlocuirea poate fi de drept sau la iniţiativa funcţionarului de decizie, în timp ce delegarea poate fi numai de drept;

            - prin înlocuire se urmăreşte asigurarea exercitării atribuţiilor unui funcţionar în situaţii de excepţie, în timp ce delegarea urmăreşte o mai bună repartiţie a sarcinilor de serviciu între funcţionarii: cu funcţii de decizie din administraţia publică;

            - delegarea de competenţă are, în general, caracter permanent, în timp ce înlocuirea unor funcţionari are caracter temporar, spre exemplu până la validarea alegerii altui primar, încetarea suspendării acestuia sau încetarea cauzelor obiective care au determinat măsura înlocuirii.

1. c) Repartizarea de atribuţii reprezintă modalitatea prin care un organ colegial stabileşte că unele dintre atribuţiile sale vor fi exercitate, în intervalul dintre şedinţe ori permanent, de unul dintre membrii săi. Spre exemplu, organele colegiale ale administraţiei publice locale (Consiliul local, Consiliul Judeţean) pot repartiza anumite atribuţii membrilor lor cu funcţii de conducere, adică viceprimarilor, preşedintelui ori vicepreşedinţilor Consiliilor judeţene.