În procesul de apărare profesională a infractorului apar unele interconexiuni relaţionale ce ţin de criteriile subiectiv şi obiectiv.
Criteriul subiectiv este atunci cînd se clarifică toate circumstanţele cauzei care a avut loc: fapta social periculoasă, circumstanţele atenuante ş.a.
Criteriul obiectiv – clarificarea aspectelor doctrinelor ştiinţifice. În procesul desfăşurării apărării clientului său, avocatul aplică şi teoriile ştiinţei criminologia. Anume va pătrunde în esenţa personalităţii criminalului prin stilul său de apărare, va studia mobilul infracţiunii, consecinţele şi desigur va realiza influienţa corectă asupra acestuia în vederea corijării, respectării umanizmului, evident ţinînd cont de toate elaborările ştiinţifice şi practice afirmate. Ca rezultat al unei asfel de interconexiuni va căştiga fructuos doar cocietatea prin micşorarea numărului de infractori, aceştea trecînd de partea celor paşnici.
La abordarea fenomenului „lupta cu criminalitatea” nu se vor nega ori neglija ipotezele stiinţifice. Avocatul, ca orice jurist, îndeplinindu-şi atribuţiile de apărare, va ţine cont de scopul justuţiei într-un caz aparte şi în societate în genere. Va asigura în orice caz uşurare pedepsei, dar în primul rînd va încerca să determine împreună cu clientul său comportamentul ultimului acceptat de toţi. Va utiliza pentru aceasta atît metodologia juridică, cît şi cea a ştiinţelor: criminologia, pedagogia, psihologia ş.a.
Prin această interconexiune relaţională descrisă mai sus se previne săvîrşirea repetată a devianţelor. Avocatul, prin apărarea unei persoane infractor, de rînd cu alţi participanţi ai procedurii de soluţionare a cauzei penale, contribuie la combaterea fenomenului de crimă în societate, pentru reducerea fenomenului în cauză, pentru afirmarea normei juridice şi supremaţia Legii.
Avocatura, ca unitate juridică, pe viitor ar trebui să-şi aducă contribuţia deosebită la asigurarea respectării tuturor principiilor ordinii de drept în stat. Se subînţelege, prin respectarea Legii de către avocat însuşi şi sesizarea de către acesta a încălcărulor tuturor membrilor societăţii a drepturilor şi libertăţilor; categorii fundamentale înnăscute, declarate şi ocrotite. Ţine de bunul simţ, de competenţa, pregătirea avocatului în domeniul de activitate prin stricta respectare a principiilor libertăţii şi individualităţii. Prin aceasta se presupune excluderea precedentului juridic în soluţionarea cauzelor şi oferă posibilitate de a efectua noi investigaţii în domeniul jurisprudenţei.
Crimele profesionale se săvîrşesc, cu regret, şi la răscrucea mileniilor se dă riposta cuvenită, deoarece în Republica Moldova, prin două cauzalităţi se explică faptul că copiii nu-şi frecventează şcolile şi bătrînii întîmpină greutăţi: economia slab dezvoltată şi corupţia. Se munceşte din ce avem. Spre aceste idei ar trebui să ne atragem atenţia, reţinînd în memorie cuvintele afirmate de cineva: ”o societate care nu are grijă de copii şi bătrîni n-are viitor!”
Avocatul, ca un garant al Constituţiei statului, este la dispoziţia omului, acel avocat pe care ni-l închipuim pe viitor,pentru prosperarea individului, colectivului, întregii familii „homo sapiens”.
În vederea integrării europene, prin prizma reformelor judiciare, se elaborează actele normative de bază, corespunzînd standartelor internaţionale: Cod Penal al Republicii Moldova, Cod Procesual Penal, Cod Civil, Cod Procesual Civil. Legea cu privire la Avocatură (19.07.2002) are menirea să reglementeze şi relaţiile avocat – client, care apar în bază de acord, convenit în comun între părţile cointeresate. În baza Legii ci privire la Avocatură, deosebit de apărare, avocatul acordă şi consultaţie juridică, care presupune un sfat, lămurire, informaţii despre legislaţie, alcătuirea cererilor, plîngerilor şi alte documente cu conţinut juridic. Trimiterea la prevederile Legii este o condiţie obligatorie şi presupune o consultare eficace. În genere relaţiile avocat – client se desfăşoară respectîndu – se principiile umanizmului, individualităţii, egalităţii în faţa Legii şi de stimă reciprocă în măsura şi în vederea soluţionării juste a cauzei de comun acord cu celelalte părţi coparticipante.
În lucrările Conferinţei ştiinţifico-practică internaţională de la 29 – 30 noiembrie, 2002 pe problemele actuale ale ştiinţei dreptului penal şi criminologiei, desfăşurate la Universitatea de Criminologie, mun.Chişinău, s-a concluzionat, că este necesar de a întroduce, de a reconstitui funcţia de psiholog în organele de drpt în vederea studierii psihologiei infractorului şi de a-i înlătura delicvenţele. Avocatul, interacţionînd cu clientul delicvent, va conlucra şi cu această instituţie atăt de necesară, utilă întregii societăţi.