În tarile democratice se acorda o importanta aparte determinarii unui statut al magistratilor. Print-un asemenea statut se urmareste asigurare inamovibilitatii judeecatorilor, ca o conditie indispensabila pentru garantarea impertialitatii si independentei lor.
Notiunea de magistrat a fost folosita frecvent si înainte de adoptarea legilor de organizare judecatoreasca postdecembriste. Conceptul de magistrat, în sens juridic, este mai larg raspîndit decît acele de judecator. În sensul legii de organizare judiciara, conceptul de magistrat include atît pe judecatori, cît si pe procurorii constituiti la parchet. Judecatorul este considerat, în mod traditional, în functionar public învestit cu functia de a solutiona litigiile de competenta sa.
Potrivit art.2 din legea nr.304/2004, judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti ai Î.C.C.J. au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor. Din corpul magistratilor fac parte si judecatorii si procurorii de la celelate instante judecatoresti, respectiv de la parchetele de pe lînga acestea.
În cadrul corpului magistratilor, ierarhia functiilor de executie si de conducere se stabileste în raport cu nivelul instantelor si parghetelor, cu respectarea conditiilor de pregatire profesionala si de vechime în magistratura prevpzute de legea privind organizarea judiciara.
Din corpul magistratilor trebuie sa faca parte cei mai buni juristi, caci importanta sociala a functiei de judecator sau procuror excede pe aceea a altor categorii de juristi. Ei sunt cei care tin cunpana dreptatii si contribuie la sigurarea pacii sociale într-o societate democratica.
Recrutarea si învestirea în functie a magistratilor
În scopul garantarii unei administrari optime a justitiei, dreptul comparat cunoaste sisteme diferite privitoare la recrutarea si învestirea în functie a magistratilor.
Orice legislatie trebuie sa manifeste o preocupare majora pentru recrutarea unor magistrati care sa corespunda exigentelor tehnice si morale necesare exercitarii impartiale a functiei respective. Metodele aplicate în selectionarea judecatorilor difera în functie de conceptiile politice existente într-o societate data, de nivelul libertatilor politice, de moravuri si traditie.
Sistemele aplicate în selectionarea judecatorilor au diferit si timp, în functie de necesitatile impuse de dezvoltarea societatii.
În statele moderne s-a simtit tot mai lult nevoia recrutarii în magistratura a unor persoane avînd nu numai o înalta moralitate, ci si o buna pregatire de specialitate.
Din cauza incovenientelor pe care le prezinta sistemul numirii neconditionate de catre puterea executiva, unele state au adoptat sistemul alegerii magistratilor. Sistemul electiv are avantajul ca înlatura posibilitatea aservirii judecatorilor fata de puterea executiva. Totusi, acest sistem este aplicat integral doar foarte rar în dreptul contemporan, deoarece sistemul numirii este amendat prin instituirea unor conditii si criterii profesionale riguroase.
si în tara noastra a fost organizat, în temeiul dispozitiilor constitutionele, un Consiliu Superior al Magistraturii, cu sarcini privitoare la recrutarea magistratilor si care îndeplineste, în acelasi timp, rolul de Consiliu de disciplina. Potrivit art.134 alin.1 din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea în functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, în conditiile legii.
Admiterea în magistratura, promovarea, delegarea, detasarea si transferarea magistratior
Recrutarea si formarea profesionala initiala în vederea ocuparii functiei de magistrat se realizeaza pe baza de concurs, prin Institutul National al Magistraturii, legea nr.303/2004, art.13, enunta urmatoarele conditii pentru admiterea unei persoane la Institutul National al Magistraturii:
- sa aiba cetatenia romana, domiciliul în Romania si capacitate deplina de exercitiu
- sa fie licentiata în drept
- sa nu aiba ntecedente penale, cazier fiscal si sa se bucure de o buna reputatie
- sa cunoasca limba romana
- sa fie apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea functiei.
Simpla enumerare a conditiilor de mai sus este suficienta pentru a sublinia exigentele profesionale si morale pe care le implica functia de magistrat. Ele sunt firesti, întrucît demnitatea de magistrat, una din cele mai importante într-un stat de drept, trebuie sa fie onorata printr-o înalta competenta profesionala si printr-o probitate morala ireprosabila. Prestigiul justitiei si calitatea hotarîrilor judecatoresti depinde într-o masura foarte mare de statutul profesional si moral al judecatorilor.
Tocmai pentru a obliga magistratii sa-si pastreze acelasi statut moral pe toata durata învestirii lor în functie, se impune oobligativitatea depunerii unui juramînt. Nedepunerea juramîntului de catre un magistrat atrage dupa sine nulitatea numirii în functie. Desi legea nu o afirma în mod direct, consecinta fireasca a unei asemenea numiri, în ipoteza în care ea ar fi fost facuta, este nulitatea actelor îndeplinite de acel magistrat.
La judecatorii si la parchetele de pe lînga acestea pot functiona judecatori si procurori stagiari. Acestea sunt numiti în functie de catre C.S.M., pe baza rezultatelor obtinute la examenul de absolvire a I.N.M.
În perioada stagiului, judecatorii si procurorii sunt obligati sa continuie formarea profesionala, sub coordonarea unui judecator sau procuror anume desemnat d epresedintele judecatoriei sau, dupa caz, de prim-procurorul parchetului de pe lînga aceasta instanta.
Judecatorii stagiari au dreptul sa faca parte din completul de judecata numai alaturi de un judecator inamovibil. Procurorii stagiari au dreptul sa puna concluzii în instanta, sa efectueze si sa semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucura de stabilitate.
Dupa terminarea stagiului, magistratii sunt supusi unui examen de capacitate, organizat de C.S.M., prin intermediul I.N.M. dupa validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecatorii de pe lînga aceste instante se publica separat pentru judecatori si procurori în Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a, si se afileaza la sediile instantelor si parchetelor, prin grija C.S.M.
Legea privind organizarea judiciara determina si conditiile profesionale si de vechime necesare pentru promovarea în functie a magistratilor. Promovarea în functii de executie se face numai prin concurs organizat la nivel national, tinîndu-se seama de vechimea în magistatura si de activitatea profesionala a magistratului, precum si de posturile vacante existente la tribunale si curti de apel sau, dupa caz, la parchete.
Pot participa la concursul de promovare în functii de executie magistratii care în ultimii trei ani înaintea concursului au avut calificativul foarte bine, n-au savîrsit abateri disciplinare si îndeplinesc urmatoarele conditii minime de vechime:
- 8 ani vehime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de tribunal sau tribunal specializat si procuror la parchetul de pe lînga tribunal sau parchetul de pe lînga tribunalul specializat pentru minori si familie;
- 12 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecator de curte de apel si procuror la parchetul de pe lînga curtea de apel;
- 15 ani vechime în functia de judecator sau procuror, pentru promivarea în functia de procuror la Parchetul de pe lînga Î.C.C.J.
Magistratii care îndeplinesc conditiile de vechime anterior mentionate potparticipa la concurs, în vederea promovarii pe loc, în limita numarului de locuri aprobat anual de C.S.M.
Selectia magistratilor pentru promovarea în functii de conducere se face de C.S.M., pe baza dosarelor profesionale, a criteriiilor stabilite prin hotarîre a C.S.M., a informatiilor cuprinse în baza de date si a proiectului privind exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere.
Pentru promovarea în functii de conducere sunt necesare urmatoarele conditii minime de vechime:
- pentru functia de presedinte si vicepresedinte de judecatorie, prim-procuror al parchetului de pe lînga judecatorie si adjunct al acestuia, o vechime de 8 ani în functia de judecator sau procuror:
- pentru functia de presedinte, vicepresedinte si presedinte de sectie de tribunal specializat, prim-procuror al parchetului de pe lînga tribunal sau al parchetului de pe lînga tribunalul pentru minori si familie, adjunct al acestuia si procuror sef sectie al parchetului de pe lînga tribunal sau parchetului de pe lînga tribunalul pentru minori si familie, o vechime de 10 ani în functia de judecator sau procuror;
- pentru functia de presedinte, vicepresedinte, presedinte de sectie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lînga curtea de apel si ajunct al acestuia, procuror sef sectie al parchetului de pe lînga curtea de apel, judecator inspector si procuror inspector, o vechime de 15 ani în functia de judecator sau procuror;
- pentru functia de consilier al procurorului general al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J. si procuror sef sectie al Parchetului de pe lînga Î.C.C.J, o vechime de 18 ani în functia de judecator sau procuror.
Legea consacra un capitol întreg institutiilor juridice ale delegarii, detasarii si transferarii magistratilor. Delegarea judecatorilor curtilor de apel se dispune, cu acordul lor, de C.S.M., la solicitarea presedintelui curtii de apel, cu respectarea cerintelor impuse de lege.
Dispozitiile legale ne scot în evidenta urmatoarele concluzii:
- delegarea este o masura ce se impune a fi dispusa doar în masura în care s-au ivit unele împrejurari de natura a face imposibila solutionarea cauzelor în conditiile legii; legea enunta doar exemplificativ situatiile ce se pot încadra în aceasta categorie;
- acordul judecatorului este indispensabil
- delegarea se dispune de presedintele curtii de apel, iar în cazul judecatorilor de la aceste instante, de catre sectiile corespunzatoare ale C.S.M.
În toate cazurile, atît ale judecatorilor, cît si ale procurorilor-delegarea se poate face pe o perioada de cel mult 60 de zile si,poate fi prelungita cu acordul magistratului cel mult 60 de zile într-un an. Pe perioada delegarii, magistratii beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege.
Legea nr.303/2004 reglementeaza si posibilitatea detasarii magistratilor, dar numai în anumite conditii strict determinate de lege. Detasarea magistratilor se poate dispune în cadrul altor instante sau parchete, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, la Institutul National al Magistraturii sau la alte autoritati publice. Durata obisnuita a detasarii este între 6 luni si 3 ani. Acest termen poate fi prelungit pentru o durata de pîna la trei ani, dar numai o singura data si cu respectarea conditiilor prevazute de art.56 alin.1 din lege.
În perioada detasarii, judecatorii si procurorii îsi pastreaza calitatea de magistrati si beneficiaza de drepturile prevazute de lege pentru personalul detasat. Dupa încetarea detasarii, magitratul revine la postul detinut anterior.
În legatura cu institutia juridica a detasarii magistratilor se impun urmatoarele doua constatari importante. Prima, detasarea poate fi dispusa numai de catre sectiile corespunzatoare ale C.S.M. A doua observatie vizeaza motivele pentru care detasarea se poate dispune.
Legea nu nominalizeaza motivele ce pot determina detasarea unui magistrat. La fel ca si în dreptul comun al muncii, detasarea se dispune în interesul institutiei sau autoritatii care o solicita. Detasarea se poate dispune nu numai la alte instante sau parchete, ci si la alte institutii din sistemul autoritatii judecatoresti sau ale administratiei.
De asemenea legea legitimeaza detasarea si la alte autoritati publice, ceea ce înseamna, ca ea poate fi dispusa chiar si la unele autoritati din afara sistemului autoritatii judecatoresti.
În cazul detasarii la alte instante sau parchete, masura se dispune în scopul de a asigura buna functionare a acestora, iar motivele care o legitimeaza sunt similare cu cele prevazute de lege în cazul delegarii. În celelalte situatii, detasarea se justifica prin necesitatea asigurarii personalului indispensabil pentru buna functionare a institutiilor respective.
Cele doua institutii-delegarea si detasarea-desi sunt reglementate printr-o lege speciala, sunt apropiate ca figura juridica dse institutiile omonime din dreptul muncii.
O alta dispozitie întîlnim în cuprinsul legii 303/2004 în privinta transferulsui. Potrivit art.58, transferul magistratilor de la o instanta la o alta instanta sau de la un parchet la alt parchet ori la o institutie publica se aproba, la cererea celor în cauza, de C.S.M. transferul se poate aproba numai de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, art.36 alin.1 din legea nr.317/2004.
Legea nu determina, nici în acest caz, motivele pentru care se poate realiza transferul unui magistrat. Este evident ca ne aflam în prezenta unei institutii juridice destinata a satisface interesele legate de buna functionare a institutiilor sau autoritatilor la care se dispune transferarea magistratului. Transferul mai implica acordul institutiilor angajate în aceasta procedura, inclusiv acordul magistratului în cauza.