Potrivit dispoziţiilor Legii nr.303/2004, în forma iniţială, din corpul magistraţilor făceau parte judecătorii, procurorii, constituiţi în parchete şi magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit aceloraşi dispoziţii era asimilat magistraţilor, pe durata funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii.
În prezent Legea nr.303/2004 evită să atribuie în mod explicit calitatea de magistrat unei categorii profesionale şi se limitează a opera cu noţiunea de magistratură. Astfel, legiuitorul defineşte magistratura ca fiind activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Modificarea legislativă pare mai mult formală din moment ce activitatea definită drept magistratură este în continuare atribuită judecătorilor şi procurorilor, adică aceleaşi categorii cărora, în forma iniţială, legea le conferea calitatea de magistrat. Prin urmare, nu se poate aprecia că în prezent ar fi o greşală terminologică dacă ne-am referi la judecători şi procurori desemnându-i prin noţiunea generică de magistraţi.