Drept

 

Organizarea si funcţionarea profesiei de avocat

            Secţiunea 1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de exercitare a profesiei.

            In art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, se stipuleaza ca profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome.

Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile si limitele impuse de Constituţie,  de Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala a Barourilor din România si publicat in M.of. nr. 45/13 ianuarie 2005.

            Fata de realitatile existente in domeniul organizării si funcţionarii profesiei de avocat, s-a impus modificarea legii in sensul ca, aceasta profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.), constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

             Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:

1. a) principiul legalităţii;
2. b) principiul libertăţii;
3. c) principiul independentei;
4. d) principiul autonomiei şi descentralizării;
5. e) principiul păstrării secretului profesional.

            În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.

            Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodata, de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.

            Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii efective a activitatilor permise de lege, principiile de drept ce caracterizeaza profesia de avocat, drepturile avocatului in exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice, in fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice.  Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale, în condiţiile legii. In exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta avocatul este protejat de lege.

            Avocatul poate fi ales in mod liber de către persoana ce solicita serviciile acestuia.

            1.1.  Activitatea avocatului

            Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activitatile următoarele:

            1.1.1. consultaţii şi cereri cu caracter juridic

            Consultatiile si cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în functie de solicitarile si de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generica, in aceasta categorie pot fi cuprinse activitati precum:

1. a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizata;
2. b) elaborarea de opinii legale;
3. c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;
4. d) elaborarea proiectelor de acte normative;
5. e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condiţiile legii;
6. f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.

    Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.

            1.1.2 asistenta şi reprezentare juridică a clientilor

Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor sai in fata instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice.

In realizarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.

1.1.3. redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare

Un act juridic semnat în fata avocatului, care poarta o încheiere, o rezoluţie, o ştampila sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare.

           Avocatul este obligat sa ţină evidenta actelor întocmite cu atestarea identitatii parţilor, a conţinutului, a consimtamantului si a datei şi sa le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

            Atestarea consimtamantului parţilor si prezentarea actului astfel redactat spre autentificare, notarului, este o noua atribuite acordata avocatului prin modificările legii de organizare si funcţionare, precum si ale statutului.

1.1.4 asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate.

 1.1.5 apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoana romana sau străină.

 

1.1.6 activităţi de mediere.

 Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativa procesului obişnuit sau arbitral. Aceasta activitate este nou reglementata prin modificarile aduse legislatiei in domeniu, reprezentand o armonizare atat fata de cerintele pietei, cat si fata de legislatia europeana in domeniu.

             Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientata către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cat şi divergenţe. Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie, fără a avea atributia de a o impune acestora. Părţile în procedura de mediere pot accepta sau refuza, în scris, propunerea finala de mediere (tranzacţia).

             Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neînţelegere.

             Medierea este guvernata de principiul confidenţialităţii.

             Medierea este o procedura autonomă de reglementare a disputelor, conflictelor sau diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice.

 Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei convenţii separate.

Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de mediere. În exerciţiul atributiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri:

1. a) de a se informa în legătura cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi;
2. b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis sa dea consultaţii juridice;
3. c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu necesita prezenta fizica a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;
4. d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.

 În procedura de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, alţii decât avocatul mediator.

Avocatul însărcinat cu medierea este impartial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis sa încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în legatura cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează medierea. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a incerca, dincolo de vointa concordanta a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator trebuie sa respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.

 Avocatul mediator trebuie sa faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator sa se asigure de o buna cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator sa se asigure ca realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie sa se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.

 Avocatul mediator este obligat sa păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului final de mediere (tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioara încetării medierii.

 În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu exista incompatibilitate.

            Rezultatul medierii poate consta atât într-o reparatie, cat şi într-o recunoaştere reciprocă, prezentarea oficială de scuze, armonizarea intereselor părţilor, în vederea ameliorării relaţiilor lor viitoare etc. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie, care are efectele prevăzute de lege.

Medierea poate fi utilizata în toate cazurile în care, potrivit legii, părţile pot încheia un compromis, cu respectarea dispoziţiilor de ordine publica.

În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în aceasta calitate, în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.

1.1.7 activităţi fiduciare.

Noţiunea de activitate fiduciara este de asemenea nou introdusa prin modificările la lege si la statut. Avocatul poate efectua una sau mai multe dintre următoarele activităţi fiduciare:

1. a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;
2. b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate;
3. c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

            In virtutea mandatului dat de catre client avocatului pentru desfasurarea de activitati fiduciare, pot fi efectuate si urmatoarele activitati:

1. a) activităţi de consultanţa;
2. b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate;
3. c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii;
4. d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni  materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite sa sporeasca valoarea şi lichiditatea plasamentelor;
5. e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi; culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor; mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc;
6. f) orice operaţiuni în numerar privind plati, încasări, efectuari de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.

            În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul are urmatoarele obligatii:

1. a) sa respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în contractul de asistenta juridică special încheiat. Când mandatul comporta împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a instraina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operaţiuni, numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va fi autorizat în mod special şi în scris de către client;
2. b) sa acţioneze cu buna-credinţa, profesionalism şi cu diligenta unui bun proprietar, fără sa se abata de la regulile specifice activităţii profesionale;
3. c) sa administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului;
4. d) sa nu influenteze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii proprii, în afară onorariului de avocat.
5. e) sa informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute.

     Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o banca reputata (cont fiduciar) destinat depozitarii de fonduri fiduciare.

Notiunea de fonduri fiduciare este definita prin lege ca fiind orice suma primită de către avocat, cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia sau a bunurilor încredinţate.

În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

 Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o data la trei luni, dacă în contractul de asistenta juridică nu se prevede o perioada mai scurta.

             Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum şi instructa efectuarea de plati din acesta doar în următoarele situaţii:

1. a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile şi limitele mandatului fiduciar;
2. b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile fiduciare;
3. c) în baza unei hotărâri judecătoreşti;
4. d) în baza contractului de asistenta juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate;
5. e) în cazul în care este în curs o procedura executionala privind bunurile sau fondurile administrate.

              Avocatul nu are dreptul sa retragă fonduri sau sa efectueze plati din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunostinta în scris opoziţia sa.

             Este permisă încheierea unui contract de asistenta juridică care sa prevadă plata, în parte, a onorariului pentru activităţi fiduciare, condiţionate de un eveniment care sa aibă loc sau de un rezultat care sa fie atins.

             Avocatul are obligaţia sa păstreze evidente scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legatura cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenta, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc). În cazul în care clientul solicita originalul acestor evidente, avocatul e îndreptăţit sa păstreze fotocopii pe format de hârtie sau electronic.

 Avocatul are obligaţia sa păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care sa arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi fiduciare:

1. a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau administrate;
2. b) un inventar al bunurilor primite respective rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursarii acestora sau al rezultatului administrării şi valorificării acestora;
3. c) operaţiunile fiduciare efectuate cu indicarea datei, părţilor, valorii şi tipului operaţiunii.

 Avocatul este obligat sa înregistreze fiecare tranzacţie fiduciara cel mai târziu in 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor, aceste evidente legate de activităţile fiduciare fiind obligatoriu a se păstra o perioada de cel puţin 10 ani.

1.1.8 stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate.

            Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării functionarii societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauza.

In vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauza, avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenta juridică având acest obiect.

 Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridică.

            Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în numele şi pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în condiţiile legii.

            Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile legii.

Activităţile prevăzute paragrafele 1.1.7. si1.1.8. se pot desfasura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică.

 1.1.9 orice mijloace şi cai proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.   

            Secţiunea 2.    Formele de exercitare a profesiei de avocat.

Avocatul isi poate exercita activitatea, la alegere, intr-una dintre formele de exercitare a profesiei: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată.

.

• . Cabinetul individual.

În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.

    Cabinetul individual se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat, acesta înregistrandu-se la barou.

           In cadrul unui cabinet individual, isi pot exercita profesia si avocati colaboratori ai avocatului titular, relaţiile dintre acestia stabilindu-se prin contractul de colaborare, incheiat în forma scrisă.

            Cabinetul individual se individualizează ca denumire prin numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de avocat.

  

• . Cabinete asociate

Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei, drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai cabinetelor asociate păstrându-si caracterul personal şi neputand fi cedate. În mod corespunzător, cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale.

Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectatiune profesională a fiecărui cabinet intrat în asociere.

Cabinetele asociate vor fi individualizate prin denumire cu numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete de avocat asociate.

      Avocaţii din cabinetele asociate intra în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care fac parte.

       Totodată, cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare.

       Un cabinet asociat nu poate accepta o cauza sau un client, dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod justificat.

    Convenţiile de asociere se încheie în forma scrisă şi cuprind, in mod obligatoriu, menţiunile prevăzute in anexa aferenta din statut.

• Cabinete grupate

 

Cabinetele individuale se pot grupa in vederea creării de facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei, insa, spre deosebire de cabinetele asociate, in acest caz se păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii. În acest caz nu se crează o formă de exercitare a profesiei deoarece cabinetele grupate nu desfăşoară activitate avocaţială în comun, fiind în prezenţa unei reuniri pe criterii exclusiv economice.

In cazul cabinetelor grupate, acestea se vor individualiza prin numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete de avocat grupate.

 

 

 

• Societatea civilă profesională

Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi.

Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenta juridică persoanelor cu interese contrare.

Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând sa fie îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul coordonator fără a se cere opţiunea clientului.

Denumirea acesteia trebuie sa contina numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi.

     Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în forma scrisă între avocaţii asociaţi, respectandu-se dispozitiile legii civile ce reglementeaza contractul de societate civila, precum si dispozitiile speciale prevazute in statut.

     Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare totală sau divizare parţială (desprindere).

     Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectatiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat, care exista sau care iau, astfel, fiinta.

     Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din patrimoniul sau de afectatiune profesională se desprinde şi se transmite către o alta forma de exercitare a profesiei de avocat, care exista sau care ia, astfel, fiinta.

2.5 . Societatea civila profesionala cu răspundere limitată

Nou reglementata prin ultima modificare adusa legii nr. 51/1995 de organizare si functionare a profesiei de avocat, societatea civilă profesională cu răspundere limitată se constituie prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, are personalitate juridică şi patrimoniu propriu.

Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei.

Aporturile asociaţilor la capitalul social pot fi în industrie, în bani sau în natura, reprezentat de activitatea profesională, inclusiv aportul de clientela.

Societatea civilă profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995.

Transmiterea părţilor sociale se poate face numai către avocaţi aflaţi în exerciţiul profesiei. Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi salarizaţi. Avocaţii care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social subscris şi vărsat.

Dobândirea personalităţii juridice a societăţii civile profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui raza teritorială se afla sediul ei principal.

Avocaţii asociaţi care îşi exercita profesia în cadrul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată îşi angajează răspunderea profesională numai în limitele capitalului social.

Individualizarea prin denumire va conţine numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi cu răspundere limitată.

Actul constitutiv şi statutul societăţii civile profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate în forma scrisă, cu respectarea anexelor din statut.

            Pot avea calitatea de asociaţi doi sau mai mulţi avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, înscrişi în acelaşi barou sau în barouri diferite. În acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţa al unuia dintre asociaţii fondatori.

 Actul constitutiv al unei asemenea societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societăţii. Actul constitutiv se va transmite, în scop de informare şi către toate barourile unde sunt înscrişi asociaţi ai societăţii civile profesionale cu răspundere limitată.

În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte drepturi, inclusiv clientela, aduse ca aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân proprietatea societăţii, dacă prin lege, actul constitutiv sau statutul societăţii nu se prevede altfel.

Activitatea societatii civile profesionale cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a asociaţilor. Din punct de vedere executiv, societatea este condusă de un avocat coordonator ales de majoritatea avocaţilor asociaţi.

Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi prin orice mijloace care sa poată proba realizarea convocării.     

Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, iar pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociaţilor.

Avocatul coordonator va avea competentele stabilite prin actul constitutiv şi statutul societăţii.

Avocatul coordonator al societăţii civile profesionale cu răspundere limitată trebuie sa detina calitatea de avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei şi vor fi aleşi dintre asociaţii societăţii, pentru un mandat de 2 ani.

Puterile avocatului coordonator vor fi stabilite prin actul constitutiv al societăţii.

De asemenea, asociaţii societăţii civile profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor.

Daca un asociat intenţionează sa transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate civilă profesională cu răspundere limitată, acesta este obligat sa isi notifice intenţie cu minimum 30 de zile anterior transmiterii, către toţi ceilalţi asociaţi indicând persoana sau persoanele către care doreşte sa transmită respectivele părţi sociale şi preţul.

Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi asociaţi, sau dacă în termenul menţionat, nici un asociat nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune.

Asociaţii rămaşi în societate au un drept de preemţiune la dobândirea părţilor sociale ale societăţii cu privire la care exista intenţia de înstrăinare. Acest drept de preemţiune urmează sa fie exercitat proporţional cu cota de capital deţinuta de fiecare dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează sa dobândească respectivele părţi sociale.

Societatea va intra in lichidare si pentru situaţia in care, din orice motive, rămâne un singur asociat o perioada mai mare de 3 luni de zile. Asociatul are pentru aceasta si opţiunea de a continua activitatea sub forma cabinetului individual.

2.6 Principiile organizării si funcţionarii formelor de exercitare a profesiei de avocat

Formele de exercitare a profesiei de avocat au la baza organizării si funcţionarii acestora următoarele principii:

• cabinetele grupate, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi societăţile civile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comuna.
• avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului din care face parte.
• avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.
• formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii, cu respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege.

Barourile ţin evidenta separată a avocaţilor pentru fiecare forma de exercitare a profesiei.

• patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul juridic al patrimoniului de afectatiune profesională;
• titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta activităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care au optat;
• avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
• avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
• avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu pot activa, în aceeaşi calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;
• avocatul colaborator şi avocatul salarizat în interiorul profesiei nu au drept la clientela proprie;
• obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea revine atât avocatului cat şi titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale sau al societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată;
• formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform prevederilor Legii şi ale prezentului statut. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţara sau din străinătate.

 

            Secţiunea 3.    Organizarea profesiei de avocat.

   

            3.1 Baroul.

Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, iar sediul baroului este în oraşul de resedinta al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

            Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.  

            Organele de conducere ale baroului sunt:

1. a) adunarea generală;
2. b) consiliul;
3. c) decanul.

   3.1.1 Adunarea generală.

Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei.

            Competentele Adunarii generale sunt următoarele:

1. a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale statutului;
2. b) alege şi revoca decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplina. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singura data. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie;
3. c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
4. d) aproba proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa.

Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului baroului.

Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenta din judeţ şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului.

La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat sa convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.

Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi condusă de cel mai în varsta membru prezent.

Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.

În cazul în care numărul legal nu este întrunit, prezidiul adunării generale, de fata cu cei prezenţi, stabileşte o noua adunare generală în termen de cel mult 15 zile. Consiliul baroului are obligaţia sa îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.

Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al membrilor săi.

Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu prezenta majorităţii membrilor baroului. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a baroului se face prin desemnare de reprezentanţi - electori.

3.1.2 Consiliul baroului.

Consiliul Baroului este format din 5 pana la 15 membri, aleşi pe o perioada de 4 ani. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.

            Consiliul baroului are următoarele atribuţii:

1. a) adopta hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei;
2. b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;
3. c) întocmeşte, modifica şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl comunica celor în drept;
4. d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic, pentru soluţionarea sesizarilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;
5. e) verifica şi constata îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aproba primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;
6. f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia;
7. g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei;
8. h) verifica şi constata dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; organizează şi tine evidenta acestora;
9. i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenta;
10. j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;
11. k) organizează şi indruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ, potrivit legii şi statutului profesiei;
12. l) sesizează comisia de disciplina cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor;
13. m) suspenda din exercitarea profesiei, pe durata neplatii taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenta acestora, dacă a fost avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei;
14. n) soluţionează contestaţiile impotriva deciziei decanului privind onorariile;
15. o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;
16. p) accepta donaţiile şi legatele făcute baroului;
17. q) aproba statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
18. r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale şi administrează patrimoniul baroului;
19. s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a consiliului şi a decanului, de gestiune curenta şi de gestionare a patrimoniului baroului;
20. t) alege prodecanul baroului;
21. u) soluţionează plângerile şi contestaţiile impotriva deciziilor decanului baroului;
22. v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul executiv al U.N.B.R.

Consiliul baroului lucrează legal în prezenta a doua treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

    3.1.3 Decanul baroului.

Decanul baroului are următoarele competente:

1. a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate;
2. b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;
3. c) aproba cererile de asistenta juridică gratuita;
4. d) exercita căile de atac impotriva hotărârilor comisiei de disciplina şi impotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute cai de atac;
5. e) ordonanţează cheltuielile baroului;
6. f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării generale sau a consiliului baroului.
7. g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale U.N.B.R. şi date în competenta sa.

    Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenta acestuia.

    Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile decanului.

    La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în absenta sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.

3.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R.

Uniunea Naţionala a Barourilor din România (U.N.B.R.) este formată din toate barourile din România şi are sediul în municipiul Bucureşti.

U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, acestea formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. si poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

1. a) Congresul avocaţilor;
2. b) Consiliul U.N.B.R.;
3. c) Comisia permanenta a U.N.B.R.;
4. d) preşedintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează si:

1. a) Comisia centrala de cenzori;
2. b) Comisia centrala de disciplina;
3. c) aparatul tehnic-administrativ.

• Congresul avocaţilor.

Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R.

Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convocarea Consiliului U.N.B.R., iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat sa convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.

Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:

1. a) analizează şi aproba raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
2. b) alege Comisia centrala de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
3. c) face propuneri autorităţilor cu drept de initiativa legislativă privind profesia de avocat;
4. d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;
5. e) adopta hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
6. f) alege şi revoca membrii Comisiei centrale de disciplina. Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrala de disciplina. Competenta şi procedura de judecata ale Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut;
7. g) aproba bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuala;
8. h) aproba bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuala a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R.. Cheltuielile necesare organizării congreselor se suporta de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.

            Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

• Consiliul U.N.B.R.

 

Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.

Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat.

În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul sau. Celelalte vacante sunt completate la proximul congres al avocaţilor.

Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R. Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei.

Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenta a cel puţin doua treimi din numărul membrilor săi şi adopta hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

           Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

1. a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigura activitatea permanenta a U.N.B.R.;
2. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
3. c) rezolva orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor, cu excepţia acelora care sunt date în competenta exclusiva a Congresului avocaţilor;
4. d) exercita controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U.N.B.R.;
5. e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana ale avocaţilor străini;
6. f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor, constituit ca persoana juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare;
7. g) adopta hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor, precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;
8. h) asigura caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie;
9. i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.;
10. j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor;
11. k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor, precum şi execuţia bugetară anuala a bugetului U.N.B.R.;
12. l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre aprobare Congresului avocaţilor;
13. m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.;
14. n) alege şi revoca preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei permanente a U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat de 4 ani;
15. o) verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;
16. p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;
17. q) înfiinţează Casa Centrala de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia;
18. r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adopta regulamentul acesteia;
19. s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adopta hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;
20. t) acorda, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare, respectiv de preşedinte de onoare al U.N.B.R.

• Comisia permanenta a U.N.B.R.

Comisia permanenta a U.N.B.R.se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţara. Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se includ în cei 15 membri.

Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani.

 În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi inlocuitorul executa diferenţa de mandat.

Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanenta a U.N.B.R.

Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.

Comisia permanenta a U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

1. a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanenta şi de legatura cu barourile U.N.B.R.;
2. b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N.B.R. şi supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;
3. c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora;
4. d) asigura execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.;
5. e) accepta donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
6. f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii.

            Comisia permanenta a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R. şi lucrează valabil în prezenta majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.

• Preşedintele U.N.B.R.

Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

1. a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi din străinătate;
2. b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;
3. c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a U.N.B.R.;
4. d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;
5. e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;
6. f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre barouri;
7. g) acorda sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale;
8. h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.

Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenta sa, de către vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.

            Secţiunea 4.    Primirea in profesie. Avocaţii stagiari.

 

            4.1 Dobândirea calităţii de avocat.

            4.1.1 Condiţiile de înscriere în avocatura.

            Pentru a fi membru al unui barou din România, o persoana trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:

1. a) sa fie cetăţean roman şi sa aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice;
2. b) sa fie licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;
3. c) sa nu se găsească în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
4. d) sa fie apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei. Îndeplinirea acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei.

            Este nedemn a fi avocat, in conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea 51/1995, persoana care se gaseste in una dintre următoarele situaţii:

1. a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei;
2. b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească;
3. c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
4. d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

             4.1.2 Avocatul străin.

            Membrul unui barou din alta ţara poate exercita profesia de avocat în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea cu privire la cetăţenia romana.

            Pentru a acorda consultanţa juridică privind dreptul romanesc, avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept romanesc şi de limba romana, organizat de U.N.B.R.

            Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre formele de organizare ale profesiei prevăzute in Legea 51/1995.

            Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în fata instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.

            Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în România.

            Avocatul străin care exercita profesia în România este obligat sa se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi, ale statutului profesiei şi codului deontologic.

In ce priveste situatia avocatilor straini care au obtinut calificarea profesionala in unul din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European, situatia acestora este diferita. In cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, România şi-a asumat, în privinţa capitolului 2 de negocieri – “Libera circulaţie a persoanelor”, transpunerea în legislaţia română a celor două directive sectoriale – Directiva nr.77/249/CEE privind facilitarea exercitării efective de către avocaţi a libertăţii de a presta servicii, respectiv Directiva nr.98/5/CEE privind facilitarea exercitării în mod permanent a profesiei de avocat în alt stat membru decât cel în care a fost obţinută calificarea - precum şi a Directivei nr.89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea în România a diplomei de avocat. Pentru aceste motive, transpunerea directivelor menţionate s-a realizat prin introducerea în Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a unui capitol nou, referitor la exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.

Capitolul astfel introdus a fost structurat în trei secţiuni: o secţiune de dispoziţii comune, o secţiune aplicabilă avocaţilor care îşi exercită cu caracter permanentactivitatea în România şi care au obţinut calificarea profesională într-unul din statele membre ale Uniunii Europene şi care se stabilesc în România, precum şi o secţiune privind exercitarea activităţii de avocat prin prestarea de servicii. În ceea ce priveşte dispoziţiile comune, acestea sunt aplicabile avocaţilor provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi care îşi exercită profesia fie prin desfăşurarea de activităţi independente, fie ca avocaţi salariaţi în statul membru de origine şi în România, precum şi prin prestarea de servicii.

Este recunoscută posibilitatea pentru avocaţii care profesează în România cu titlul profesional din ţara de origine de a desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează cu titlul profesional obţinut în România şi de a acorda asistenţă juridică privind dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române şi fără verificarea cunoştinţelor[1], ca în cazul celorlalţi avocaţi străini.

Mentionam ca in legislatia interna ( sectiunea a 3 a, cap.VII/1 din Legea nr.51/1995 ) a fost preluată dispoziţia din art. 4 al Directivei nr. 77/249/CEE, potrivit căreia, în cazul prestării de servicii, trebuie eliminată orice condiţie privind înscrierea într-o organizaţie profesională din statul respectiv, exclusiv în ceea ce priveşte prestarea serviciilor.

4.1.3 Primirea in profesie.

            Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de UNBR , in condiţiile  legii 51/1995 şi ale statutului profesiei.

            4.2 Avocaţii stagiari.

            La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.

După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.

            Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

            Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumata numai de avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în aceasta calitate şi care se bucura de o reputaţie profesională neştirbita.

            La înscrierea în barou avocatul depune în fata consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ:

    „Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii, drepturile şi libertăţile omului şi sa exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

    Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. În acest caz, jurământul va începe cu formula: Jur pe onoare şi constiinta!"

Stagiul se va suspenda pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de lipsa motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.          

            Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3 din Legea 51/1995.

             În perioada stagiului, avocatul are titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.

            In perioada de stagiu, avocatul beneficiază de pregătire şi formare profesională iniţială aceasta realizându-se prin:

1. a) îndrumare şi formare profesională continua în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se afla în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat în interiorul profesiei;
2. b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului;
3. c) formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor denumit în continuare I.N.P.P.A.;

.           Avocatul stagiar, supunandu-se dispoziţiilor legale, statutare şi deontologice, are următoarele îndatoriri suplimentare:

1. a) sa îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi sa-şi însuşească tehnica de practica avocaţială;
2. b) sa participe la toate conferinţele de stagiu organizate de consiliul baroului, sa pregătească în scris subiectele conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul conferinţelor de stagiu;
3. c) sa efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul îndrumător şi de serviciul de asistenta judiciară al baroului;
4. d) sa participe la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei;
5. e) sa desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi sa anunţe în scris orice motiv de suspendare a stagiului.

Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională organizate de I.N.P.P.A. este obligat sa îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din aceasta calitate şi sa respecte contractul de formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A..

Nerespectarea acestor îndatoriri se sanctioneaza ca abatere disciplinară.

            Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data înscrierii în Tabloul avocaţilor.

            Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile I.N.P.P.A. se include în durata stagiului.

Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei, avocatul stagiar va înregistra la barou un contract de colaborare profesională sau un contract de salarizare în interiorul profesiei. Contractul se încheie cu una dintre formele de exercitare a profesiei, urmând ca avocatul sa efectueze perioada de stagiu sub îndrumarea unui avocat care îndeplineşte condiţiile cerute de lege.

Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia naţionala, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului stagiar asigurate din asistenta judiciară pentru care a fost desemnat de serviciul de asistenta judiciară al baroului.

4.3 Definitivarea in profesie.

Dobândeşte calitatea de avocat definitiv avocatul stagiar care a promovat examenul de definitivare, precum şi avocatul care a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor.

             Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatura sau a promovat examen de definitivare în aceasta funcţie.

            Cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în profesiile anterioare vor fi obligaţi sa susţină examenul de definitivare în avocatura.

Avocatul definitiv are dreptul sa pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.

4.3.1 Examenul de definitivare în profesia de avocat.

Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează de U.N.B.R., aceasta urmând a  asigura caracterul unitar al acestuia.

Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60 de zile anterior datei examenului şi va fi adus la cunostiinta candidaţilor prin grija consiliilor barourilor.

 Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul baroului şi vor fi comunicate U.N.B.R.. I.N.P.P.A. va comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de absolvire.

După promovarea examenului, candidatul dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul avocaţilor definitivi.

Acelasi titlu profesional il dobandeste si avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. , pe baza diplomei de absolvire a I.N.P.P.A., Consiliul Baroului urmând a emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv şi a efectua, in consecinţa, înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi.

 

            Secţiunea 5. Incompatibilitati si interdicţii.

         5.1 Incompatibilităţi

            Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea 51/1995 reprezintă modalitati de asigurare pentru avocat a independentei specifice profesiei, dar si de păstrare a demnitatii si prestigiului corpului profesional.

Cazurile de incompatibilitate vizeaza intreaga perioada in care o persoana are calitatea de avocat, incepand de la primirea în profesie cat şi, ulterior, in timpul exercitarii acesteia.

            Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:

1. a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;
2. b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate comercială în comandită simpla sau în comandită pe acţiuni;
3. c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni;
4. d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic, sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată.

Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni.

Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunostinta decanului baroului în care îşi exercita profesia. Avocatul va furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care el exercita funcţia de membru al consiliului de administraţie şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens, cu respectarea regulilor confidenţialităţii.

            Dacă consiliul baroului apreciază ca exercitarea funcţiei de membru al consiliului de administraţie este sau devine incompatibilă cu demnitatea şi cu regulile de conduita impuse avocaţilor poate, în orice moment, sa solicite celui interesat sa părăsească funcţia pe care o ocupa. Decizia consiliului baroului va fi comunicată, de îndată, avocatului în cauza, încălcarea de către avocat a acestor prevederilor constituind abatere disciplinară grava.

Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat.

Incompatibilităţile prevăzute de lege se verifica şi se constata de către consiliul baroului, chiar şi din oficiu.

            Avocatul devenit incompatibil are obligaţia sa încunoştinţeze în scris consiliul baroului, solicitând trecerea sa de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei pe Tabloul avocaţilor incompatibili.

            Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege.

Consiliul baroului poate emite din oficiu decizie de trecere pe Tabloul avocaţilor incompatibili, insa este obligatorie ascultarea avocatului.

Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu împiedica luarea măsurii.

            5.2 Interdicţii.

Legea de organizare si funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. Aceste interdictii sunt edictate in considerarea funcţiilor anterior deţinute si care ar putea impieta asupra obiectivitatii actului de justitie sau care ar putea crea premisele unei subiectivitati in aprecierea activitatii avocatului.

Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea funcţiei deţinute. Prin instanţe în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională, inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au funcţionat.

            În cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa respectiva.

Aceeaşi interdicţie se aplica şi magistraţilor-asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.

            Avocaţii - fosti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenta juridică la organul de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.

În cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cat şi organele de urmărire penală, pentru fiecare dintre acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.

Aceeaşi interdicţie se aplica avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat.

Dispoziţiile referitoare la interdictii se aplica şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

            Interdicţiiile vizeaza de asemenea si calitatea de ruda sau afin al avocatului pana la gradul al treilea inclusiv, in acest caz fiind interzisa avocatului exercitarea profesiei in ceea ce priveşte instanţele, parchetele de pe lângă acestea, şi organele de cercetare penală la care lucrează ruda, soţul sau afinul avocatului.

            Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate sa pledeze în cauzele ce se judeca de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenta juridică la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenta juridică invinuitilor sau inculpaţilor şi nici nu îi poate asista în instanţe în cauzele penale privind:

1. a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legatura directa cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, prevăzute în <LLNK 12000 78 10 201   0 17>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
2. b) infracţiunile prevăzute în <LLNK 12000 143 10 201   0 18>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;
3. c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legatura cu traficul de persoane, prevăzute în <LLNK 12001 678 10 201   0 18>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
4. d) infracţiunea de spalare a banilor, prevăzută în <LLNK 12002 656 10 201   0 18>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, cu modificările ulterioare;
5. e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul penal;
6. f) infracţiunile care impiedica înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259-272 din Codul penal;
7. g) infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal.

Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau comerciale impotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale ori societăţilor naţionale, în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate sa pledeze în procese intentate statului roman, în fata instanţelor internaţionale.

Aceste interdicţii nu se aplica în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda asistenta ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv.

Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale, constituie abatere disciplinară grava.

          Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii, in mod direct sau folosindu-se de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării acestora, săvârşeşte abatere disciplinară grava. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.

 

            Secţiunea 6.    Incetarea si suspendarea calitatii de avocat. Transferul avocatului.

  

6.1 Încetarea calităţii de avocat.

      Calitatea de avocat încetează:

1. a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei;
2. b) prin deces;
3. c) prin excluderea din profesie, ca sancţiune disciplinară;
4. d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.

            Încetarea calităţii de avocat se constata prin decizie a consiliului baroului şi are drept consecinţa radierea celui în cauza din Tabloul avocaţilor.

          Avocatul care renunţa la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris. Renuntarea la exercitarea profesiei este insotita de obligatia avocatului ca, cu cel puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activităţii, sa finalizeze toate cauzele angajate sau sa asigure substituirea. Lista cuprinzând cauzele nefinalizate, numele avocaţilor care le vor prelua, va fi prezentata de către avocat baroului.

           În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului va desemna avocaţii ce le vor prelua.

            În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege, are dreptul sa solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului.

           Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.

            Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut în profesie este obligat sa contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor sociale pentru avocaţi.

In cazul in care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în activitate, aceasta poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

6.2 Suspendarea calităţii de avocat.

            Calitatea de avocat este suspendată:

1. a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
2. b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
3. c) în caz de neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenta acestora şi pana la lichidarea integrala a datoriilor;
4. d) la cererea scrisă a avocatului.

Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care impotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecata pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei, pana la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Avocatul este dator sa încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară.

Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la existenta unor situaţii ce ar duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa a avocatului.

Pentru situaţiile ce ar putea duce la suspendarea exerciţiului profesiei, decizia se va emite de către consiliul baroului  după ascultarea avocatului în cauza.

Decizia consiliului baroului este executorie. Decizia se va menţona, în mod corespunzător, în Tabloul avocaţilor şi în Tabloul avocaţilor incompatibili.

Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspenda executarea.

            Pentru situatia în care măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea avocatului în cauza, consiliul baroului, după verificarea temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi contribuţiilor, poate dispune încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din tablou.

            Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat, în perioada măsurii suspendării, constituie abatere disciplinară grava.   

Avocatul impotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii sa îşi asigure substituirea.

6.3 Transferul într-un alt barou.

Avocatul poate sa solicite, pentru motive justificate, transferul în alt barou. In acest scop se va adresa în scris decanului baroului de la care doreşte sa se transfere.

Cererea de transfer va fi însoţită de acte doveditoare şi de un certificat eliberat de baroul de la care se solicita transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale, disciplinare ale solicitantului şi va atesta ca solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.

Consiliul baroului de la care se solicita transferul va elibera certificatul prin avizarea cererii de transfer, pe care o va inainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicita transferul.

            Cererea de transfer se soluţioneaza pe baza unui raport întocmit de un consilier delegat, acesta verificand dosarul de înscriere în profesie al celui care solicita transferul, precum şi  certificatului emis de catre baroul la care se solicita transferul.

            La soluţionarea cererii, consiliul baroului va avea în vedere şi respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei, precum şi a condiţiilor de primire în profesie.

            Decizia se comunica solicitantului şi baroului din care acesta face parte, urmand a se face menţiuni corespunzătoare în Tabloul avocaţilor.

            Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

 

            Secţiunea 7.    Drepturile si obligaţiile avocatului. Reguli de deontologie profesionala.

7.1 Drepturile avocaţilor.

Exercitarea profesiei de avocat conform principiilor înscrise in legea de organizare si funcţionare nr. 51/1995 presupune asigurarea unor drepturi si obligaţii pentru avocaţi.

Drepturile avocaţilor sunt prevazute in art. 28-37 din legea de organizare si funcţionare nr. 51/1995. Acestea sunt urmatoarele:

7.1.1 dreptul avocatului de a asista sau reprezenta orice persoana fizica sau juridica.

Acest drept de a asista şi de a reprezenta orice persoana fizica sau juridică poate exista doar în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă, care dobândeşte data certa prin înregistrarea în registrul oficial de evidenta.

            Avocatul, precum şi clientul au dreptul sa renunţe la contractul de asistenta juridică sau sa îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterala a clientului nu constituie cauza de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocatiale prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.

7.1.2 dreptul avocatului de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.

7.1.3 dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.

În acest scop, avocatul poate sa îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul sau, va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.

Acestui drept i se conferă eficacitate si prin dispoziţia legala ce prevede ca este titlu executoriu contractul de asistenta juridică, legal încheiat. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului. Restantele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului sau se recuperează conform statutului profesiei.

7.1.4 dreptul avocatului  la asigurări sociale, in propriul sistem, in condiţiile legii

            Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.

Timpul servit în avocatura este considerat vechime în munca.

           7.1.5 dreptul avocatului la asigurarea secretului profesional.

In vederea asigurarii secretului, este decretata de lege inviolabilitatea cu privire la actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul sau. Ca o consecinţa, percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi facuta decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.

            Este interzisa ascultarea şi înregistrarea, cu orice fel de mijloace tehnice, convorbirilor telefonice ale avocatului, precum si interceptarea şi înregistrarea corespondentei sale cu caracter profesional, fiind permisa excepţional, in condiţiile şi cu procedura speciale prevăzute de lege.

            Contactul dintre avocat şi clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.

            În cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea acestor drepturi.

           7.1.6 dreptul avocatului la sediu profesional si la sedii secundare.

Oricare dintre formele de exercitare a profesiei prevazute de lege are dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţara sau din străinătate unde sunt luate în evidenta.

            Ministerul Justiţiei asigura spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti.

7.1.7 dreptul avocatului de a fi ocrotit, conform legii, in exercitarea profesiei.

În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.

O serie de infractiuni savarsite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta reprezinta variante agravate ale infractiunilor prevazute de codul penal. Astfel, insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşite impotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legatura cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, iar lovirea sau alte acte de violenta săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru acest ultim caz, acţiunea penală punandu-se în mişcare şi din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.

            Avocatul este obligat sa respecte solemnitatea şedinţei de judecata, sa nu folosească cuvinte sau expresii de natura a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecata, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces.

            Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea enuntate, în fata instanţelor de judecata, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste sustineri sunt în legatura cu apărarea în acea cauza şi sunt necesare stabilirii adevărului.

            Nerespectarea de către avocat a prevederilor legale mai sus mentionate constituie abatere disciplinară grava. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă.

Urmărirea penală şi trimiterea în judecata a avocatului pentru fapte penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legatura cu aceasta se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a carei raza de competenta s-au săvârşit faptele.

            7.2 Îndatoririle avocaţilor.

Îndatoririle avocatului pot fi împărţite după cum se raportează la relaţia sa cu clientul, cu organele profesiei sau cu instanţa de judecată.

7.2.1. În raporturile cu clientul.

Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecata sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, sa manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, sa pledeze cu demnitate fata de judecători şi de părţile din proces, sa depună concluzii scrise sau note de şedinţa ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.

Avocatul este obligat sa restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a primit.

            Avocatul este obligat sa acorde asistenta juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.

            Avocatul este obligat sa se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.

            Avocatul este obligat să păstreze secretul profesional. În acest sens se prevede că avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauza sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva parţii care l-a consultat mai înainte în legătura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauza.

Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauza.

Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfasura nici o activitate profesională în acea cauza.

            Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător.

             7.2.2. În raport cu organele profesiei.

Avocatul este obligat sa participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.

Avocatul este obligat sa ţină evidentele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat şi sa achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi statutului profesiei.

Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.

De asemenea, este interzis avocatului sa folosească mijloace de reclama sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.

7.2.3.În raporturile cu instanţele de judecată.

Avocatul este obligat sa poarte roba în fata instanţelor judecătoreşti.

Purtarea robei în afară incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei sa reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune aceasta ţinuta.

            În raporturile cu magistraţii, avocatul trebuie să aibă o atitudine care să dovedească respect, cinste şi corectitudine, dar tratând în acelaşi timp cauza cu conştiincioazitate şi fermitate, în raport de interesele clientului său.

            Codul deontologic al avocatului român interzice acestuia să procedeze la inducerea în eroare a magistratului sau să furnizeze date ori acte false în legătură cu pricina. Aceste obligaţii sunt valabile şi în raporturile pe care avocaţii le au cu arbitrii, experţii sau alte persoane care participă la înfăptuirea actului de justiţie.

7.3 Reguli de deontologie profesionala.

• §1. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre avocat şi client

Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenta juridică, încheiat în forma scrisă, între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

 Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenta juridică sunt stabilite prin prezentul Statut.

Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul sau, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

În exercitarea profesiei sale avocatul este independent.

Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic.

Constituie atingere a independentei avocatului şi, ca atare, trebuie evitate şi inlaturate de către avocat, prin orice mijloace legale:

1. a) existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a fost încredinţată;
2. b) prestarea de activităţi avocatiale în scopul de a se face placut clienţilor, magistraţilor sau publicului;
3. c) prestarea de activităţi avocatiale din simpla complezenta;
4. d) existenta oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.

Avocatul trebuie sa depună toată diligenta pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului.

Avocatul este dator sa îşi sfatuiasca clientul cu promptitudine, în mod constiincios, corect şi cu diligenta. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat.

Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilitatii avocatului şi profesiei.

Avocatul este confidentul clientului în legatura cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului.

            Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi aceeaşi cauza, atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale sau când exista, în mod real, riscul de a aparea un astfel de conflict de interese.

            Avocatul trebuie sa se abţină sa se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie ştirbită.

Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, dacă secretul informaţiilor încredinţate de un client anterior risca sa fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client.

 În cazul în care avocaţii practica profesia într-o forma asociativa, în colaborare sau în conlucrare cu alţi avocaţi, dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplica tuturor avocaţilor.

            Exista conflict de interese, în situaţiile în care:

1. a) în activitatea de consultanţa, când la data solicitării sale, avocatul care are obligaţia de a da clientului sau o informaţie completa, loiala şi fără rezerve, nu-şi poate îndeplini misiunea fără a compromite interesele unuia sau a mai multor clienţi, prin analiza situaţiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate, fie prin concretizarea rezultatului urmărit;
2. b) în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când la data sesizării sale, asistarea mai multor părţi ar determina avocatul sa prezinte o alta apărare, diferita de aceea pentru care ar fi optat, dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi, inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele profesionale ale apărării.
3. c) prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial, avocatul descoperă una dintre dificultăţile arătate la lit. a) şi b).

    Nu exista conflict de interese:

1. a) atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora, avocatul, în exercitarea diferitelor sale activităţi va incerca sa concilieze contrarietatea de interese;
2. b) atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi consiliaza ca, plecand de la situaţia ce i-a fost prezentată, sa adopte o strategie comuna, sau dacă, în cadrul unei negocieri, avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi care sunt însă informati cu privire la aceasta apartenenţa comuna;
3. c) atunci când, după ce avocatul aduce la cunostinta fiecăruia dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenta juridică acordată, existenta sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenta juridică.

        Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie sa se abţină de la a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul apreciază ca nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie lezata.

          Avocatul va incerca în momentele oportune sa-şi consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabila sau printr-o cale legală alternativa, apta a protegui drepturile şi interesele legitime ale acestuia.

Avocatul este obligat sa se asigure de răspundere profesională.

Secretul profesional este de ordine publica.

            Avocatul este dator sa păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată.

Avocatul nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul sau şi nici de către o alta autoritate sau persoana. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când exista o contestaţie în privinta onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitaţi stricte pentru apărarea sa.

            Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedica avocatul sa folosească informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.

          Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinară grava.

         Obligaţia de a păstra secretul profesional, este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţile avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.

Secţiunea 8.    Răspunderea disciplinara a avocatului.

   

            8.1 Notiune.

Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare si functionare a profesiei sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia sau în afară acesteia, de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.

Abaterea disciplinară, in sensul Legii 51/1995, este reprezentata de fapta săvârşită de un avocat, prin care se incalca dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei.

 Abaterea disciplinară grava este reprezentata încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 şi din statut ce prevăd expres o astfel de calificare.

 Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea disciplinara a avocatului.

 Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.

             Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

            Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

            8.2 Instantele disciplinare.

            Sesizarile cu privire la savarsirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin in atributiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanta, acesta fiind  obligat sa anunte în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat.

            De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate sa înainteze consiliului baroului orice plângere facuta impotriva unui avocat şi sa îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecata pornită impotriva unui avocat.

Consiliul baroului se poate sesiza si din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de şedinţa.

Consiliul baroului are compententa anchetarii abaterii şi exercitarii acţiunii disciplinare, iar pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., organul competent este Consiliul U.N.B.R.

            Persoana anchetata sau trimisa în judecata disciplinară nu poate participa la dezbateri sau la  luarea hotărârii.

        Instanţele disciplinare sunt:

1. a) Comisia de disciplina a baroului care judeca în prima instanta, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv.
2. b) Comisia centrala de disciplina este organizată şi funcţionează in cadrul U.N.B.R. Aceasta judeca:

    1) ca instanta de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor;

    2) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.

1. c) Consiliul U.N.B.R., în plenul sau, constituit ca instanta discilpinara.

            Acesta are competenta de a judeca recursul declarat impotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplina, ca instanta de fond, fiind constituit ca instanta disciplinară în plenul sau, în afară de persoana implicata în cauza.

             Impotriva hotărârilor pronunţate de catre Comisia Centrala de Disciplina, precum si de catre Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanta disciplinară în plenul sau, partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti, hotărârea acesteia fiind definitiva şi irevocabilă.

            Consiliile barourilor ţin evidenta sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat, fiind obligate sa comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei.

            8.3 Procedura anchetei disciplinare

 

            Plângerea îndreptată impotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care îşi continua activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tablou.

            Consiliul baroului va ancheta abaterea indicata în plângere sau în sesizare. Pentru abaterile disciplinare savarsite de decanii barourilor si de catre membrii consiliului U.N.B.R., plângerea sau sesizarea se înaintează Consiliului U.N.B.R.

            Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop, consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

            Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârşit fapta.

            Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către Consiliului U.N.B.R. În acest scop, consiliul va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

            Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judeca de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absenta consilierului recuzat.

            Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.

            Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisa la sediul sau profesional. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigura conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunostinta prin semnatura.

            Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunostinta a conţinutului plângerii ori al sesizării. Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.

            Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu impiedica desfăşurarea anchetei disciplinare.

             În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de lege.

             După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii sau sesizării.

            Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.

             În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.

            Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

            După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului, vor decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.

            Soluţia se comunica, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnatura pe copie, avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei prevăzută la alin. 1.

            8.4 Exercitarea actiunii disciplinare.

              În situaţia în care, în urma anchetarii abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R, respectiv consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu susţinerea acesteia la instanta disciplinară.

             Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în fata instanţei disciplinare, şi se semnează de către decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.

            În caz de abatere grava, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau decanul poate solicita comisiei de disciplina competente suspendarea din profesie a avocatului în cauza, în condiţiile art. 581 din Codul de procedura civilă.

        Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspenda, urmând sa fie reluată după soluţionarea cauzei.

       Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi judecata pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din lege este oprit. Cursul termenului se reia după soluţionarea definitiva a cauzei.

       Preşedintele comisiei de disciplina va fixa, de îndată, termen de judecata cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.

        Procedura de citare în fata instanţelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

       În fata instanţei disciplinare avocatul se va infatisa personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.

       Şedinţa instanţei disciplinare nu este publica, iar lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.

        Lipsa părţilor regulat citate nu impiedica judecata, instanta disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauza.

        Instanta disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi, şi pronunţa o decizie disciplinară.

        Decizia disciplinară rămasă definitiva are autoritate de lucru judecat fata de părţi şi de organele profesiei.

        Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.

        Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauza, baroului în care avocatul este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.

       Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunica, de asemenea, în condiţiile alin. (2).

       Recursul declarat impotriva măsurilor luate prin încheiere în condiţiile art. 74 alin. (2) din Lege şi impotriva deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R. După expirarea termenelor de declarare a recursului, recursul se înregistrează la comisia de disciplina care a pronunţat hotărârea, care, îl va inainta, de îndată, împreună cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente.

        Recursul prevăzut la art. 72 alin. (3) din Lege este distinct de recursul prevăzut la art. 72 alin. (4) din Lege.

        Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu prevederile Codului de procedura civilă.

        Căile de atac exercitate impotriva hotărârilor instanţelor disciplinare de fond se judeca şi au regimul caii de atac a recursului prevăzut de Codul de procedura civilă în cazurile în care hotărârile nu se ataca cu apel.

 

 

8.5 Sancţiunile disciplinare.

In cazul savarsirii de abateri disciplinare, avocatului i se pot aplica urmatoarele sancţiuni disciplinare:

1. a) mustrarea;
2. b) avertismentul;
3. c) amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit la bugetul baroului.

Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, pana la achitarea sumei.

1. d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la un an;
2. e) excluderea din profesie.

            În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nici o forma asistenta juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

            Impotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

În caz de abatere evidenta şi grava, instanta disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei pana la judecarea definitiva a cauzei.

           Impotriva încheierii prin care s-a luat aceasta măsura se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

           Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenta.

           

    

           

           

 

[1] În secţiunea dedicată dispoziţiilor comune este cuprinsă, de asemenea, şi transpunerea art. 4 lit. b) al Directivei nr. 89/48/CEE privind recunoaşterea calificărilor profesionale obţinute în urma finalizării studiilor superioare cu o durată de minim trei ani în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomei de avocat. Astfel, aceste dispoziţii se aplică atât avocaţilor care-şi exercită dreptul de stabilire pe teritoriul României, cât şi celor care îşi desfăşoară activitatea în România prin prestare de servicii. Recunoaşterea diplomei de avocat obţinută într-un stat membru se realizează, la cererea persoanei interesate, de către o comisie organizată de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi după susţinerea, la alegerea solicitantului, a unui examen sau efectuarea unei perioade de stagiu de trei ani în domeniul dreptului românesc. Directiva nr. 89/48/CEE a fost însă, completată, prin Directiva nr. 2001/19, care se găseşte transpusă la art.4 lit. b). Astfel, în vederea determinării conţinutului examenului sau al perioadei de stagiu, comisia va evalua pregătirea şi experienţa profesională dobândite de către solicitant pentru a determina dacă experienţa profesională dobândită de solicitant este de natură a acoperi în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru de origine în care a fost obţinută diploma. Pe baza acestei evaluări prealabile, se va determina complexitatea probelor pe care solicitantul va trebui să le susţină în vederea recunoaşterii diplomei sale în România.