În prezent plata pentru munca avocatului se bazează pe principiile liberului consimţămînt, exprimat în contract dintre avocat şi client, cu excepţia cazurilor pe care le vom precauta în continuare.
Odată cu prăbuşirea economiei dirijate, centralizate, statul a încetat de a reglementa relaţiile financiare dintre avocat şi client. Instrucţiunile Ministerului Justiţiei despre stabilirea cotelor financiare pentru remunerarea asistenţelor juridice acordate de către avocaţi cetăţenilor, organizaţiilor, instituţiilor s.a. în fapt au încetat de a se aplica. Mărimea onorariului avocatului pentru acordarea serviciilor juridice a devenit obiectul tratativelor cu clientul.
Din totalitatea şi varietatea formelor de apreciere a onorariilor avocatului se deosebesc următoarele tendinţe, care pot fi clasificate conform domeniului activităţii avocatului:
1.Relaţii financiare pentru asistenţă juridică clienţilor în sferele dreptului administrativ şi penal.(îndeplinirea însărcinărilor pe dosarele penale)
Pînă la formarea relaţiilor de piaţă, viziunea societăţii la funcţiile avocatului rareori era orientată la ieşirea din cadrul tradiţional de participare în cauzele penale la etapa de urmărire penală (ancheta preliminară ) şi în instanţa judiciară. După anii 1992 cuantumurile financiare stabilite, parcă au încetat de a avea putere juridică,toate acestea, adică salariul avocatului alcătuindu-se în baza acordului liber negociat cu clientul.
Metodele formării onorariului avocatului pentru apărarea clientului în cauzele penale pot fi diverse. De obicei avocatul apreciază onorariul pentru toate etapele desfăţurării procedurii penale pînă la soluţionarea difinitivă a cauzei în instanţa de judecată. Retribuţia se poate efectua lunar, împărţindu-se conform fazelor procesului penal (urmărirea penală, apărarea în judecată de prima instanţă etc.)
Sunt frecvente cazurile specifice de tarif zilnic. Este în legătură cu faptul că procesul cercetării infracţiunilor prin acţiuni de anchetă nu se efectuiază în fiecare zi, numirea actelor de urmărire penală e situaţia independentă de voinţa avocatului, depinzănd de persoana împuternicită de a face acest lucru (anchetator, spre exemplu ).
Sunt unele greutăţi şi la remunerarea avocatului pentru reuşita lui la rezultatele pozitive, satisfăcătoare pentru client: (de exemplu, eliberarea de pedeapsă penală, sau sentinţa de atenuare a răspunderii inculpatului ).
- Relaţii financiare şi instituirea lor pentru apărarea de către avocat a intereselor cetăţenilor, întreprinderilor, organizaţiilor în sfera relaţiilor civile.
Acordurile din aceste domenii prevăd în activitatea avocatului consultarea privind legislaţia în vigoare, precum şi particularităţile aplicării practice, întocmirea proiectelor contractuale, ordine, instrucţiuni, regulamente şi alte acte normative, necesare clientului – o muncă asemănătoare cu cea a consultantului juridic la întreprinderi. Deservire juridică este necesară structurilor comerciale grandioase, care au un bussines diversificat, căror îi sunt necesare deserviri juridice operative.De regulă în obligaţiunile avocatului la un astfel de acord nu intră reprezentarea intereselor clientului în judecăţi şi organe administrative. Mecanizmul remunerării în aceste cazuri poate fe precautat adăugător.
În cazurile apărării de către mandatarii acţiunilor civile, principiile de remunerare a muncii avocatului se negociază şi se menţionează în contract. În practică s-a format obiceiul şi nu constituie încălcare, de a plăti serviciile avocatului pe etape: mai întîi separat se plăteşte munca de analiză a documentelor înaintate şi stabilirea poziţiei juridice, apoi pentru munca în instanţa judiciară: înaintarea acţiunii, participarea la dezbaterile judiciare, întocmirea referinţelor, cererilor, demersurilor şi alte acte procesuale care exprimă poziţia juridică a clientului (a reclamantului sau a pîrîtului ).
Se consideră corectă şi remunerarea avocaţilor conform parcurgerii acţiunii civile a ierarhiei instanţelor judecătoreşti. De obicei lucrul propriu zis în judecătorie se plăteşte cu o sumă financiară negociată, apreciată şi precisă.
Careva plafoane pentru stabilirea în contract a mărimii onorariului condiţionate de hotărîrea pe dosar de către legislaţie nu este prevăzută. Bineînţeles, că regulile nescrise ale eticii profesionale nu permit de a stipula astfel de onorarii în acordurile bilaterale întocmite în scris. Excepţie pot fi cazurile, cînd în cadrul procedurii penale se înaintează acţiunea civilă în care se stipulează valoarea despăgubirii proprietăţii. Conform tradiţiilor clientul poate remunera suplimentar avocatul pentru munca efectuată la apărare, după hotărîrea instanţei judecătoreşti, făcînd-o doar din proprie iniţiativă.
Reprezentarea intereselor clientului în relaţiile cu organele de drept în condiţiile actuale de luptă intensivă cu criminalitatea, este o formă de muncă a avocatului pe o perioadă de lungă durată, în cazurile eventuale de apariţie a conflictelor cu diferite sisteme a organelor de drept – proces inevitabil şi concept al principiului contradictorialităţii, aplicat şi la aspectul realizării procesului penal.