Drept

Potrivit legii privind statutul magistraţilor, aceştia răspund civil, disciplinar, şi penal.

5.1. Răspunderea civilă.

Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Sistemul adoptat de legiuitorul român nu acceptă o acţiune directă a justiţiabilului contra magistratului ce s-ar face vinovat de o eroare judiciară. Faţă de persoana prejudiciată prin eroare judiciară statul este cel care răspunde patrimonial. Sistemul adoptat se bazează în primul rand pe faptul că în raport cu cetăţenii, statul este cel care garantează buna funcţionare a serviciului public al justiţiei şi orice disfuncţionalitate a sistemului judiciar este imputabilă acestuia. În al doilea rând, nu este de dorit un sistem care să permită confruntarea judiciară directă dintre magistrat şi justiţiabilul prejudiciat prin eroarea judiciară comisă. Această situaţia ar conduce pe de o parte la expunerea excesivă şi, implicit timorarea magistratului, cu efecte negative asupra capacităţii sale de decizie. Argumentele prezentate au impus reglementarea unei acţiuni civile numai împotriva statului, care ulterior se va îndrepta împotriva magistratului conform prevederilor legale.

1. Codul de procedură penală stabileşte că statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, răspunde pentru repararea pagubei pricinuite în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept. Astfel, au dreptul la repararea pagubelor suferite următoarele categorii de persoane: cea care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre de achitare; cea care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal[1]; persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea  sa.

Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului. Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza, chemand in judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

Reparatia este întotdeauna suportată de stat, prin Ministerul Fianţelor Publice şi consta in plata unei sume de bani sau, tinandu-se seama de conditiile celui indreptatit la repararea pagubei si de natura daunei produse, in constituirea unei rente viagere ori in obligatia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa sa fie incredintat unui institut de asistenta sociala si medicala. Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in munca, li se calculeaza, la vechimea in munca stabilita potrivit legii, si timpul cat au fost private de libertate. La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa.

În materie penală, în cazul in care statul a fost obligat la plata reparaţiei pentru motivele indicate anterior, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.

1. În alte cauze decât cele penale, cererea de reparare a prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, prin hotărâre judecătorească definitivă, răspunderea penală sau disciplinară a magistratului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

Nu poate primi repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii de către magistrat.

Persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune civilă numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Numai după ce prejudiciul a fost acoperit de stat, acesta se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului dacă eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de magistrat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Termenul de prescripţie atât în ce priveşte acţiunea contra statului cât şi acţiunea recursorie a acestuia contra judecătorului sau procurorului ce s-ar face vinovat de săvârşirea prejudiciului este de un an. În cazul acţiunii contra statului, termenul începe să curgă de la data la care rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit răspunderea penală sau disciplinară a magistratului. In cazul acţiunii recursorii, pe care statul o are la dispoziţie împotriva magistratului care prin fapta sa a determinat eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care statul a fost obligat la plata daunelor produse persoanei prejudiciate prin eroarea judiciară.   

5.2. Răspunderea disciplinară.

Magistraţii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Abaterile disciplinare sunt enunţiativ enumerate în legea privind statutul magistraţilor. Între acestea putem reţine:

• încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind magistraţii;
• nerespectarea prevederilor cuprinse în codul deontologic al magistraţilor;
• intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, precum şi imixtiunea în activitatea altui magistrat;
• desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitatrea atribuţiilor de serviciu;
• nerespectarea secretului deliberării;
• neglijenţa gravă sau repetată în rezolvarea lucrărilor;
• efectuarea cu întârziere a lucrărilor;
• absenţe nemotivate, întârzierea sau plecare de la program, în mod repetat;
• atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili.

Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri disciplinare.

Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, pentru procurori sau judecători, după caz.

Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii. Orice sesizare privind activitatea necorespunzătoare a unui judecător sau procuror va fi îndreptată la comisiile de disciplină. Acestea se pot sesiza şi din oficiu cu privire la activitatea magistraţilor.

Acţiunea disciplinară nu poate fi pusă în mişcare fără efectuarea unei cercetări prealabile, care se realizează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători sau de Serviciul de inspecţie pentru procurori, la cererea comisiilor de disciplină. Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea faptelor şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Cercetarea prealabilă se face în mod obligatoriu cu ascultarea celui în cauză şi cu verificarea apărărilor celui cercetat, care are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Cu toate acestea, refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări nu împiedică derularea şi încheierea cercetării. Rezultatul cercetării prealabile este înaintat comisiei de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii. În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului cercetării prealabile, comisia de disciplină, în calitate de titular al acţiunii disciplinare, sesizează secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea judecării acţiunii disciplinare sau, în cazul în care consideră că exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică, dispune clasarea.

Termenul în care trebuie exercitată acţiunea disciplinară este de un an de la data săvărşirii abaterii, sub sancţiunea decăderii.

Procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară cu citarea judecătorului sau procurorului împotrivă căruia s-a exercitat acţiunea. Acesta are dreptul să fie reprezentat de un alt judecător sau procuror sau să fie asistat sau reprezentat de un avocat

Împotriva hotărârii date de acest organism în materie disciplinară, magistratul poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicarea. Recursul suspendă executarea hotărârii. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea acestuia fiind irevocabilă.

Sancţiunile ce se pot aplica pentru abateri disciplinare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege:

• avertismentul;
• diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
• mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel;
• revocarea din funcţia de conducere ocupată;
• excluderea din magistratură.

Sancţiunile se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia.

[1] Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) C.proc.pen. ori prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta in art. 10 alin. 1 lit. j) C.proc.pen. Potrivit art.10 alin.1 lit.j) actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca există autoritate de lucru judecat chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.