Drept

1. Principiul liberului acces la justitie

Art. 21 Constituie, art. 5 CPC, art. 6 din L. 304/2004 privind organizararea judiciara.

Toate obligatiile cuprinse in art. 5 CPC stabilite in sarcina judecatorului contureaza principiul liberului acces la justitie. Astfel, judecatorii au obligatia de a primi si de a solutiona orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, niciun judecator nu va putea sa refuze sa judece pe motiv ca legea nu e clara, nu prevede ori ca e incompleta.

Accesul liber la justitie nu poate fi considerat ingradit prin stabilirea unor taxe judicare de timbru fiind normal ca justitiabilii, cei care trag un folos din activitatea desfasurata de instanta sa contribuie la acoperirea cheltuililor aferente. Cu toate acestea, taxa judiciara de timbru intr-un cunatum exagerat in raport cu valorea obiectului cererii sau alte chetuieli de judecata disproportionate  fata de posibilitatile financiare al reclamantului poate constitui o descurajare in fapt a liberului acces la justitie.

Din dispozitiile art. 5 CPC rezulta ca judecatorul este obligat sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor iar imprejurarea ca au fost primite cereri in privinta carora s-a stabilit ulterior ca nu sunt de competenta instantelor judecatoresti, nu inseamna ca judecatorul trebuie sa le si primeasca atunci cand se constata inca de la depunerea lor ca nu intra in atributiunea instantelor.

Pe de alta parte, daca legea nu prevede, este neclara sau incompleta pentru solutionarea procesului se va recurge la uzante, iar daca nu exista, se va apela la metoda analogiei si in cele de urma se va putea apela la principiile generale ale dreptului avand in vedere toate circumstantele si tinand seama de toate cerintele echitatii.

In conturarea aceluiasi principiu, este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt deduse judecatii.

Acest text nu este nescocotit prin faptul ca art. 480 alin. 3 Teza finala stabileste ca dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel precum si necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii pt judecatorii fondului si nici de prevederile similare ale art. 501 alin. 1 care dispun ca in caz de casare hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pt judecatorii care judeca fondul. In ambele cazuri, judecatorii instantei superioare vor arata in concret problema de drept care a primit o interpretare sau aplicare gresita, instanta de control judiciar nu impune judecatorilor fondului dispozitii de aplicare generala.

De asemenea, art. 5 alin. 4 nu este in contradictie nici cu dispozitiile care reglementeaza recursul in interesul legii sau darea unei hotarari pt dezlegarea unor probleme de drept, intrucat in aceste doua cazuri judecatorii nu legifereaza ci interpreteaza doar chestiunea de drept ce a primit o solutionare neunitara din partea instantelor judecatoresti.

2. Principiul dreptului la un proces echitabil in termen optim si previzbil

Sediul materiei se gaseste in art. 6 CPC, art. 6 CEDO.

Acest principiu nu implica in toate cazurile parcurgerea dublului grad de jurisdictie, legea procesuala neconsacrand acest principiu.

Faptul ca in conceptia CPC hotararile sunt supune ca regula, apelului si numai in mod exceptional recursului, nu poate conduce la o alta concluzie. Dublul grad de jurisdictie nu are valoare de principiu fundamental.

De asemenea, acest principiu nu presupune nici accesul in toate cazurile la toate caile de atac.

Referitor la sintagma ‘termen optim si previzibil’, termenul rezonabil/optim este o limita de timp sub care daca se coboara se poate vorbi de o incalcare a CEDO.

Pentru ca solutionarea cauzei sa aiba loc in termen optim si previzibil cunoscut de parti, instanta, printre altele, va estima durata de cercetare a procesului tinand cont de imprejurarile cauzei.

Alte masuri pe care le poate lua judecatorul in acest scop: fixeaza termene scurte de judecata, chiar de la o zi la alta, judecatorul verifica procedurile de citare si de comunicare dispuse pt fiecare termen, atunci cand constata ca  desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate.

Pentru faza executarii silite, acest principiu rezulta din rolul activ pe care trebuie sa-l aiba executorul judecatoresc.

Acest principiu, stabileste pt judecator si o serie de limitari, sub aspectul termenelor in care pot fi savarsite anumite acte de procedura

3. Principiul legalitatii

Este reglementat in art. 7 CPC si presupune:

• justitia se infaptuieste in numele legii iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, astfel judecatorii trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept material cat si cele de drept procesual alaturi de cele privind organizarea si functionarea instantelor;
• justitia se infaptuieste prin ICCJ si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, fiind interzisa infiintarea de instante extraordinare;
• competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai de lege;
• compunerea si constituirea completului de judecata se face potrivit dispozitiilor legale;
• impotriva hotararilor judecatoresti se pot exercita caile de atac prevazute de lege;
• judecatorul insusi are obligatia de a respecta dispozitiile legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces.

 

4. Principiul egalitatii partilor in fata justitie

Egalitatea partilor presupune urmatoarele:

• judecarea proceselor trebuie sa se realizeze pentru toti cetatenii de catre aceleasi organe si potrivit acelorasi reguli de procedura. Faptul ca legiuitorul a creat organe de jurisdictie specializate ori a instituit reguli speciale de procedura nu incalca egalitatea partilor intrucat respectivele organe solutioneaza toate diferendele care intra in competenta sa fara nicio discriminare din punct de vedere al partilor;
• in cursul solutionarii unui proces fiecarei parti trebui sa I se recunoasca vocatia la aceleasi drepturi.

 

5. Principiul disponibilitatii

Este reglementat in art. 9 CPC si consta in posibilitatea partilor de a dispune de obiectul procesului adica in sens material dar si mijloacele de aparare in sens material.

 

In continutul acestui principiu intra mai multe drepturi:

1. dreptul persoanei interesate de porni sau nu procesul civil. Ca regula, instanta civila nu se sesiseaza din oficiu ci este la alegerea partilor . Procesul civl se declanseaza printr-o cerere de chemare in judecata de catre partea care are o pretentie impotriva unei alte persoane.

In procesul civil, disponibilitatea nu este absoluta, legiutitorul recunoscand calitate procesuala activa si altor persoane sau organe decat titularul dreptului. Cu titlu de ex, procurorul poate porni orice actiune civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

La randul sau, si instanta poate sa actioneze din oficiu in procesul civil cu consecinta limitarii disponibilitatii. De ex., in procesul de divort, daca sotii au copii minori, instanta se va pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor chiar daca acest lucru nu a fost cerut prin cerere; instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort potrivit CC.

1. dreptul de a determina obiectul si limitele procesului.

Obiectul procesului este determinat de pretentiile cererii de chemare in judecata, cererea reconventionala, cererile de interventie. Instanta este obligata sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut fara insa a depasi limitele investirii, inafara de cazurile in care legea ar dispune altfel. Asadar, judecatorul nu poate chiar cu respectarea principiului contradictorialitatii sa schimbe obiectul stabilit de parti prin cererile lor.

Cu toate acestea, daca formularile cuprinse in cereri sunt improprii si nu se poate stabili exact obiectul, instanta are obligatia sa ceara partii sa faca precizarile necesare.

Daca instanta il obliga pe parat la plata unei sume mai mici decat cea solicitata de reclamant prin cerere nu inseamna nesocotirea principiului disponibilitatii ci inseamna ca din probe, paratul datoreaza numai aceasta suma, deci nu inseamna ca instanta acorda mai putin decat s-a cerut. A acorda mai putin decat s-a cerut inseamna a lasa nesolutionat un capat de cerere.

Limitele apararii sunt fixate de parat prin intampinare. De asemenea, instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, judecatorul putand sa dea sau sa restabileasca calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii chiar daca partile le-au dat o denumire gresita. Prin urmare, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si dreptului la aparare, instanta dupa ce pune in discutie acest aspect poate sa se schimbe temeiul juridic dat de parti actelor si faptelor deduse judecatii.. Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic in cazurile in care partile in virtutea unui acord expres privind drepturile lor au stabilit calificarea juridica si motivele de drept asupra carora au inteles sa limiteze dezbaterile daca astfel nu se incalca drepturile sau interesele legitime ale altora.

Sub aspectul sferei subiective a procesului, judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor persoane in conditiile legii. In privinta partilor, acestea pot largi cadrul procesual initial prin formularea cererilor de interventie fortata, respectiv chemarea in judecata a altor persoane, chemarea in garantie, aratarea titularului drepturilor. La randul lor, tertii pot solicita intervenirea intr-un proces deja inceput in baza cererilor de interventie voluntara.

1. dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare si dreptul de a incheia o tranzactie

Astfel, renuntarea la judecata sau la dreptul subiectiv poate sa provina numai de la reclamant. Achiesarea provine de la parat iar tranzactie provine de la ambele parti.

Sunt situatii in care dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv nu poate fi exercitat, de ex. in actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta.

Un alt aspect al disponibilitatii vizeaza posibilitatea instantelor de a cenzura aceste acte de dispozitie ale partilor in sensul ca instanta in baza rolului activ are obligatia de a verifica actele de dispozitie ale partilor si sa nu le dea curs continuand judecata daca apreciaza ca urmaresc incalcarea unor norme imperative, fraudarea intereselor partilor sau ale unei parti etc.

1. dreptul de a ataca sau nu hotararea pronuntata prin intermediul cailor de atac

Astfel, partea care pierde procesul poate sa ceara reformarea sau retractarea hotararii prin intermediul cailor de atac. Tot astfel, in aplicarea disponibilitatii, aceeasi parte poate sa declare in mod expres ca renunta la calea de atac sau tacit, recunoastere care sa rezulte din acte sau fapte precise care exprima intentia partii de a achiesa la hotarare.

In aplicarea disponibilitatii, partea care a exercitat calea de atac, poate sa renunte ulterior la judecarea ei.

Partea nemultumita de o hotarare poate sa o atace fie in intregime cu privire la solutia data tuturor capetelor de cerere fie partial numai cu privire la alte aspecte. In acest caz, instanta de control judiciar cerceteaza legalitatea ori temeinicia hotararii numai in raport cu ceea ce s-a criticat.

O limitare a disponibilitatii este data de dreptul procurorului de a exercita caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile in care a avut calitate procesuala activa chiar daca nu a exercitat actiunea civila precum si atunci cand a participat la judecata in conditiile legii.

 

 

1. dreptul de a cere executarea titlurilor executorii

Daca partea care a pierdut procesul nu-si indeplineste de buna voie obligatia cuprinsa in titlul executoriu, creditorul are dreptul de a cere executarea silita a respectivului titlu.

Si acest acespect al disponibilitatii este limitat de dreptul procurorului de a cere punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdictie si disparutilor.

6. Principiul privitor la faptul ca partilor le revin obligatii in desfasurarea procesului

Art. 10 CPC.

In aplicarea acestui principiu, partile au obligatia sa  indeplineasca actele de procedura in conditiile stabilite de lege, in ordinea prevazuta de lege si in termenele stabilite de lege.

 De asemena, partilor le revin obligatia de a-si proba pretentiile si apararile, de a contribui la desfasurarea procesului fara intarziere urmarind finalizarea acestuia.

Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate la cererea celeilate parti sau din oficiu sa dispuna infatisarea acestuia sub sanctiunea platii de amenzi judiciare. De retinut ca sanctiunile pt nerespectarea actiunilor partilor in procesul civil se regasesc in diverse texte care reglementeaza cu valoare de principiu respectiva obligatie.

7. Principiul potrivit caruia tertii au obligatia sa sprijine realizarea justitie

Astfel, nu doar partile ci si tertii sau obligatii in desfasurarea unui proces civil, obligatiile tertilor urmand a fi apreciate de la caz la caz in functie de conditiile prevazute de lege. Art. 11 CPC nu stabileste o obligatie generala in sarcina tuturor persoanelor straine de proces ci vizeaza persoanele ce vor fi determinate in concret de la caz la caz.

Tertul ar putea sa refuze indeplinirea obligatiei de a sprijini justitia in cazurile prevazute de lege, de ex. autoritatea sau institutia detinatoare poate refuza transmiterea inscrisului solicitat daca acesta vizeaza ordinea publica, siguranta nationala sau relatiile diplomatice.

Cel care, fara un motiv legitim se sutrage de la obligatia de a sprijini justitia poate fi constrans sa o indeplineasca prin aplicarea unei amenzi judiciare si daca este cazul a unor daune interese, de ex. poate fi apreciat un motiv intemeiat faptul ca prezentarea inscrisului ar fi prea constisitoare.

 

 

8. Principiul potrivit caruia partile sunt obligate in exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor procesuale sa actioneze cu buna credinta

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege  si fara a se inclaca dreptul altei parti.

Conditii pentru ca drepturile sa fie exercitate cu buna credinta, nu abuziv:

• sa fie exercitate cu buna credinta;
• sa fie exercitate potrivit scopului prevazut de lege;
• sa nu se afecteze drepturile unei alte persoane.

Actionarea in justitie a altei persoanei in temeiul art. 21 Constitutie ca expresie a liberului acces constituie un drept iar exercitiul acestui drept in virtutea principiului disponibilitatii este liber.

Exercitarea acestui drept, insa, fara un interes legitim constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat, insa nu orice cerere de chemare in judecata care se respinge presupune ca reclamantul a actionat abuziv ci doar ca acesta nu si-a evaluat in mod corespunzator sansele de castig.

Va fi considerat abuziva doar actiunea pornita din rea credinta sau dintr-o eroare grava ce o apropie de dol cu intentia de a produce o paguba materiala sau morala.

Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate putand fi obligata potrivit legii si la plata unei amenzi judiciare. In acest caz nu se poate sustine ca partea este supusa unei duble sanctiuni, cele doua pot fi cumulate intrucat despagubirea se stabileste in favoarea partii prejudiciate iar amenda in favoarea statului.

Ex. de exercitiu abuziv al drepturilor procesuale poate fi invocarea cu rea credinta a exceptiei de neconsitutionalitate sau formularea unei cereri de sesizarea a CJUE.

 

 

                                                                                 5.11.2014

9. Principiul dreptului la aparare

Sediul materiei este art. 13 din CPC si art. 24 din Constitutie.

O componenta a dreptului la aparare o constituie faptul ca partea nu isi poate inrautatii in propria cale de atac situatia daca prin lege nu se prevede altfel. Prin exceptie de la aceasta regula, amintim urmatoarele:

• Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului chiar si inaintea instantei de recurs.
• Apelantului nu I se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata cu exceptia cazului in care consimte express la aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege.

Dreptul de aparare este inscris si printr-o serie de dispozitii ale CPC, astfel, instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea lor afara de cazul in care legea prevede altfel; partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza pretentiile respectiv apararile; cererile de interventie se comunica partilor initiale; partile propun probe prin cererea de chemare in judecata respectiv intampinare; presedintele completului este obligat sa dea cuvantul partilor stabilind ordinea in care pun concluzii etc.

Realizarea dreptului la aparare este asigurata in procesul civil si prin posibilitatea ca partea sa isi angajeze un avocat.

O alta garantie a dreptului la aparare este reprezentata de posibilitatea de a beneficia de ajutor public judiciar.

De retinut ca obligativitatea partilor de a-si formula si sustine cererile de … in recurs numai prin avocat reglementata de art. 13 alin. 2 CPC a fost declarat neconstituionala prin decizia 462/2014.

Dreptul de aparare este asigurat si prin faptul ca judecatorul are posibilitatea de a dispune infatisarea partilor in persoana chiar daca acestea sunt reprezentate. Este asigurat prin obligarea apelantului de a depune raspuns la intampinarea intimatului precum si a intimatului de a depune intampinare fata de motivele de apel; prin faptul ca presedintele completului nu poate schimba ordinea prevazuta de lege pentru darea cuvantului partilor; prin faptul ca judecatorul verifica legalitatea procedurii de citare a partilor; prin faptul ca judecatorul are obligatia de a motiva solutiile pe care le pronunta; prin faptul ca judecatorul are posibilitatea de a cenzura onorariile avocatilor atunci cand acestea sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea pricinii sau cu munca desfasurata de avocat.

 

 

 

10. Principiul contradictorialitatii

Este reglementat in art. 14 CPC.

Presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instanta cat si pe cel care se apara.

Fiecarei parti trebuie sa I se dea posibilitatea sa isi exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de partea adversa sau de instanta din oficiu, de a lua cunostinta si de a discuta si combate probele celelilate parti in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.

Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util, direct sau prin intermediul instantei motivele de fapt si de drept, mijloacele de proba astfel incat fiecare sa-si poata organiza apararea.

In ce priveste comunicarea realizata prin intermediul instantei, CPC a prevazut reguli noi la primirea cererii de chemare in judecata si a intampinarii stabilind ca nu se va fixa primul termen de judecata decat dupa comunicarea reciproca a acestora. Numai raspunsul la intampinarea nu se comunica, reclamantul urmand sa ia cunostinta de acesta de la dosarul cauzei.

Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet fara  a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au dreptul de a-si exprima un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la imprejurari relevante cauzei.

Pentru respectarea principiului, partile nu trebuie sa se infatiseze personal in fata instantei. Chemarea acestora in fata instantei este necesara doar pentru a se incerca de catre judecator impacarea lor.

De asemenea, pentru respectarea constradictorialitatii nu este necesar sa se infatiseze in instanta toate partile. Pot lipsi, de asemenea, toate partile, judecata putand sa aiba loc in lipsa daca cel putin una dintre ele a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Uneori, legiuitorul datorita urgentei a inteles sa inlature contradictorialitatea in mod expres: solutionarea conflictului de competenta se face fara citarea partilor, preschimbarea termenului de judecata se face fara citarea partilor, cererea de asigurare a probelor poate fi facuta si fara citarea partilor, contestatia privind tergiversarea procesului se judeca fara citare, pronuntarea unei hotarari pentru dezlegarea unei chestiuni de drept se face fara citare.

De retinut ca si pentru faza executarii silite legiuitorul a prevazut in unele cazuri inlaturarea contradictorialitatii.

Principiul contradictorialitatii presupune ca el se aplica atat in litigiile dintre particulari cat si in relatia cu statul sau cu autoritatile publice.

Contradictorialitatea mai presupune si posibilitatea ce trebuie recunoscuta avocatilor de a se prezenta in instanta si de a-si sustine cererile inaintea judecatorului. Cu toate acestea, instanta nu este obligata sa amane cauza pana la infatisarea avocatului. Art. 222 alin. 2 prevede in mod clar ca amanarea judecatii pentru lipsa de aparare poate fi dispusa doar la cererea partilor in mod exceptional pentru motive temeinice si neimputabile partii sau reprezentatului acestuia.

Aceleasi considerente urmeaza sa fie avute in vedere si pentru parti, astfel, partile pot sa-si exercite drepturile procedurale personal ori prin reprezentant, reprezentare ce poate fi legala, conventional sau judiciara.

Principiul contradictorialitatii este reglementat printr-o serie de dispozitii procedurale, de ex.: cererile de interventie se comunica partilor initiale; instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor daca legea nu prevede altfel; judecatorul da cuvantul mai intai reclamantului apoi paratului urmat de celelalte parti din proces, procurorul vorbeste ultimul cu exceptia cazului in care a pornit actiunea civila; judecatorul este in drept sa le ceara partilor explicatii orale sau in scris, sa puna in dezbatearea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare; judecatorul poate sa administreze probele pe care le considera necesare; judecatorul are obligatia de a motiva incheierea de incuviintare a probelor; hotararea se va comunica partilor in copie chiar daca aceasta este definitiva intrucat hotararea definitiva poate fi atacata prin intermediul cailor extraordinare de revizuire si contestatie in anulare.

Principiul contradictorialitatii este respectat si in faza executarii silite.

Acest principiul este respectat si prin faptul ca judecatorul caruia I s-a repartizat cererea verifica regularitatea acesteia iar cand cererea nu indeplineste conditiile prevazute de lege va emite o adresa catre reclamant punandu-I in vedere sa le complineasca in termen de 10 zile de la comunicare.

In partea finala a hotararii judecatorul va arata daca hotararea este executorie, daca este supusa vreunei cai de atac ori este definitive, va purta mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta publica sau in camera de consiliu, va purta numele si semnaturile membrilor completului de judecata.

Cand hotararea este supusa apelului sau recursului se va arata si instanta la care trebuie depusa calea de atac.

Acest principiu mai presupune ca instanta nu isi va intemeia hotararea decat pe motivele de fapt si de drept sau pe mijloacele de proba care au fost supuse in prealabil dezbaterii contradictorii.

Faptul ca art. 14 CPC nu reglementeaza in mod express o sanctiune pentru nerespectarea principiului contradictorialitatii nu inseamna ca asemenea masuri nu vor fi dispuse in functie de situatia concreta din dosar si de alte dispozitii legale incidente.

 

11. Principiul oralitatii

Sediul materiei art. 15 CPC.

Procesele se dezbat oral cu exceptia cazului in care legea dispune altfel sau cand partile solicita express instantei de judecata ca judecata sa se faca numai pe baza actelor aflate la dosar.

Oralitatea presupune purtarea unui dialog intre parte si judecator.

Acest principiu este consacrat si in alte texte ale codului si anume: declaratia de abtinere a judecatorului poate fi facuta si verbal; cererea de recuzare poate fi formulata si verbal; dreptul de reprezentare poate fi dat si prin declaratie verbala facuta in instanta si consemnata in incheierea de sedinta; declaratiile verbale ale partii facute in sedinta in conditiile art. 204 alin. 2 nu vor fi comunicate partii adverse ci doar vor fi trecute in incheierea de sedinta.

De la principiul oralitatii exista 2 categorii de exceptii:

• Cand partile solicita instantei in scris sau verbal ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse la dosar. Cu toate acestea, judecatorul poate impune prezenta partilor daca o aprecieaza necesara;
• In cazul in care legea prevede altfel.

Sanctiunea nerespectarii principiului oralitatii este nulitatea hotararii in conditiile art. 175 alin. 1 CPC, daca se face dovada ca s-a produs o vatamare ce nu poate fi altfel inlaturata.

12. Principiul nemijlocirii

Presupune obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care intereseaza dezlegarea cauzei.

Art. 261 alin. 1 CPC arata ca administrarea probelor se face inaintea instantei de judecata.

Exceptii de la acest principiu:

• In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in fata instantei necompetente raman castigate cauzei si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice;
• Cand se face o noua cerere de chemare in judecata partile pot folosi probele administrate in cursul judecarii cererii permiate anterior;
• In materie de stramutare, hotararea prin care se admite cererea de stramutare va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate;
• Comisia rogatorie;
• In cazul asigurarii dovezilor.

 

 

13. Principiul publicitatii

Art. 17 CPC.

Sedintele de judecata sunt publice inafara de cazurile in care legea prevede altfel.

Publicitatea ii protejeaza pe justitiabili contra judecatii secrete si arbitrariului.

Elementele din care este constituita publicitatea: stabilitatea locului unde instantele isi desfasoara activitatea, fiecare instanta avand un sediu stabil si recunoscut; periodicitatea sedintelor de judecata la ora si zilele fixate; afisarea listelor proceselor ce se dezbat in fiecare sedinta de judecata; accesul liber la sedinta; pronuntarea hotararii in sedinta publica.

De la acest principiu exista si exceptii, astfel:

• Etapa de cercetare a procesului se desfasoara in camera de consiliu;
• Cu referire la dezbaterile in fond, partile pot conveni ca acestea sa aiba loc in camera de consiliu;
• Dezbaterea fondului poate sa se desfasoare fara prezenta publicului in cazul in care altfel s-ar aduce atingere moralitatii, ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private a partilor ori intereselor justitiei.

Nerespectarea principiului atrage sanctiunea nulitatii neconditionata de vatamare.

14. Principiul desfasurarii procesului in limba romana

Art. 18 CPC si art. 128 din Constitutie.

Posbilitatea de folosire in procesul civil a traducatorului respectiv a interpretului este prevazuta de art. 225 CPC.

Intrucat actele de procedura se intocmesc numai in limba romana, partea care nu intelege limba romana nu poate invoca o incalcare a dreptului la aparare pe motiv ca a primit o citatie in limba romana. In acest caz, instanta va trebui sa se asigure ca partea a avut timp suficient la dispozitie pentru a face traducerea si a-si prelungi apararea, in caz contrar va amana judecata.

 

15. Principiul continuitatii completului de judecata

Art. 19 CPC.

Continuitatea presupune ca aceiasi judecatori vor face parte din complet la toate termenele de judecata in etapa procesuala in care se afla cauza.

Schimbarea compunerii completului de judecata se poate face doar pentru motive temenice precum abtinerea, recuzarea, concedii  medicale, promovarea la o alta instanta, delegare, detasare, transfer etc.

 

16. Principiul privitor la incercarea de impacare a partilor

Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin 2 modalitati fie prin mediere potrivit legii speciale a medierii, fie prin conciliere in tot cursul procesului.

In cazul in care litigiul s-a solutionat prin mediere, instanta va pronunta la cererea partilor o hotarare de expedient prin care va lua act de intelegerea acestora.

In vederea impacarii partilor, judecatorul are dreptul sa dispuna infatisarea personala a partilor chiar daca ele sunt reprezentate.

17. Principiul rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului

Acest principiu se manifesta sub urmatoarele aspecte:

Judecatorul este in drept sa ceara partilor explicatii oral sau in scris, sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare precum si orice alte masuri prevazute de lege chiar daca partile se impotrivesc.

Judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor persoane in conditiile prevazute de lege.

Judecatorul da calificarea juridica corecta a actelor si faptelor deduse judecatii chiar daca partile le-au dat o alta denumire. In acest caz, insa, judecatorul este obligat sa puna in discutia contradictorie a partilor calificarea juridica corecta. In niciun caz, judecatorului nu i se poate reprosa ca a respins actiunea reclamantului si ca nu s-a pronuntat pe un alt temei de drept decat cel indicat de reclamant.

Dispozitia care spune ca judecatorul califica corect cererera nu este o obligatie ci instituie o alta facultate a acestuia.

Judecatorul poate sa ia masuri pentru pregatirea judecatii.

Judecatorul fixeaza primul termen de judecata si termenele urmatoare.

Judecatorul ordona masurile necesare judecarii cauzei.

Judecatorul poate invoca din oficiu incalcarea normelor imperative.

Judecatorul staruie prin orice mijloce pentru aflarea adevarului.

Judecatorul poate urmari atenuarea unor dispozitii legale mai restrictive prin aplicarea altora.

 

 

18. Principiul respectului cuvenit justitiei

Cei prezenti la sedinta se judecata sunt datori sa manifeste respectul cuvenit fata de instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei de judecata.

Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea sedintei sa fie respectate putand lua in acest sens orice masura prevazuta de lege. Astfel, daca nu mai este loc in sala presedintele le pune in vedere celor care depasesc nr locurilor sa paraseasca sala de judecata; nimeni nu poate sa intre in sala cu arme cu exceptia celor care le poarta in exercitarea serviciului pe care il indeplinesc.

Persoanele care iau parte la sedinta trebuie sa aibe o purtare cuviincioasa si tinuta la fel.

Presedintele poate atrage atentia oricarei alte persoane care tulbura sedinta sa respecte ordinea si buna cuviinta.

Minorii pot fi indepartati din sala.

Cand cel care tulbura sedinta este chiar aparatorul partii presedintele il poate chema la ordine si daca din cauza atitudinii lui desfasurarea procesului nu poate continua, procesul se va amana.

19. Obligatia respectarii principiilor fundamentale

Judecatorul are indatorirea el insusi sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil. In cazul incalcarii principiilor fundamentale, in recurs hotararea poate fi casata, in etapa contestatiei in anulare hotararea poate fi anulata iar in etapa revizuirii poate fi schimbata.