Pin It

Conform art. 30 alin. 1 CPC, oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente.

Sintagma `oricine are o pretentie` trebuie inteleasa in sensul ca `oricine invoca sau formuleaza o pretentie`.

Pentru a putea fi exercitat prin intermediul actiunii, dreptul trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

  • Sa fie recunoscut de lege, aceasta insemnand ca dreptul trebuie sa nu intre in continutul unui raport juridic ilegal. Astfel, in cazul in care instanta este sesizata cu solutionarea unei cereri care intra in continutul unui raport juridic ilicit va respinge actiunea ca nefondata, considerandu-se ca dreptul reclamantului nu exista.
  • Sa fie exercitat in limitele materiale si juridice recunoscute de lege. Niciun drept nu poate sa fie exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv contrar bunei credinte (art. 12 CPC – buna credinta).
  • Sa fie exercitat cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
  • Sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen suspensiv sau unei conditii suspensive adica sa fie corespunzator unei obligatii exigibile. Cu alte cuvinte, exista un moment in care reclamantul poate actiona. Inainte ca acest moment sa apara spunem ca este prea devreme pentru a actiona, iar dupa ce acest moment s-a scurs este deja prea tarziu pentru a actiona asfel incat cererea  va fi in primul caz prematura  iar in al doilea caz tardiva.

Aceasta conditie este necesara numai in cazul cererilor prin care se urmareste realizarea drepturilor iar nu si atunci cand se cere constatarea dreptului in conditiile art. 35 CPC.

Nu inseamna ca dreptul afectat de un termen sau conditie suspensive sunt total lipsite de protectie juridica. Astfel, de la conditia ca dreptul sa fie actual legiuitorul a stabilit cateva exceptii care sunt de stricta interpretare si aplicare neputand fi extinse prin analogie; este vorba despre actiunile preventive reglementate de art. 34 CPC.

Atunci cand dreptul este afectat de un termen suspensiv care nu s-a implinit, textul reglementeaza 3 categorii de actiuni preventive:

  • Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar inainte de implinirea acestui termen, astfel, locatorul va introduce actiunea inainte de implinirea termenului din contractul de inchiriere pentru restituirea la termen a imobilului inchiriat;
  • Se poate cere inainte de termen executarea la termen a obligatiei de intretinere sau a altei prestatii periodice; de exemplu, in cazul unui contract de intretinere creditorul intretinerii poate formula cerere inainte de ziua in care datoria devine scadenta;
  • Pot incuviintate inainte de implinirea termenului si alte cereri pentru executarea la termen a unor obligatii ori de cate ori s-ar constata ca acestea pot intampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.

Reclamantul trebuie sa faca dovada faptului ca daca ar astepta implinirea termenului ar fi pagubit semnificativ.

Caracterul important al pagubei se apreciaza de catre instanta in raport de persoana reclamantului, de situatia materiala a acestuia, de bunul cu privire la care poarta obligatia paratului, de starea sau valoarea bunului.

De mentionat ca, in toate cazurile de actiuni preventive prin posibilitatea introducerii cererii inainte de termen, debitorul nu este decazut din beneficiul termenului, aceasta deoarece hotararea obtinuta  inainte de termen va fi pusa in executare abia la scadenta. Rezulta asadar ca actiunile preventive sunt profitabile creditorului pentru ca legiuitorul ii permite acestuia sa nu mai astepte implinirea termenului pentru a se constata ca debitorul nu isi respecta obligatia astfel incat numai la acest moment sa poata actiona ci la scadenta creditorul se va afla deja in posesia unui titlu executoriu pe care sa il poata pune in executare.

In cazul actiunilor preventive, paratul nu va fi obligat la cheltuieli de judecata intrucat in niciuna din ipoteze nu este in culpa procesuala. Aceste cheltuieli vor fi suportate de reclamant pentru ca el actioneaza preventiv.

Inafara de actiunile preventive mai regasim o forma speciala a acestui tip de actiuni reglementata in art. 33 CPC. Astfel, chiar daca interesul nu este nascut si actual se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

In cazul acestor actiuni, interesul nu este nascut si actual intrucat fie nu a avut loc o incalcare a dreptului fie dreptul este afectat de termen sau de conditie suspensive iar aceste modalitati nu s-au implinit. In aceste cazuri, ceea ce nu este nascut si actual este interesul de a actiona pentru a obtine restabilirea situatiei anterioare incalcarii dreptului sau interesul de a actiona pentru respectarea unui drept afectat de termen sau conditie suspensiva inainte de implinirea acestora.

Spre deosebire de actiunile preventive reglementat de art. 34, in acest caz paratul va putea fi obligat la cheluieli de judecata intrucat este in culpa procesuala.

Atunci cand dreptul a carui protectie se urmareste ar fi afectat de un termen suspensiv, creditorul care a obtinut o hotarare favorabila intr-o asemenea cerere nu trebuie sa mai astepte implinirea termenului pentru a o putea pune in executare.

Diferenta dintre actiunile preventive reglementate de art. 34 alin. 3 si actiunea preventiva reglementata de art. 33

  1. Cererea prevazuta de art. 33 poate sa fie formulata indiferent daca dreptul celui care actioneaza este sau nu afectat de termen pe cand actiunea prevazuta de art. 34 alin. 3 este conditionata de existenta unui termen suspensiv si neimplinit;
  2. In cazul actiunilor prevazute de art. 33, daca partea interesata nu ar actiona paguba ce s-ar putea produce nu ar mai putea fi reparata. In cazul prevazut de art. 34 alin. 3 reclamantul ar putea suferi o paguba insemnata insa aceasta nu este e nereparat.

Lipsa dreptului

Daca dreptul nu este actual. Lipsa acestei conditii se invoca in cursul procesului civil prin intermediul exceptiei de prematuritate, care este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.

Aceasta exceptie poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu in orice stare a procesului.

In cazul in care exceptia este admisa, cererea se va respinge ca fiind prematur introdusa.

Daca s-a admis exceptia si s-a respins cererea, atunci cand dreptul devine actual reclamantul va putea formula o noua cerere de chemare in judecata fara sa I se poata opune autoritate de lucru judecat a primei cereri intrucat cu ocazia primei cereri nu s-a analizat fondul dreptului.

Daca pana la invocarea exceptiei de prematuritate termenul sau conditia suspensive s-au implinit, exceptia nu va mai fi admisa intrucat ar fi excesiv de formal ca actiunea sa fie respinsa intr-un moment in care dreptul a devenit actual numai pentru ca la data investirii instantei aceasta cerinta nu era indeplinita.

Daca, in urma dezbaterilor in fond se constata ca dreptul pretins de reclamant nu exista ori ca nu indeplineste conditiile de validitate mai putin cerinta caracterului actual, cererea va fi respinsa ca neintemeiata/nefondata.

Interesul

Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul sau justifica un interes.

Prin interes se intelege folosul practic si imediat pe care il are o parte si prin care aceasta justifica punerea in miscare a actiunii judiciare.

Interesul poate sa fie material – patrimonial sau moral – nepatrimonial.

Conditia interesului trebuie sa exista nu numai la declansarea procedurii judiciare ci pe tot parcursul procesului si nu numai in legatura cu cererea de chemare in judecata ci ori de cate ori se apeleaza la oricare din formele procedurale care alcatuiesc continutul actiunii, precum exceptii, exercitarea cailor de atac.

Exemplu de cereri lipsite de interes:

  • Cererea prin care cel care are un titlu executoriu solicita constatarea dreptului recunoscut prin titlu;
  • Calea de atac exercitata de partea care a obtinut castig de cauza;
  • Revizuirea formulata de partea care nu obtine niciun folos din admiterea acestei cai;
  • Calea de atac prin care se invoca faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri formulata de cealata parte;

Conditiile interesului

Interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

  1. Sa fie determinat, adica folosul material ori moral pe care l-ar putea obtine sa fie concret si nu abstract;
  2. Interesul sa fie legitim, adica in conformitate cu legea materiala ori procesuala.

Exercitarea unui drept fara interes legitim consitutie un abuz de drept. Cu toate acestea, o eroare de apreciere a reclamantului, o greseala de gandire a acestuia la promovarea cererii nu poate duce automat la concluzia ca cererea acestuia este abuziva. In acest caz revine judecatorului de a stabili in functie de circumstantele concrete ale cauzei in ce masura cererea reclamantului a fost facuta din greseala grava sau rea-credinta.

  1. Interesul sa fie personal, adica folosul practic urmarit prin declansarea actiunii judiciare sa apartina celui care recurge la actiune. Nu este ingaduit unei persoane sa apere interesele altei persoane.

Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand cererea nu este promovata de titularul dreptului ci de persoane sau organe carora legea le recunoaste legitimare procesuala activa. In  asemenea cazuri, interesul se apreciaza prin raportare la persoana titularului dreptului.

  1. Interesul sa fie nascut si actual, adica interesul sa existe in momentul in care se apeleaza  la mijlocul procedural din continutul actiunii, rolul judecatorului constand in aceea de a solutionarea de litigii deja nascute.

Un interes eventual, ca si un interes trecut nu permite formularea unei cereri in justitie. Ca regula, daca dreptul este nascut si actual atunci si interesul este nascut si actual.

Daca dreptul este afectat de termen sau conditie suspensiva si acestea nu s-au implinit, nu s-a nascut nici interesul de a actiona motiv pentru care cererea va fi respinsa ca fiind lipsita de interes.

O alta exceptie de la regula ca interesul trebuie sa fie nascut si actual este reglementata de art. 33 teza a II-a.

Lipsa interesului

Pe parcursul procesului, lipsa interesului se invoca pe cale de exceptie, care este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.

Daca exceptia lipsei de interes este admisa cererea se va respinge ca fiind lipsita de interes.

Daca dreptul este afectat de termen sau conditie suspensiva, iar cererea este introdusa inainte de implinirea acestor modalitati si fara a fi incidente actiunile preventive se va invoca tot lipsa de interes iar cererea se va respinge in consecinta.

 

Clasificare cererilor in justitie

In functie de scopul material urmarit de catre reclamant:

  • Cereri in realizare;
  • Cereri in constatare;
  • Cereri in constituire

Cereri in realizarea dreptului sunt reglementate in art. 3 alin. 1 CPC si sunt cele prin care reclamantul care se pretinde titularul unui drept solicita instantei sa il oblige pe parat sa ii respecte dreptul iar daca acest lucru nu este posibil sa il oblige la despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a nerespectarii dreptului.

Au acest caracter actiunea in revendicare, cererea prin care se solicita plata unei sume de bani, restituirea unui bun, executarea unui contract, anularea unui contract etc.

Specific pentru actiunile in realizare este faptul ca hotararea prin care instanta se pronunta asupra lor este susceptibila de executare silita.

Se mai numesc cereri in condamnare, in adjudecare sau executare.

Cererile in constatare se mai numesc si cereri in recunoastere sau confirmare. Sunt reglementate de art. 35 CPC conform cu care cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistente unui drept, cererea neputand fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.

Asadar, cererile in constatare sunt cele prin care reclamantul solicita instantei sa se constate existenta unui drept al sau impotriva paratului sau inexistenta unui drept al paratului impotriva reclamantului fara ca instanta sa condamne la executarea unei prestatii.

Actiunea in constatare prezinta urmatoarele caracteristici:

  • Pe calea acestei cereri se poate solicita numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept nu si a unui fapt. Pentru constatarea unei situatii de fapt, cererea se va respinge ca inadmisibila intrucat situatia de fapt poate fi constatata pe alta cale respectiv pe calea procedurii speciale a asigurarii probelor.
  • De vreme ce pe calea cererii in constatare se solicita doar constatarea existentei sau neexistentei unui drept, hotararea pronuntata intr-o asemenea cerere nu poate sa fie pusa in executare silita, prin urmare nici nu s-ar putea obtine suspendarea executarii unei asemenea hotarari. Aceasta este valabila numai in ceea ce priveste solutia data cererii privind constatarea. Daca prin hotarare s-au acordat si cheltuieli de judecata, aceasta parte a hotararii poate fi pusa in executare silita.
  • Cererea in constatare nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege. Asadar, cererea in constatare are caracter subsidiar si prin urmare, nerespectarea acestei conditii atrage respingerea cererii ca inadmisibila.

In aprecierea caracterului subsidiar trebuie avute in vedere toate mijloacele de realizare a dreptului inclusiv o eventuala contestatie la executare. De asemenea, in aprecierea caracterului subsidiar a unei cereri in constatare trebuie sa se tina cont de faptul ca expresia legiutitorului ‘poate sa ceara’, nu semnifica un drept de optiune intre cele doua tipuri de cereri ci faptul ca partea are la dispozitie o cerere prin care trebuie sa ceara realizarea dreptului.

Caracterul subisdiar al cererii trebuie verificat nu doar prin raportare la titularul dreptului ci si atunci cand se invoca de exemplu o exceptie procesuala.

  • Potrivit art. 125 CPC, cererea in constatare este de competenta instantei care judeca sau care ar putea sa judece actiunea in realizarea dreptului.

Cererile in constatare se clasifica la randul lor astfel:

  • Cereri in constatare pozitive prin care se solicita sa se constate existenta unui drept al reclamantul impotriva paratului si negative prin care se cere sa se constate inexistenta unui drept al paratului impotriva reclamantului;
  • Actiuni in constatare declaratorii, interogatorii si provocatorii.

Actiunile declaratorii sunt cele prin care se solcicita constatarea existentei sau inexistentei unui raport juridic.

Cele interogatorii urmaresc constrangerea unei persoane care beneficiaza de un termen pentru a face o optiune de a face alegerea. In acest caz, paratului este chemat in judecata pentru a fi intrebat si a raspunde daca ii recunoaste sau nu dreptul reclamantului.

Cele provocatorii sunt cele prin care titularul unui drept il cheama in judecata pe cel care prin atitudinea sau prin actele sale il impiedica pe reclamant in exercitiul normal al dreptului pentru ca paratul sa isi valorifice pretentiile sau sa isi dovedeasca dreptul sub sanctiunea de a nu il mai putea invoca daca nu il demonstreaza.

Cererile in constituire care se mai numesc si in transformare. Sunt acelea prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte pe care le invoca in scopul de a crea o situatie juridica noua.

Prin intermediul acestor cereri, reclamantul urmareste schimbarea sau desfiintarea raportului juridic vechi si crearea unui raport juridic nou.

Exemplu de cereri in constituire: cererea de divort, cererea de incuviintare ori de desfacere a adoptiei, cererea de punere sub interdictie.

Specificul acestor cereri este faptul ca, de principiu, hotararile pronuntate produc efecte numai pentru viitor. Sunt, insa, si situatii in care cereri in constituire produc efecte si pentru trecut, ex. cererea de anulare a casatoriei.

In functie de natura dreptului care se valorifica prin actiune:

  • Cereri patrimoniale;
  • Cereri nepatrimoniale

Cererile patrimoniale: cererea in revendicare, in evacuare, in repararea unui prejudiciu patrimonial.

Cereri nepatrimoniale: cererea de divort, cererea in anularea casatoriei, cererea de stabilire a paternitatii.

Cererile patrimoniale se clasifica in:

  • Cereri reale;
  • Cereri personale

Cererile reale sunt cele prin care se valorifica un drept real. Ex. Cererea in revendicare, cererea confesorie, cererea negatorie, cererea posesorie, cererea in granituire, cererea de partaj.

Cererile reale subclasifica in mobiliare cand au ca obiect un bun mobil si imobiliare cand au ca obiect un bun imobil.

Cererile reale imobiliare sunt petitorii si posesorii.

Cererile personale sunt cele prin care se valorifica un drept personal de creanta. Spre deosebire de cererile reale, acestea sunt numeroase. Ex. Cererea privind executarea unui contract, cererea de evacuare, cererea pentru plata unor despagubiri.

La randul lor, se sublasifica in mobiliare si imobiliare.

Aceasta clasificare (patrim si nepatrim) prezinta relevanta sub urmatoarele aspecte:

  1. Din punct de vedere al calitatii procesuale pasive, in cererile reale calitatea procesuala pasiva o are detinatorul bunului asupra caruia reclamantul pretinde un drept real, in schimb, in cazul actiunilor personale, titularul dreptului se poate indrepta numai impotriva celui obligat in acelasi raport juridic.
  2. Din punct de vedere al competentei teritoriale, in cazul actiunilor personale si reale mobiliare competenta apartine instantei de la domiciliul sau sediul paratului. In cazul cererilor reale imobiliare competenta apratine instantei de la locul situarii imobilului. In cazul actiunilor personale imobiliare, competenta este alternativa intre instanta domiciliului paratului si instanta locului unde se afla imobilul.

In functie de calea procedurala aleasa de parte pentru valorificarea dreptului ei:

  • Cereri principale;
  • Cereri accesorii;
  • Cereri aditionale;
  • Cereri incidentale

Cererea principala este aceea prin care se declanseeaza procedura judiciara. Cererea principala este introductiva de instanta.

Printr-o cerere pot fi formulate mai multe capete principale impotriva aceleiasi persoane.

Cererile accesorii  sunt acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat principal. Ex. Intr-o cerere de divort capatul principal este desfacerea casatoriei iar capatul avand ca obiect numele sotilor este un capat accesoriu.

In calificarea unei cereri ca fiind principala sau accesorie nu are importanta ordinea in care partea isi inscrie pretentiile in cererea de chemare in judecata ci trebuie vazut care este capatul de cerere a carui solutie nu depinde de solutia data altui capat de cerere.

Cererile aditionale sunt cererile prin care se modifica pretentiile anterioare, deci cererea aditionala are legatura cu cererea prin care au fost formulate pretentiile modificate.

Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces in curs de desfasurare, cele mai multe putand fi formulate si ca cereri principale.

Au acest caracter cererea reconventionala, cererile de interventie.

Importanta acestei clasificari:

  • Din punct de vedere al competentei materiale si teritoriale, cererile accesorii, aditionale si incidentale sunt de competenta instantei investite cu cererea principala.
  • Sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale accesorie cum este cererea sotilor privind numele purtat dupa divort;
  • Sunt cereri de natura accesorie asupra carora instanta trebuie sa se pronunte din oficiu, de ex. cererea prin care in procesul de divort instanta se pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti precum si asupra contributiei partintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor;
  • Tertii care intervind in proces devin parti iar hotararea le va fi opozabila;
  • In privinta cailor de atac, daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri accesorii, hotararea este supusa in intregul ei caii de atac prevazuta de lege pentru cererea principala. Daca prin aceeasi hotarare s-au solutionat si cereri incidentale si principale iar unele sunt supuse apelului iar altele recursului, hotarea in intregul ei va fi supusa apelului;
  • Cererea accesorie sau incidentala urmeaza procedura prevazuta de lege pentru cererea principala.