1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  • regulile aplicabile contractelor art. 1167 alin. (1): toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol; cartea a V-a, Despre obligatii, Titlul II. Izvoarele obligatiilor, Cap. I Contractul
  • contractele se supun regulilor privind actul juridic în general şi contractul ca izvor de obligaţii; orice contract special este un act juridic, adică o manifestare de voinţă producătoare de efecte juridice
  • efectele juridice pe care le produce un contract sunt de 2 feluri:
    • obligaţionale
    • non-obligaţionale

 

  • din punct de vedere statistic, cele mai frecvente efecte ale contractului sunt cele obligaţionale, constand în naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice în conţinutul cărora intră drepturi de creanţă corelative unor obligaţii; de aceea, capitolul Contractul din Noul Cod Civil este unul rezervat izvoarelor de obligaţii
  • (2): regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale; în principiu, materia contractelor speciale priveşte aceste reguli speciale
  • principalele contracte speciale sunt regelementate chiar de Codul civil, spre exemplu: contractul de vânzare, art. 1650-1762
  • există o multitudine de contracte speciale reglementate în alte legi, care au statutul de lege specială faţă de codul civil, cum ar fi:
    1. OG 51/1997 – contractul de leasing
    2. OG 52/1997 – contractul de franciză
    3. Legeaa 66/1993 – contractul de management

 

  • fie că sunt incluse în legi speciale, fie în Codul Civil, reglementările rezervate contractelor speciale au statut de normă specială în raport cu teoria generală a actului juridic și cu teoria generală a obligațiilor; de aceea, aplicarea cumulată a normelor speciale și a normelor generale se va face cu respectarea principiului specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant, ceea ce înseamnă în mod analitic că se aplică următoarele reguli:\

 

  • dacă în legătură cu un anumit aspect există o reglementare în materia contractului special aplicabil, aspectul respectiv va fi guvernat de acea reglementare, cu înlăturarea regulilor generale privitoare la același aspect

 

  • întrucat este excepțională, reglementarea contractelor speciale este de strictă interpretare; de aceea, dacă există o îndoială rezonabilă cu privire la calificarea unui contract complex ca un anumit tip de contract special, atunci reglementarea acelui contract special nu se va aplica, contractul concret fiind supus în consecință numai teoriei generale a contractului

 

  • tot pentru că este excepțională, reglementarea contractelor speciale este de strictă aplicare, ceea ce înseamnă că această reglementare nu se va putea aplica altor contracte decât contractul special pentru care a fost desemnată, chiar și dacă situația acelor contracte pare analoagă acelui contract special; reglementarea contractului special, fiind derogatorie de la dreptul comun al contractelor, nu poate fi extinsă prin analogie a art. 10 Noul Cod civil; interzicerea analogiei art. 10, legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrânge exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege

 

  • atunci când un anumit aspect al unui contract concret nu este reglementat în materia contractului special aplicabil, respectivul aspect va fi supus reglementării generale a contractelor și obligațiilor

 

  • atunci când un anumit contract concret nu poate fi încadrat într-unul din tipurile de contracte speciale pentru care s-a prevăzut o reglementare specială, atunci contractul respectiv este nenumit, și este supus regulilor teoriei generale a contractului și obligațiilor, iar dacă aceste reguli nu sunt îndestulătoare, va fi supus regulilor speciale cu privire la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (spre exemplu: rentă viageră seamănă cu contractul de întreținere, contractul de antrepriză cu contractul de transport); această regulă este prevăzută în art. 1168, fiind o excepție de la regula numărul 3

 

  • chiar și în ipoteză în care un contract este numit, deci cunoaște o anumită reglementare specială, dar acea reglementare nu privește anumite aspecte ale contractului și nu există nici reguli generale care să guverneze acele aspecte, se vor aplica din nou prin analogie și prin derogare de la regula numărul 3 regulile privind acele aspecte prevăzute în materia contractului special celui mai asemănător (spre exemplu: obligația de a garanta contra evicțiunii)

 

 

Criterii pentru identificarea contractului special cel mai asemănător

  1. gradul de asemanare
  2. gradul de relevanţă practică
  • aplicarea unor reguli de la vânzare 1651: dispozițiile prezentului capitol privind obligațiile vânzătorului se aplică în mod corespunzător obligațiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract având ca efect transmiterea unui drept dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligații în general nu rezultă altfel

Stabilirea regulilor aplicabile unui anumit contract concret

  • speţă: comandă la restaurant fără a consulta meniul, refuzul plătii prețului cu motivarea că nu a fost încheiat contractul; meniul reprezintă uzanța restaurantului, aplicăm regulile de la preț de la contractul de antrepriză
  • pentru stabilirea regulilor aplicabile unui anumit contract concret trebuie:
    1. ca acel contract să fie calificat
    2. să se stabilească reglementarea aplicabilă tipului de contract pentru care s-a făcut calificarea

 

  • calificarea unui contract presupune stabilirea naturii sale juridice (a obiectului contractului sau a tipului de contract special în care se încadrează); obiectul contractului este definit în art. 1225 alin. (1): obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale; pentru a stabili obiectul contractului în sens de operațiune este necesar ca în legătură cu fiecare dintre părți să se stabilească scopul pe care au urmărit să îl atingă prin încheierea acelui contract
  • scopul urmărit la încheierea unui contract se mai numește și cauză, cauza poate fi imediată, care este tipică, invariabilă, abstractă, și mediată, care este atipică, variabilă și concretă; localizarea scopurilor urmărite de ambele părţi la încheierea contractului generează un tandem de scopuri; din tandemul cauzelor imediate rezultă natura juridică a contractului, pentru că orice contract special se definește prin tandemul cauzelor imediate
  • spre exemplu: contract de vânzare - prefigurarea obținerii prețului este cauza imediată a încheierii contractului de vânzare de către vânzător (este abstractă pentru că prețul nu este particularizat), așadar, vânzătorul urmărește prețul, cumpărătorul urmărește dobândirea bunului; tandemul: plata unei sume de bani contra dobândirii unui drept caracterizează orice contract de vânzare
  • acestea sunt regulile speciale pentru tipul de contract pentru care s-a făcut calificarea și regulile generale referitoare la contracte și obligații; dacă între aceste reguli apar conflicte, în sensul că unul și același aspect juridic ar putea fi tranșat în mod diferit după cum se aplică o regulă sau alta, atunci aceste conflicte trebuie rezolvate cu aplicarea obligatorie, în această ordine, a următoarelor 3 criterii:
  1. criteriul forței juridice: dacă pe ierarhia normativă una dintre regulile în conflict are o pozitite superioară alteia (exemplu: Codul Civil/Hotărâre Guvernamentală), atunci se aplică regula superioară și se înlătura de la aplicare regula inferioară

 

 

  1.  criteriul sferei de aplicare: între 2 reguli de forță juridică egală, dintre care una are o ipoteză inclusă complet în ipoteza celeilalte, prevalează dispoziția specială, deci dispoziția cu ipoteza cea mai redusă (exemplu:  între regula din Codul Civil care spune că un contract este valabil indiferent de forma în care a fost încheiat și regula din Legea locuinței care spune că locuințele nu pot fi înstrăinate decât prin act autentic, regula din legea locuinței va înlătura principiul consensualismului prevăzut de Codul Civil)

 

  1. criteriul datei de edictare a normei (lex posteriori derogat priori): între 2 norme de forță juridică egală și având aceeași sferă de aplicare regula ulterioară înlătură de la aplicare regula anterioară
  • accentul cade pe aceeași sferă de aplicare, adică cele 2 reguli trebuie să se refere la aceeași ipoteză; nu poate fi abrogată printr-o dispoziție generală ulterioară o dispoziție specială anterioară
Loading...