Dupa cum reiese din studierea celor mai vechi marturii aheologice ,epigrafice si a altor documente privind trecutul omenirii,la stramosii nostri,chiar si la cei din preistorie,erau cunoscute diferite forme de ceremonial. Initial,acestea se manifestau prin ritualuri de solicitare a bunavointei unor forte supranaturale,evoluand,cu timpul spre ritualuri de cult religios.
Atat in cazurile de ceremonii religioase,cat si in cele cu caracter laic,se apela la o simbolistica specifica ,precum oferirea de jertfe sau alte ofrande,intonarea de imnuri,prosternarea,ingenuncherea,sarutarea palosului,a mainii,a varfului cizmei si altele.
Sporirea si diversificarea ceremoniilor a facut necesara stabilirea unor reguli pentru buna desfasurare a acestora,ceea ce a condus la crearea institutiei protocolului,cu menirea de a reuni si asigura cunoasterea temeinica a tuturor regulilor dupa care sa se conduca ceremoniile si sa se vegheze la respectarea lor.
Institutionalizarea activitatilor de protocol s-a manifestat initial prin desemnarea unor persoane anume care sa se ocupe de organizarea ceremoniilor,urmata,dupa un timp ,de codificare,sub forma unor indreptare scrise,a tuturor normelor de protocol.
Conform opiniei unor specialisti in materie,cele mai vechi marturii scrise cuprinzand norme de comportare in diferite imprejurari protocolare apartin egiptenilor .
Codificari foarte vechi ale uzantelor de ceremonial ne prvin din China.
Dintr-un volum,aflat in pregatire,pe tema ceremonialului din China antica,al dr.Ana-Eva Budura,cunoscut sinolog roman,retinem ca preocuparea pentru ceremonial ,eticheta,curtoazie si bune maniere in raporturile interumane si interstatale,atentia fata de actiunile protocolare de primire a oaspetilor,de oferire de cadouri si alte forme de politete fata de acestia,s-au impus,in china,de timpuriu,ca o conditie sine qua non a organizarii sale sociale.
Marele invatat Confucius,unul dintre cei mai straluciti filosofi ai omenirii,a reunit in licrearea sa „Liji”(„insemnari cu privire la ceremonial”)conceptele,normele si preceptele cu privire la ceremonial ,elaborate de-a lungul vietii sale.
In Europa,prima consemnare a normelor de ceremonial are loc mai tarziu si se petrece la curtea imparatului bizantin Justinian,fiind atribuita maestrului de ceremonii al acestuia,pe nume Petrus Patrikios.
Intrucat in Bizant se acorda o atentie deosebita protocolului si ceremoniilor unul dintre imparatii bizantini din secolul al X-lea ,Constantin al VII-lea Porfirogenetul ,s-a ocupat personal de aceste activitati,rod al amintitei preocupari fiind lucrearea sa „Descrierea ceremonialului curtii imperiale”
O expresie a importantei atribuite de catre imparat activitatilor de protocol il constituie faptul ca la curte a fost creat un departament special insarcinat cu ceremonialul si protocolul,avand misiunea de ase ocupa, in primul rand, de primirea emisarilor straini si de organizarea in asa fel a sederii lor in Bizant.
Ceremonia de primire la imparat excela prin fast si anule procedee”scenografice”menite sa uimeasca solii sau ambasadorii in cauza.
Infatisarea puterii militare se facea prin intriducerea in programele oaspetilor veniti la Bizant a unor lungi parazi,anume organizate,la care strainii erau invitati sa asiste.
O alta lucrare bizantina dspre ceremonial,aparuta cateva secole mai tarziu ,este cea a lui Pseudo-Codinos.cunoscuta sub titlul”De officiis”.In ea erau prezentate oficialitatile civile ,militare si religoase de la palatul imperial,cu descrierea atributiilor si a hainelor ce le purta fiecare demnitar precum si ceremonialul diferitelor manifestari religioase si al celor laice.care priveau persoana imparatului.
In Europa Occidentala ,textele atestand existenta institutionalizarii unor norme de proocol sunt cunoscute cu incepere din secolul al XII-lea. Istoricul italian Cristiano Grottanelli evoca manuscrisele irlandeze”Lebor Laignech””Lebor Buide” si”Grith Gablach” care contin descrieri ale ceremonialului banchetelor desfasurate in casa regala de la Tara,capitala uni regat irlandez unificat,cu indicarea locurilor de asezare in sala,intr-o ierarhie precis stabilita,a diferitelor persoane si grupuri ale societatii irlandeze,precum si abucatilor de carne atribuite fiecaruia ,corespunzator locului sau in ierarhia sociala. Astfel regelui i se oferea un file,reginei un muschi,doctorului acestora doar capul..etc.
Preocuparea pentru elaborarea de „normative”in materie de protocol si ceremonial se manifesta si pe alte meleaguri ale continentului nostru,tara europeana in care regulile de protocol s-au bucurat de multa atentie fiind Franta. Aici inceputurile codificarii acestor reguli au fost facute de regete Francisc I.
Un pas inainte in institutionalizarea normelor de protocol este facut in anii de domnie ai regelui Henric al III-lea.acesta creeaza la 2 ianuarie 1985.funtia de „mare maestru de ceremonii”al curtii regale.
In timpul lui Ludovic al XIV-lea,protocolul a cunoscut o mare dezvoltare luand in atentie o multitudine de activitati de la curtea regala si stabilind norme riguroase in organizarea acestora toate reunite intr-un impresionant volum insumand peste 2000 de file,intitulat”Ceremonialul francez”. In aceasta lucrare erau indicate in detaliu uzantele de ceremonial ce trebuiau respectate la incoronari,nasteri si casatorii ale suveranilor ,la primirea de catre acestia a papei sau a altor imparati ori regi,a membrilor guvernului si a ambasadorilor straini,ceremoniile de intrare solemna a regelui in orasele Frantei,de participarea a acestuia la serviciilor religioase,la solemnitatile de prestare a juramantului de credinta de catre nobili si altele.
Sub domnia urmasilor lui Ludovic al XIV-lea rigorile excesive in materie de ceremonial si eticheta,impuse de acesta sunt treptat atenuate,astfel ca ele devin mai usor de suportat. Aplicarea lor dureaza pana in Revolutia din 1789,cand sunt total abolite.
O resuscitare a atentiei fata de aceste activitati are loc sub imparatul Napoleon I,care a fost cel mai mare legiuitor al Frantei si in materie de protocol. Printr-un decret din 13 iulie 1804,el stabileste reguli detaliate de protocol civil si militar precum si ordinea de precadere,practic pentru toate nivelurile de autoritate centrala si locala.
Seriozitatea cu acre a fost privita ,in Franta activiatea de protocol,nu numai in perioada monarhica ,dar si in anii republicii ,a fost excelent sintetizata de catre generalul Charles de Gaulle,presedintele tarii in anii 1959-1969,care a ap reciat ca „Protocolul este expresia ordinii in Republica”