Responsabilitatea juridică constituie un concept prin care legiuitorul exprimă vocaţia la răspundere a unor persoane, pentru anumite acte şi/sau fapte juridice săvârşite personal sau prin alte persoane şi lucruri aflate în administrarea lor.
În dreptul public, responsabilitatea este instituţia juridică prin care legiuitorul instituie răspunderea persoanelor de drept public pentru actele şi faptele juridice ilicite pe care le înfăptuiesc în elaborarea, organizarea, executarea, respectarea legii şi înfăptuirea justiţiei, personal sau prin alte persoane ori prin lucruri aflate în administrarea lor. Deducem, astfel că, spre deosebire de noţiunea juridică de responsabilitate, răspunderea juridică este o răspundere concretă a persoanei fizice sau juridice, stabilită de o autoritate competentă (administrativă sau judecătorească) în cadrul unei proceduri stabilite de lege, prin aplicarea unei sancţiuni (disciplinare sau contravenţionale) şi prin anularea actului ilicit, înlăturarea stării de fapt ilegale, restabilirea situaţiei anterioare şi fixarea despăgubirilor pentru efectele negative ale actului sau faptului care a cauzat daunele constatate.
Rezultă, de asemenea, că răspunderea juridică nu se confundă cu sancţiunea întrucât sancţiunea juridică neconcretizată are un caracter generic, ca element al normei juridice şi nu se concretizează decât atunci când s-a născut raportul juridic generat de actul sau faptul ilicit săvârşit de o persoană fizică sau juridică, act sau fapt care produce consecinţe păgubitoare. Deci, în cadrul răspunderii juridice, sancţiunea şi celelalte măsuri reparatorii sunt concretizate de autoritatea competentă şi se îndreaptă împotriva făptuitorului, în raport de natura, forma şi pericolul reprezentat de actul sau faptul incriminat.
În legătură cu conţinutul noţiunii de răspundere juridică s-au conturat opinii diferite, care operează cu o sferă mai restrânsă sau mai extinsă a acesteia.
Într-o opinie s-a susţinut, şi încă se mai susţine,că răspunderea administrativă este una şi aceeaşi cu răspunderea contravenţională, iar în dreptul administrativ există trei forme de răspundere administrativ-contravenţională:
- ilicitul administrativ propriu-zis;
- ilicitul contravenţional;
- ilicitul cauzelor de prejudicii materiale şi morale.
Într-o altă opinie, autorii susţin că răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ care se declanşează, aproape întotdeauna, în situaţia încălcării unei norme a dreptului administrativ.
Alţi autori consideră, spre exemplu, că răspunderea administrativă cuprinde totalitatea normelor ce reglementează răspunderea juridică a celor ce nesocotesc şi încalcă normele de drept administrativ, adică acele norme care reglementează raporturile sociale ce apar între organele administraţiei publice în realizarea sarcinilor puterii executive,precum şi între aceste organe şi particulari (persoane fizice sau juridice).
Pentru a ajunge la o definiţie mai adecvată şi cuprinzătoare este necesar să plecăm de la definiţia dată responsabilităţii în dreptul public şi să luăm în consideraţie toate elementele necesare:
- specificitatea responsabilităţii şi răspunderii administrative comparativ cu sfera generală a responsabilităţii şi a răspunderii juridice;
- raportarea doar la acea responsabilitate şi la acea răspundere juridică care derivă exclusiv din normele juridice de drept administrativ, respectiv din acelea care vizează organizarea executării şi executarea legii;
- constatarea faptului că responsabilitatea şi răspunderea juridică apare numai ca urmare a actului sau faptului administrativ care o generează;
- responsabilitatea şi răspunderea juridică de drept administrativ sunt guvernate de principii specifice acestor instituţii: subordonarea ierarhică, supremaţia interesului public, îndeplinirea serviciului public, celeritatea actului administrativ, concordanţa între competenţă şi responsabilitate, epuizarea, mai întâi, a căilor administrative pentru a se ajunge la transformarea responsabilităţii în răspundere juridică (recursul graţios şi recursul ierarhic), condiţiile responsabilităţii şi răspunderii administrative sunt fixate unilateral, pe baza şi în executarea legii.
Bazaţi pe cele expuse anterior, opinăm, şi noi, că responsabilitatea administrativă este instituţia juridică prin care o persoană de drept public este declarată de legiuitor potenţial responsabilă pentru întreaga activitate, inclusiv pentru actele şi faptele administrative producătoare de pericole sau de prejudicii pe care le-ar putea comite pe timpul organizării executării concrete a legilor, fie personal, fie prin funcţionarii săi publici ori prin lucrurile aflate în administrarea sa.
Prin comparaţie, răspunderea administrativă este forma de răspundere juridică stabilită concret de autoritatea competentă, în urma unei proceduri legale, prin aplicarea sancţiunii, însoţită sau nu de anularea actului ilicit, înlăturarea stării de fapt ilegală, reconstituirea situaţiei anterioare şi stabilirea măsurilor de reparare a prejudiciului cauzat, după caz.
Rezultă, fără echivoc, faptul că fundamentul responsabilităţii şi al răspunderii administrative se regăseşte în lege: Constituţia, celelalte legi care îşi au sorgintea în aceasta şi actele normative emise de autorităţile publice abilitate în domeniul rezervat acestora de către lege, în procesul complet de organizare a executării şi de executare în concret a legii.
În general, trebuie admis că:
- principiile generale ale responsabilităţii juridice şi ale răspunderii juridice izvorâte din Constituţie, sunt aplicabile şi pentru responsabilitatea şi răspunderea juridică administrativă;
- principiile speciale ale responsabilităţii şi ale răspunderii administrative izvorăsc din Constituţie şi din legile emise în baza acesteia.
Faţă de cele admise anterior, rezultă că temeiul răspunderii administrative se bazează pe:
- prevederile legale care reglementează responsabilităţile juridice, procedura înfăptuirii acesteia, actele sau faptele generatoare de responsabilitate şi organele abilitate să constate, să aplice sancţiunea, să anuleze actul ilicit , să restabilească situaţia anterioară, să determine şi să instituie forma despăgubirii şi căile de urmat în aceste cazuri;
- săvârşirea actului sau faptului administrativ ilicit generator de răspundere care poate fi sub forma: abaterii disciplinare, contravenţiei, actului administrativ ilegal penal sau actului administrativ civil;
- hotărârea judecătorească ori actul autorităţii publice competente, împuternicite de lege, prin care s-a stabilit răspunderea juridică, în cadrul raportului juridic cu efecte juridice negative, pentru un act sau fapt juridic concret.
În ceea ce priveşte formele răspunderii administrativ juridice a funcţionarului public, în doctrină, au fost, de asemenea, formulate mai multe opinii, răspunderea administrativă fiind identificată, uneori, cu constrângerea administrativă iar ca forme de constrângeri au fost determinate executarea ilicită şi sancţiunea administrativă.
Profesorul Antonie Iorgovan, referindu-se la măsurile ce pot fi luate în cadrul răspunderii administrative, utilizează termenele de sancţiuni de drept administrativ care nu intervin ca urmare a producerii şi a existenţei unei stări conflictuale determinată de săvârşirea unei fapte ilicite, ci poate să apară şi numai dacă agentul public se opune îndeplinirii măsurilor respective, după cum pot să intervină şi măsuri de executare silită.
Potrivit profesorului V.I. Prisăcaru, răspunderea juridică a funcţionarilor publici pentru faptele sau actele ilicite pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor, responsabilităţilor şi puterilor pe care le deţin în cadrul serviciilor publice în care sunt încadraţi se poate angaja în diverse forme, şi anume: a) disciplinară; b) administrativă; c) civilă şi d) penală. Acelaşi autor consideră că răspunderea administrativă pentru abaterile administrative săvârşite de funcţionarii publici pe timpul exercitării atribuţiilor ce le revin în funcţiile publice pe care le deţin ori pentru neîndeplinirea acestor atribuţii se stabileşte prin actele normative care stabilesc sancţiuni administrative pentru abaterile administrative săvârşite de funcţionarii publici. Cât priveşte răspunderea civilă a funcţionarului public, autorul o consideră ca pe o răspundere civilă delictuală şi nu contractuală.
Asemănător cu tezele avansate de profesorii Antonie Iorgovan şi dr. Lidia Barac, plecând de la cele trei categorii ale ilicitului administraţiei (ilicitul administrativ propriu-zis, ilicitul administrativ-contravenţional şi ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale), considerăm că există trei forme ale răspunderii juridice administrative, şi anume: răspunderea administrativ-disciplinară, răspunderea administrativ-contravenţională şi răspunderea administrativ-patrimonială.
Potrivit celor avansate anterior, după criteriul naturii juridice a răspunderii putem clasifica răspunderea juridică a funcţionarilor publici în patru categorii:
- răspunderea juridică disciplinară;
- răspunderea juridică contravenţională;
- răspunderea juridică penală;
- răspunderea juridică civilă.
Dacă excludem răspunderea civilă, care presupune atingerea unei valori patrimoniale sau cuantificabile patrimonial, celelalte forme ale răspunderii apar ca urmare a atingerii aduse unor valori pe care statul a înţeles să le ocrotească prin norme juridice sancţionatorii, stabilind chiar şi o gradualitate a acestora (disciplinar-contravenţional-penal), funcţie de gravitatea faptei, de valoarea căreia i s-a adus atingere şi de gradul de pericol social care îl produce un asemenea act sau fapt ilicit, generator de răspundere.
După criteriul ramurii de drept în care pot fi încadrate normele juridice prin încălcarea cărora se angajează răspunderea juridică, diferenţiate prin natura juridică diferită a valorii ocrotite, putem clasifica răspunderea juridică în două categorii :
- răspunderea juridică de drept public :
- disciplinară;
- contravenţională;
- penală.
- răspunderea juridică de drept civil.