Cetăţenii români au dreptul să-şi stabilească sau să-şi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
Cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă. În cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.
Domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală.
Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament.
Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente:
- a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ;
- b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, însoţită de unul dintre documentele prevazute la lit. a);
- c) declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil, faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b); pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către reprezentanţii lor legali;
- d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figureazã înscris în Registrul agricol.
Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetăţenilor români, în termen de două zile lucrătoare, datele referitoare la domiciliile avute în România de către persoana respectivă şi orice menţiune privind starea civilă, aflate în evidenţa acestuia, începând cu data de 1 ianuarie 2000.
Pentru aceste date referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile.
Declaraţia de primire în spaţiu a găzduitorului poate fi dată în faţa lucrătorului din cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, a poliţistului de siguranţă publică, a notarului public ori a funcţionarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al României.
Reşedinţa este adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu.
Reşedinţa se înscrie în actul de identitate la cererea persoanei fizice care locuieşte mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinţa secundară.
Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la adresa declarată ca reşedinţă. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.
Pentru înscrierea reşedinţei solicitantul va completa cererea pentru stabilirea reşedinţei, pe care o va depune împreună cu actul său de identitate şi cu unul dintre documentele care pot face dovada adresei de domiciliu.
Se exceptează de la această obligaţie:
- a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau în scop turistic;
- b) persoana internată într-o unitate sanitară/medicală.
Menţiunea privind reşedinţa se completează pe un autocolant-tip care se aplică pe versoul actului de identitate.
Persoanelor fizice care nu posedă act de identitate şi sunt internate sau primite spre îngrijire ori găzduire în unităţi de ocrotire şi de protecţie socială, în şcoli de reeducare sau în alte instituţii li se pot elibera acte de identitate în care se înscrie domiciliul sau reşedinţa la adresa instituţiei respective.
În situaţia în care, din motive obiective, nu poate fi stabilită identitatea acestor persoane, instituţiile respective sunt obligate să anunţe imediat unitatea de poliţie pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea, care colaborează cu serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor în vederea stabilirii identităţii lor.
În cazul în care menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat, s-a constatat că era nul, fals ori falsificat, această menţiune este nulă de drept.
În acest caz, autoritatea care a constatat nulitatea menţiunii comunică serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor situaţia intervenită.
Nulitatea menţiunii poate fi constatată de instanţa de judecată, din oficiu ori ca urmare a sesizării Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor ori a persoanelor interesate.
Persoana care găzduieşte o altă persoană, în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de 30 de zile, cu excepţia celor care locuiesc la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau în scop turistic, are obligaţia de a anunţa poliţia sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul unde este situat imobilul. (nerespectarea prevederilor ART. 35, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 75 lei la 150 lei).
Evidenţa locatarilor prin cartea de imobil se ţine în urmatoarele categorii de imobile care dispun de mai multe unităţi locative, astfel cum acestea sunt definite de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
- destinate cazării în comun;
- b) care servesc total sau parţial ca locuinţă.
Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta unităţilor militare, a sediilor misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare sau locuinţelor destinate exclusiv personalului acestora, precum şi, după caz, membrilor familiilor şi persoanelor aflate în îngrijirea acestora.
Organizarea activităţii de ţinere a evidenţei locatarilor prin cartea de imobil revine Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin unităţile de poliţie.
Cartea de imobil se întocmeşte şi se actualizează de către persoana anume desemnată, cu acordul acesteia, de către proprietarul imobilului sau de asociaţia de proprietari; în cazul asociaţiei de proprietari, responsabilul cărţii de imobil este, de regulă, administratorul sau un membru al comitetului executiv al asociaţiei.
Păstrarea, actualizarea şi utilizarea datelor din cartea de imobil de către persoana desemnată în acest sens, se fac cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
Responsabilul cărţii de imobil are obligaţia să înscrie, pe baza actului de identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o prezinte, la cerere, poliţiştilor sau lucrătorilor serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor. (nerespectarea prevederilor ART. 37, alineat 4, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25 lei la 50 lei).
Cartea de imobil se întocmeşte într-un singur exemplar, care se păstrează la responsabilul cărţii de imobil.
Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la mutare. (nerespectarea prevederilor ART. 38, alineat 1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 40 lei la 80 lei).
Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte actul de identitate responsabilului cărţii de imobil, la solicitarea acestuia, pentru actualizarea cărţii de imobil. (nerespectarea prevederilor ART. 38, alineat 2 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 40 lei la 80 lei).
La hoteluri şi în alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau a administratorului acestora, dupa caz. (nerespectarea prevederilor ART. 39 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 40 lei la 80 lei).
În cazul în care, în condiţiile legii, se schimbă denumirea unor unităţi administrativ-teritoriale sau se aprobă reorganizarea ori trecerea în alt rang a unei unităţi administrativ-teritoriale, precum şi în situaţia în care se schimbă denumirea străzilor sau se renumerotează imobilele, cheltuielile pentru schimbarea cărţii de identitate şi a celorlalte documente prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr. 97 din 14 iulie 2005 se suportă din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective.
Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor reţinute sau arestate care nu posedă asemenea documente şi care nu dispun de mijloace financiare, precum şi persoanelor cu handicap şi celor fără venituri, şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere şi eliberare a actelor de identitate.
Se exceptează de la plata cheltuielilor de producere şi eliberare a actelor de identitate persoanele care sunt victime ale calamităţilor naturale, incendiilor sau ale altor dezastre şi care declară pe propria răspundere, la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor în a cărui rază teritorială domiciliază ori îşi au reşedinţa, faptul că actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei astfel de situaţii.