Ca şi în alte ramuri de drept, legile civile au ca destinatari oamenii fie priviţi individual - ca persoane fizice - fie luaţi în colective organizate - ca persoane juridice.
Din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplică. legile civile (normale pe care le conţin) pot fi împărţite în trei categorii:
- legi civile cu vocaţie generată de aplicare, adică cele aplicabile atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice; încadrăm în această categorie, spre exemplu, Codul civil, Legea cu privire la proprietate, Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
- legi civile cu vocaţia aplicării numai persoanelor fizice; din această categorie fac parte, spre exemplu, Codul familiei, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului etc;
- legi civile cu vocaţia aplicării numai persoanelor juridice: în această categorie includem, bunăoară, Legea cu privire la întreprinderea de Stat, Legea cu privire la societăţile pe
acţiuni etc.
În concluzie, corecta aplicare a legii civile presupune respectarea principiilor care cârmuiesc acţiunea acesteia sub cele trei aspecte: timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
Prin "interpretarea legii civile" înţelegem operaţiunea logico-raţională de lămurire, explicare a conţinutului şi sensului normelor de drept civil, în scopul justei lor aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa practică în ipotezele ce le conţin. Din această definiţie rezultă că "interpretarea legii civile" este o noţiune ce conţine trei elemente definitorii, şi anume:
- interpretarea legii este o etapă a procesului aplicării legii
civile; această aplicare nu presupune, întotdeauna, intervenţia unui organ de jurisdicţie civilă (de regulă, o instanţă judecătorească); bunăoară, interpretarea legii civile intervine la încheierea unui contract civil, prin voinţă exclusivă a părţilor, iar acestea, pentru stabilirea exactă a drepturilor şi obligaţiilor lor contractuale, procedează la o "interpretare" a normelor civile aplicabile acelui contract;
- conţinutul interpretării este tocmai lămurirea sau explicarea sensului voinţei legiuitorului exprimată într-o anumită normă de drept civil;
- scopul interpretării este corecta încadrare a diferitelor situaţii din circuitul civil, în ipoteza normei de drept civil, ceea ce asigură justa aplicare a legii civile.[1]
[1] Privind interpretarea legii civile, a se vedea şi A. Cojocarii, Interpretarea normelor de drept civil, în Tratat de drept civil, voi. I, Partea generală, 1989, pag. 147-156