Capacitatea de a încheia contractul. Prin capacitate de a încheia contracte se înţelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile prin încheierea personal a contractelor[1]. Mai este numită aceasta şi capacitate de a contracta. Condiţia principală a deţinerii capacităţii de a contracta este prezenţa discernământului. În funcţie de categoria de subiect, prezenţa capacităţii de a încheia contractului este posibil de a fi constatată în mod diferit. Astfel, la persoanele fizice, capacitatea de a încheia contractul poate fi constatată la atingerea anumitei vârste, după care legislaţia în vigoare leagă posibilitatea persoanei de a fi parte la contract, sau la prezenţa unei atitudini psihice, care corespunde capacităţii persoanei de a conştientiza natura; valoare şi efectele contractului ce urmează a fi încheiat. Totodată, legislaţia poate determina pentru anumite categorii de persoane incapacitatea de a contracta în funcţie de natura contractului. Astfel, spre exemplu, calitatea de vânzător la încheierea contractului de franchising nu o poate avea decât persoanele ce comercializează bunurile ce vor constitui obiect al franchisingului sau persoana ce produce aceste bunuri, celelalte categorii devenind incapabile de a avea calitatea de vânzător în acest contract.
Regula generală, însă, care guvernează capacitatea de a contracta este, că «poate contracta orice persoană, dacă nu este limitată capacitatea sa prin lege.». în acest sens, putem determina incapacitatea persoanelor fizice şi incapacitatea persoanelor juridice. Astfel, sunt considerate drept persoane incapabile acele persoane fizice, care în virtutea minorităţii legea îi conferă incapacitatea sa, precum şi persoanele fizice, care sunt recunoscute prin hotărâre judecătorească şi devin incapabile în virtutea incapacităţii sale psihice[2]. Capacitatea persoanei juridice de a contracta este guvernată de principiul «este admis totul este prescris prin actul de constituire sau lege». Deasemenea prin lege se poate prescrie în mod expres incapacitatea persoanei juridice[3]. Astfel, se poate constata incapacitatea persoanei juridice de a încheia un contract, dacă aceasta contravine scopurilor existenţei acesteia sau dacă prin încheierea contractului se constată lezarea interesului pentru care există această persoană juridică.
[1] Este necesar de a face diferenţiere între capacitatea de a încheia contractul şi aptitudinea persoanei de a fi parte la contract. Astfel, minorul în vârstă de 14 ani, din numele căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului este parte la contract, însă el nu are capacitate de a încheia contractul personal.
[2] În literatura juridică de specialitate acesta este determinată drept incapacitate naturală (A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucureşti, 1998, pag. 143)
[3] Exemplu poate servi prevederile articolului 6 al Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, care stabileşte, că persoanele juridice neautohtone nu pot avea calitatea e cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă.