Drept

Pornind de la regimul juridic conferit de legislaţia civilă în vigoare, determinăm la contractul de vânzare-cumpărare următoarele caractere juridice:

1. Este un contract sinalagmatic,
2. Este un contract cu titlu oneros şi comutativ,
3. Este un contract translativ de drepturi,
4. Este un contract cu conţinut patrimonial,
5. Este un contract consensual, dar care poate fi şi formal,
6. Este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant,
7. Este un contract numit şi reglementat,
8. Este un contract de executare instantanee,
9. Este un contract principal,
10. Este un contract negociabil,
11. Este un contract irevocabil,
12. Este un contract ce poate fi atât simplu cât şi afectat de modalităţi.

1. Caracterul sinalagmatic al contractului de vânzare-cumpărare presupune, că obligaţiile părţilor poartă caracter reciproc. Astfel, obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului bunul vândut se raportează la obligaţia cumpărătorului de a transmite preţul bunului cumpărat. Totodată, în contractul de vânzare-cumpărare apare un specific al corelării obligaţiilor când spre exemplu obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului bunul vândut se raportează nu doar la dreptul cumpărătorului de a primi bunul, ci şi la obligaţia acestuia de a-1 primi. Stabilirea acestei obligaţii se datorează anumitor efecte de ordin material care ar rezulta din neacceptarea bunului de către cumpărător sau din neîntreprinderea acţiunilor care ar fi dus la recepţionarea bunului.
2. Caracter oneros al vânzării-cumpărării rezultă din faptul că fiecare parte contractantă,   urmăreşte   un   interes   patrimonial: vânzătorul - să primească preţul, iar cumpărătorul - lucrul cumpărat.[1] Caracterul comutativ al vânzării-cumpărării reiese de faptul că încă de la încheierea contractului drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor sunt cert determinate sau determinabile[2];
3. Este un contract translativ de drepturi pornind de la faptul, că efectul principal al contractului de vânzare-cumpărare constituie transmisiunea dreptului de proprietate. Posibilitatea părţilor de a dobândi dreptul de proprietate  asupra bunului  cumpărat prin încheierea acestui contract, însă, nu este unica. Este vorba despre faptul, că odată cu transmisiunea dreptului de proprietate are loc transmisiunea şi altor drepturi şi obligaţii civile raportate la acest bun. Astfel, dacă bunul vândut constituie obiect al contractului de gaj, şi la vânzarea acestuia creditorul gaj ist a dat acordul, cumpărătorul dobândeşte odată cu dreptul de proprietate şi obligaţia de asigurare a gajului. Deci, în principiu, transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător poate fi acompaniat, de regulă, de transmisiunea şi altor drepturi şi obligaţii civile.
4. Este un contract cu conţinut patrimonial, pornind de la faptul, că dreptul fundamental al cărui transmitere are loc în baza acestui contract - dreptul de proprietate - este un drept patrimonial.
5. Este un contract consensual, dar care poate fi şi formal. Caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare reiese din faptul că, de regulă, acest contract se consideră încheiat, iar prin urmare produce  efecte juridice  din momentul  realizării consimţământului.  Totodată,  codul  civil  stabileşte  o  serie  de condiţii de formalitate care presupun atât întocmirea formei scrise a contractului, cât şi autentificarea notarială a acestuia, iar în unele cazuri şi înregistrarea acestuia în diferite registre.
6. Este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant, calitatea de reprezentant la încheierea contractului de vânzare-cumpărare fiind acceptată atât în privinţa vânzătorului cât şi în privinţa cumpărătorului.
7. Este un contract numit şi reglementat, pornind de la faptul, că legislatorul îi conferă acestui contract un sediu juridic aparte, dându-i o reglementare detaliată, iar uneori chiar şi prea detaliată[3].
8. Este un contract de executare instantanee, dat fiind faptul, că părţile contractante îşi exercită obligaţiile la contract imediat, într-o perioadă de timp, care nu poate fi determinată în parametri temporari. Acest fapt, însă, nu exclude stabilirea în contractul de vânzare-cumpărare a unor obligaţii, executarea cărora poate avea loc succesiv.  Astfel,  atunci  când părţile  au  convenit asupra vânzării-cumpărării unei cantităţi de bunuri determinate generic, transmisiunea de facto, precum şi cantităţile transmise pot fi raportate la o anumită perioadă de timp.
9. Este un contract principal, deoarece apare totdeauna drept un scop principal al desfăşurării relaţiei contractuale şi de regulă acest contract serveşte drept contract principal la cele accesorii care mai pot fi încheiate pentru asigurarea drepturilor dobândite în cadrul vânzării-cumpărării.
10. Este un contract negociabil, pornind de la faptul, că toate condiţiile vânzării-cumpărării de către părţile contractante pot fi negociate.
11. Este un contract irevocabil după regimul juridic conferit de către legislator. Totodată, legislatorul stabileşte unele condiţii ale vânzării-cumpărării când acest contract poate apărea drept un contract revocabil. Este vorba de prevederile articolului 808 Cod civil, care stabileşte, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărarea a bunurilor pentru consum, cumpărătorul are dreptul

ca, în decursul a  14 zile din momentul recepţionării bunului nealimentar să preschimbe bunul cu un bun  similar de  alte caracteristici, sau dacă alt bun cu aşa caracteristici nu există, contractul poate fi revocat din iniţiativa cumpărătorului[4].

[1] Dan Chirică, Drept civil. Contracte speciale, Bucureşti, 1997 pag.13

[2] Articolul 756 Cod civil stabileşte, că părţile atunci când la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu au determinat preţul, acesta se determină după "preţul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului în ramura comercială respectivă pentru aceleaşi bunuri vândute în împrejurări comparabile."

[3] Ne referim la prevederile articolului 755 Cod civil, care stabileşte cine are obligaţia de a suporta cheltuielile în legătură cu autentificarea şi înregistrarea contractului de vânzare- cumpărare    a  bunurilor  imobile.   Astfel,   legislatorul   stabileşte   cu   certitudine  obligaţia cumpărătorului de a suporta toate cheltuielile în legătură cu vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile, fapt care nu este admisibil la un contract, deoarece părţile pot conveni şi la o altă formulă    - când obligaţia de a suporta asemenea cheltuieli îi aparţine total sau parţial vânzătorului. Aşa modalitate părţile o pot stabili prin încheierea unui antecontract sau chiar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

[4] Aliniatul 2 al articolului 808 Cod civil al Republicii Moldova.