Prin condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil înţelegem acele cerinţe obligatorii înaintate de legislaţia civilă la întocmirea lui, lipsa unuia din care duce la nulitate. Atât în doctrină cât şi în legislaţia civilă, se utilizează termenul "condiţii" în mai multe sensuri. Astfel, Capitolul II al CCRM pentru a se desemna valabilitatea actului juridic civil în temeiul art. 199 - 215 reglementează condiţiile esenţiale pentru validitatea unui act juridic civil. Reieşind din conţinutul articolelor enumerate evidenţiem: "legalitatea actului juridic civil; capacitatea părţilor de a contracta; consimţământul valabil al părţii ce se obligă; un obiect determinat şi licit; cauză sau scop licit; forma prevăzută de lege".
În doctrină şi în practică se mai utilizează, ca sinonim al condiţiilor, termenul ",elemente", vorbindu-se despre "elemente esenţiale" ori "elemente neesenţiale" ale actului juridic civil.
Susţinem termenul "condiţii" întrucât, pe de o parte, este folosit de Codul civil, şi pe de altă parte, este răspândit în literatura de specialitate şi practică.
Subliniem, în acelaşi timp, faptul că termenul "condiţie" este polivalent, el având, în afara de înţelesul arătat (element al actului juridic), încă două sensuri, şi anume:
1) condiţie, modalitate a actului juridic civil (adică eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde naşterea ori desfiinţarea unui act juridic civil);
2) condiţie, clauză a actului juridic civil.
Este necesar să accentuăm că condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil reglementate prin lege diferă de la stat la stat. Astfel, în România sunt evidenţiate doar următoarele:
- capacitatea părţilor de a contracta;
- consimţământul valabil al părţii ce se obligă;
- un obiect determinat şi licit;
- cauză sau scop licit.
De aceia şi în doctrină şi în legislaţie se evidenţiază mai multe clasificări. Astfel:
- În funcţie de aspectul la care se referă, se disting: condiţiile de fond (cele care privesc conţinutul actului juridic civil) şi condiţiile de formă (cele care se referă la exteriorizarea voinţei). Această clasificare mai este desemnată şi prin distincţia între condiţii intrinseci şi condiţii extinseci.
- După criteriul obligativităţii ori neobligativităţii lor, condiţiile actului juridic se împart în esenţiale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului) şi neesenţiale (sau întâmplătoare, adică cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fără să pună în discuţie valabilitatea actului).
- După sancţiunea nerespectării. lor, se disting condiţiile de validitate (a căror nerespectare sancţionându-se cu nulitatea actului juridic civil) şi condiţii de eficacitate (a căror nerespectare atrage inopozabilitatea, spre exemplu).
Desigur, fiecare condiţie a actului juridic civil poate fi calificată din toate cele trei puncte de vedere (criterii) menţionate. Bunăoară, "capacitatea de a încheia actul" este, în acelaşi timp, o condiţie: de fond. esenţială şi de validitate. "Forma solemnă", în schimb, este: de formă, esenţială (pentru actele solemne dar nu şi pentru cele consensuale şi reale şi de validitate.
După înfăţişarea clasificării condiţiilor actului juridic civil ne vom ocupa - în secţiunile ce urmează - de analiza condiţiilor de fond, esenţiale: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza, a "formei actului juridic civil", pentru a încheia cu cercetarea "modalităţilor actului juridic civil".
Legalitatea actului juridic civil reiese din conţinutul articolului 220 CCRM care prevede, că actului juridic civil ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri este nul.
Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o parte a capacităţii de folosinţă a persoanei fizice şi a persoanei juridice. Aceasta este o premisă a capacităţii de exerciţiu a persoanei, cealaltă premisă fiind discernământul juridic.
Prin "capacitatea de a încheia actul juridic civil" se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil.
De lege lata, reglementarea capacităţii de a încheia actul juridic civil este adică răspândită în mai multe dispoziţii legale, din acte normative diferite, principalele găsindu-se, cum e firesc, în Codul civil al Republicii Moldova. Codul civil reglementează această condiţie de fond, esenţială şi generală pe categorii de acte juridice civile. Astfel, articolul 20 CCRM, prevede că capacitatea deplina de exerciţiu a persoanei fizice începe la data când persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vîrstei de 18 ani.
În afară de art. 20 pct. 1, care prevede că o condiţie esenţială ("pentru validitatea unei convenţii") este capacitatea de a contracta, există şi alte dispoziţii, precum:
O altă condiţie de valabilitate importantă a actelor juridice civile este consimţământul.
Această condiţie este reglementată de articolul 199 CCRM, care prevede că: "Consimţământ este manifestarea exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic civil". Consimţămîntul este valabil dacă este exteriorizat, provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Viciile de consimţământ sunt eroarea, dolul, violenţa, leziunea, etc.
Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit, să se afle în circuit civil şi sa fie determinat sau determinabil cel puţin în specia sa. Pot constitui obiect al actului juridic şi bunurile viitoare.
Cauza sau scopul este acea condiţie de valabilitate a actului juridic civil care constă'în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică. Cauza ori scopul este elementul care răspunde la întrebarea: "de ce" ori "pentru ce" s-a încheiat actul juridic civil?
Ca element esenţial al actului juridic civil, cauza nu se confundă nici cu consimţământul şi nici cu obiectul unui asemenea act, ceea ce evidenţiază caracterul său de element independent, de sine stătător.
Prin "forma actului juridic civil" se înţelege acea condiţie care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Articolul 208 CCRM, deşi nu aduce o definiţie formei, stabileşte condiţiile de aplicare a acesteia, astfel: actul juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în forma autentică. Forma este o condiţie de valabilitate a actului juridic numai în cazurile expres prevăzute de lege. Actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat şi în cazul în care comportamentul persoanei arată vădit voinţa de a-1 încheia.