Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice şi contractul de antrepriză trebuie să întrunească condiţii generale de validitate ale contractului referitoare la consimţământ, la capacitate de a contracta, la obiect, la cauză şi la formă.
2.1. Capacitatea părţilor de a încheia contractul. Calitatea de părţi în contractul de antrepriză o are:
- a) Antreprenorul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică. Totodată, în ce priveşte încheierea contractului de antrepriză legea civilă stabileşte anumite condiţii de încheiere, unde părţile trebuie să corespundă condiţiilor articolelor 20 - 22 Cod civil. De asemenea legislatorul poate stabili şi condiţii suplimentare în ce priveşte calitatea de antreprenor, unde în cazul în care persoana cefigurează în contractul de antrepriză în calitate de antreprenor, practică activitate de antreprenoriat, aceasta pentru calitatea de aparte la contract trebuie să posede autorizaţie specială (patentă, licenţă etc.)
- b) Cumpărătorul, care de asemenea poate fi orice persoană fizică sau juridică, căreia după tipul contractului de antrepriză în condiţiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisă această calitate.
2.2. Consimţământul părţilor. Realizarea consimţământului constituie una din condiţiile esenţiale pentru considerarea momentului încheierii contractului. Pornind de la aceasta, este deosebit de necesar de a determina corect momentul realizării consimţământului în contractul de antrepriză. După regula generală, consimţământul în contractul de vânzare-cumpărare este realizat atunci când părţile au convenit asupra condiţiilor esenţiale ale contractului. Prin urmare, se va considera că părţile au realizat consimţământul atunci când ele au convenit asupra următoarelor momente: asupra bunul ce urmează a fi confecţionat sau serviciului ce urmează a fi prestat, asupra valorii lucrărilor ce urmează a fi achitate, asupra termenului de executare a lucrării sau prestării serviciului, asupra modului de transmitere a bunului, termenului şi modului de transmitere a plăţii pentru lucrări sau servicii şi asupra termenului de garantare a viciilor bunului creat. Respectiv, din momentul când a fost realizat acordul de voinţă cu privire la aceste momente considerăm, că consimţământul în contractul de antrepriză a fost realizat, iar prin urmare contractul se consideră încheiat.
2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generală prin care determinăm obiectul contractului, şi anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce părţile dobândesc drepturi şi obligaţii, determinăm:
- a) Obiectul intrinsec în contractul de antrepriză şi prestări de servicii îl formează:
1) Confecţionarea bunului sau executarea lucrării, care presupune actul de executare de facto a lucrărilor de creare a bunului sau de prestare a serviciului. Astfel, părţile stabilesc modul, condiţiile, ordinea, limitele, forma precum şi alte condiţii referitor la confecţionarea bunului sau prestarea serviciului.
2) Transmisiunea materiei prime pentru confecţionarea bunului. Atunci când contractul de antrepriză este executat cu materialele clientului, clientul asigură transmisiunea materiei prime. Transmisiunea materialelor necesare pentru executarea lucrărilor consemnează atât momentul cânt antreprenorul începe executarea lucrării, cât şi faptul cine va prelua riscul materialelor necalitative. Astfel, dacă la momentul predării materialelor pentru executarea lucrărilor antreprenorul constată defecte fizice ale materialului transmis, acesta este obligat de a înştiinţa despre aceasta clientul. Clientul poate să schimbe materialul, iar dacă dă acordul utilizării materialului defectat, acesta preia riscul oricăror consecinţă datorate acestui defect. Dacă, însă, antreprenorul nu înştiinţează clientul despre defectul constatat, tot riscul daunelor datorate din
acest defect stă pe sama antreprenorului.
3) Transmisiunea bunului confecţionat sau lucrării executate. In contractul de antrepriză bunul confecţionat sau lucrarea executată se consideră transmisă din momentul predării efective a acestora fie către client, fie către persoana indicată de acesta sau din momentul punerii bunului la dispoziţia clientului dacă bunul urmează să fie predat la locul aflării lui.
4) Achitarea plăţii pentru lucrări. Transmisiunea plăţii pentru lucrări apare drept obligaţie corelativă celei de transmitere a bunului, însă nu poate fi nici într-un caz drept condiţie reciprocă de
executare. Totodată, dacă părţile nu au stabilit altceva, plata pentru lucrările sau serviciile prestate se face imediat după momentul predării bunului sau lucrărilor.
5) Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului creat. Din conţinutul prevederilor Codului civil, reiese că odată cu crearea bunului antreprenorul asigură şi transmisiunea dreptului de proprietate către client asupra materialelor din care este confecţionat bunul, deoarece la momentul creării bunului calitatea de proprietar o are clientul, deşi acest bun a fost confecţionat integral din materialele antreprenorului. Anume acest moment este esenţial pentru diferenţierea contractului de antrepriză de cel de vânzare-cumpărare.
6) Garantarea calităţii bunului confecţionat. Conform prevederilor Codului civil, antreprenorul este obligat să predea clientului bunul fără vicii sau defecte materiale, în condiţiile stipulate în contract. Astfel, defectul respectiv a influenţat esenţial la micşorarea preţului. Pentru asigurarea calităţii bunului creat, antreprenorul poate acorda un termen de garanţie.
7) Conservarea bunului confecţionat. Pornind de la faptul, că dreptul de proprietate asupra bunului confecţionat aparţine clientului, din momentul executării lucrării clientul are obligaţia de al recepţiona. Atunci, însă, când este vorba despre faptul că clientul nu intră în posesia bunului creat, antreprenorul este obligat să asigure păstrarea bunului cu întreprinderea măsurilor rezonabile pentru a-1 conserva. înlăturarea defectelor bunului confecţionat. Atunci, când la momentul recepţionării bunului sau pe durata termenului de garanţie clientul constată prezenţa unor defecte antreprenorul, la cererea clientului este obligat să înlăture din cont propriu defectele bunului sau să admită reducerea preţului, dacă la aceasta pretinde clientul.
- b) Obiectul extrinsec la contractul de antrepriză şi prestări de servicii îl formează:
1) Bunul creat sau serviciul prestat. Pentru ca un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei antreprenorului, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie în circuitul civil; să existe îh momentul încheierii contractului său să poată exista în viitor; sa fie determinat sau determinabil licit şi posibil. Astfel, o armă poate apărea în calitate de obiect al contractului de antrepriză, doar dacă pe corpul acesteia se efectuează careva lucrări ce nu-i modifică caracteristicile sale sau nu duce la scăderea siguranţei acesteia. Confecţionarea unei cantităţi de substanţe narcotice este obiectivul unui contract de antrepriză doar în condiţiile strict determinate de lege. Bunul care nu este posibil nu poate constitui obiect al antreprize, iar prin urmare nu poate fi sancţionat antreprenorul pentru incapacitatea de a crea un obiect care nu poate fi creat de către nimeni. Bunul trebui să fie determinat sau determinabil, deoarece lipsa determinării obiectului antreprizei face imposibilitate prezentării pretenţiilor referitor la natura şi caracteristicile bunului.
2) Materialele cu care vor fi executate lucrările. în contractul de antrepriză lucrările pot fi executate atât cu materialele clientului cât şi cu materialele antreprenorului.
3) Valoarea lucrărilor. Achitarea lucrărilor este obiectul prestaţiei clientului constând într-o sumă de bani, care după aprecierea părţilor constituie valoarea bunului şi lucrării realizate. Valoarea lucrărilor este reflectată în devizul la contractul de antrepriză. Astfel, devizul poate fi fix şi aproximativ. Devizul fix presupune achitarea de către client antreprenorului aşa sumă, care este convenită în contract, chiar dacă în realitate antreprenorul a avut să cheltuie mai mult sau mai puţin din suma respectivă, pe când în cazul în care este vorba de devizul aproximativ, clientul va achita antreprenorului suma cheltuită efectiv pentru realizarea lucrărilor. în cel de-al doilea caz antreprenorul, pentru determinarea sumei ce urmează a fi achitată va prezenta clientului dare de samă pentru lucrările executate.
4) Termenul de executare a lucrărilor. Părţile execută prestaţiile stabilite în contract în termene stabilite. Astfel, clientul se obligă să efectueze transmiterea materialelor pentru confecţionarea bunurilor în anumit termen, iar antreprenorul se obligă de a executa lucrarea în anumit termen, termenul acesta fiind raportat la momentul predării materialului.