Codul civil al Republicii Moldova în articolul 242 stabileşte, că un act juridic civil poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant. Acelaşi articol ne spune că împuternicirile reprezentantului pot rezulta din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează reprezentantul. Prin actul de reprezentare actele săvârşite de către reprezentant (persoana care reprezintă) produc efecte asupra reprezentatului (persoana ce este reprezentată).
După cum reiese din cele menţionate mai sus, reprezentarea, fiind un institut important al dreptului civil, care implicit asigură dinamica şi dezvoltarea raporturilor juridice civile, poate avea cel puţin trei izvoare: legea, un act juridic prin care se deleghează aceste împuterniciri, şi împrejurările care presupun că persoana ce acţiona prezumă calitatea sa de reprezentant.
La tema curentă vom vorbi doar despre reprezentarea în baza contractului.
1.1. Noţiunea contractului de reprezentare. Aşa după cum stabileşte prevederile articolelor 242, 252, 1030, 1053, 1061 şi 1075 Cod civil, prin contract de reprezentare este necesar de înţeles acel contract în baza căruia o parte, numită reprezentant, încheie în limitele împuternicirilor sale, din numele celeilalte părţi, numite reprezentat, acte juridice civile, iar reprezentatul" în rezultatul acestor acte dobândeşte drepturi şi obligaţii civile. Din categoria acestor contracte fac parte procura, mandatul, comisionul, administrarea fiduciară, expediţia etc.
Totodată, fiecare din contractele de reprezentare sunt caracterizate prin anumite particularităţi care se reflectă în regimul juridic de reglementare a fiecăruia din aceste contracte. Vom încerca să desfăşurăm aceste compartimente la început cu enunţarea definiţiilor fiecăruia din aceste contracte.
a) Prin contract de procură este necesar de înţeles acel contract în baza căruia o parte numită reprezentat delegă celeilalte părţi numite reprezentant dreptul de a săvârşi din numele şi pe sama reprezentatului anumite acte juridice, iar reprezentantul, la rândul său, gratuit, este în drept să săvârşească aceste acte în condiţiile şi limitele indicate în procură, iar la săvârşirea actului este obligat la restituirea rezultatului reprezentării.
b)Prin contract de mandat este necesar de înţeles acel contract în baza căruia o parte numită mandant împuterniceşte cealaltă parte numită mandatar de a o reprezenta la încheierea actelor juridice, iar mandatarul se obligă, gratuit sau conta plată, să aoţioneze în numele şi pe contul mandantului.
c) Prin contract de comision este necesar de înţeles acel contract în care o parte numită comisionar se obligă să încheie, oneros, acte juridice din nume propriu , dar pe contul celeilalte
părţi numite comitent.
d) Prin contract de administrare fiduciară este necesar de înţeles acel contract în care o parte numită fiduciant sau fondator al administrării predă bunuri în administrarea fiduciară celeilalte părţi numite administrator fiduciar, iar acesta se obligă să administreze patrimoniul pe nume propriu şi în cont propriu în interesul fiduciantului.
e) Prin contract de expediţie este necesar de înţeles acel contract în baza căruia o parte numită expeditor se obligă, oneros, pe numele şi în contul celeilalte părţi, numite client, sau în nume
propriu, să încheie un contract de transport şi să efectueze actele necesare transportării.
1.2. Clasificarea contractelor de reprezentare. Tradiţional, clasificarea contractelor de reprezentare se limitează cu enunţarea contractelor de mandat şi comision. Legislatorul, însă odată cu adoptarea noului Cod civil a pus temelia apariţiei în practica contractuală a unei mari diversităţi de contracte de reprezentare. Este vorba, pe lîngă contractele de mandat şi comision şi de contractul de administrare fiduciară, de contractul de expediţie, de contractele de comision profesionist etc.
Până astăzi, însă, nici legislatorul, dar nici în teoria dreptului civil nu s-a stabilit o poziţie fixă în ce priveşte toate categoriile contractelor de reprezentare. Astfel, spre exemplu, în majoritatea izvoarelor de specialitate noţiunea de procură nicidecum nu este atribuită categoriei de contracte. Totodată, autorii nu îndrăznesc să definească categoria actului din care face parte procura. Chiar şi legislatorul prin definirea procurii în articolul 252 Cod civil a definit procura nu prin enunţarea categoriei de acte la care face parte aceasta, ci prin indicarea formei care trebuie s-o obţină acest act - "procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor".
Dacă am admite poziţia în care despre procură nu se poate de vorbit ca despre un contract, atunci ne-am fi întâlnit cu următoarea situaţie: reieşind din faptul, că procura nu este atribuită la o categorie de acte juridice - contracte sau acte juridice unilaterale -, şi bazându-ne pe expresia deja enunţată precum că "procura este un înscris prin care se atestă împuternicirile" am putea spune, că aceasta va fi prezentă la orice categorie de contracte de reprezentare. Astfel, la în cazul încheierii contractului de mandat confirmarea împuternicirilor mandatarului va fi făcută prin procură. La încheierea contractului de comision, confirmarea împuternicirilor comisionarului va fi făcută prin procură.
Vedem, însă, că situaţia este de altă natură. în articolele 253 -258 Cod civil, legislatorul atribui procurii un regim a unui act juridic căruia îi sunt proprii caractere ale unui act de reprezentare de rând cu cele de mandat şi comision, iar mai mult decât atât, îi atribuie caractere distincte de ultimele două, fapt care ne vorbeşte nu numai despre faptul că procura nu este doar un înscris de confirmare a împuternicirilor, ci este o categorie distinctă a actelor de reprezentare, făcând parte în mod firesc din categoria de contracte.
Pornind de la cele expuse mai sus, vom face următoarea clasificare a contractelor de reprezentare:
a) în funcţie de tipul actului de reprezentare, deosebim:
- procura sau contractul de procură;
- contractul de mandat;
- contractul de comision;
- contractul de administrare fiduciară;
- contractul de expediţie.
b) în funcţie de faptul din numele şi pe sama cui se săvârşeşte
actul de reprezentare, deosebim:
- contracte de reprezentare săvârşite din numele şi pe sama reprezentatului (procura, mandatul);
- contracte de reprezentare săvârşite din numele reprezentantului dar pe sama reprezentatului (comisionul, administrarea fiduciară)
c) în funcţie de avantajul urmărit de părţi la încheierea contractului de reprezentare, deosebim:
- contracte de reprezentare cu titlu gratuit (procura);
- contracte de reprezentare ce pot fi atât cu titlu gratuit cât şi cu titlu oneros (mandatul);
- contracte de reprezentare cu titlu oneros (comisionul);
d) în funcţie de termenul contractului de reprezentare, deosebim:
- contracte de reprezentare cu termen-limită determinat (procura);
- contracte de reprezentare cu termen-limită nedeterminat (mandatul, comisionul etc).
1.3. Caracterele juridice ale contractelor de reprezentare. Orice contract de reprezentare este caracterizat prin următoarele:
a) Sunt contracte sinalagmatice, unde ambele părţi de la momentul încheierii contractului dobândesc obligaţii reciproce, cum ar fi obligaţia reprezentantului de a săvârşi actul de reprezentare şi obligaţia reprezentatului să suporte efectele actului săvârşit, iar dacă aceasta o prevede contractul, şi să-1 remunereze. Totodată, procura apare drept un contract sinalagmatic imperfect, deoarece la momentul încheierii contractului reprezentantul nu este obligat să realizeze actul de reprezentare - el doar este în drept să săvârşească acest act. De la momentul, însă, în care reprezentantul a săvârşit actul de reprezentare el devine obligat (a restitui bunul, a asigura integritatea bunului etc.)
b) Este un contract ce poate fi atât cu titlu oneros cât şi cu titlu gratuit. Referitor la caracterul oneros sau gratuit al contractului nu există o careva regulă strictă. Aceasta diferă de la categorie la categorie de contract. Astfel, contractul de procură este cu titlu gratuit, contractul de mandat poate fi atât cu titlu gratuit, atât şi cu titlu oneros[1], iar comisionul este cu titlu oneros.
c) Este un contract translativ de drepturi. în baza contractului de reprezentare reprezentatul delegă către reprezentant dreptul de a săvârşi în numele şi pe sama sa anumite acte juridice, prin care acesta dobândeşte sau pierde drepturi şi obligaţii civile. Prin urmare contractele de reprezentare sunt contracte translative de drepturi.
Este necesar de ţinut cont de faptul, că unele categorii de contracte de reprezentare în funcţie de natura lor presupun transmisiunea doar unor categorii de împuterniciri. Astfel, contractul de mandat special presupune săvârşirea doar a actului indicat în mandat, iar în cazul contractului de mandat general presupune săvârşirea tuturor actelor în interesul mandantului. Mandatul în care nu se concretizează că este special sau general, dar în care se formulează termeni generali presupune posibilitatea mandatarului de a săvârşi doar acte de administrare şi conservare, iar în cazul necesităţii săvârşirii şi altor acte, este necesar formularea unor clauze exprese.
d) Este un contract ce poate fi atât cu conţinut patrimonial cât şi cu conţinut nepatrimonial. La încheierea contractului de reprezantare obiect al acestuia pot fi atât drepturile patrimoniale cât
şi cele nepatrimoniale. Spre exemplu, în cazul încheierii contractului de mandt privind reprezentarea în instanţa de judecată cu privire la apărarea unui drept nepatrimonial acest contract apare drept unul cu conţinut nepatrimonial.
e) Este un contract consensual. Legislaţia civilă stabileşte pentru contractele de reprezentare condiţia de formă drept una de opozabilitate. Astfel persoana care reprezintă interesele este în drept să săvîrşească actele pe sama reprezentatului, dar efectul reprezentării faţă de terţi va fi făcut doar în cazul când reprezentantul va face opozabile împuternicirile sale, posibilitate care poate fi făcută doar printr-un înscris. Unele categorii de contracte de reprezentare, însă, urmează a fi făcute în formă scrisă şi autentificate notarial. Articolul 252 Cod civil stabileşte, că procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în formă autentică urmează a fi autentificată notarial. Totodată, după cum ţinem a crede, însăşi definiţia procurii făcută în articolul 252 Cod civil ("procura este un înscris") ne dă de înţeles, că procura poate fi încheiată doar în formă scrisă, condiţie ce priveşte însăşi validitatea acesteia. Mai este necesar de menţionat şi faptul, că procura nu poate fi considerată un contract formal pornind de la aceea, că simplu fapt a întocmirii înscrisului sau chiar şi autentificarea lui notarială nu este suficient pentru ca aceasta să producă efecte. Prin urmare procura nu este nici un contract consensual, nici unul formal, dar este un contract real, efectele căruia se produc la momentul transmiterii înscrisului care confirmă împuternicirile. Doar din acest moment reprezentantul este în posibilitate de a săvârşi careva acte de reprezentare.
f) Este un contract ce poate fi încheiat strict personal. Deşi în categoria contractelor de reprezentare fac parte contractele de substituire a reprezentării, totuşi contractul de reprezentare rămâne unul ce poate fi încheiat strict personal. Aceasta reiese din natura raportului juridic. Numai cel ce are drepturi le poate delega şi doar cel ce poate delega, are capacitatea de a încheia asemenea act juridic. Substituirea reprezentării vine doar în a doua stadie a executării contractului de reprezentare, şi după cum este înţeles, este după natura sa un act de executare a contractului de reprezentare, care dealtfel, nu poate fi încheiat dacă anterior nu a fost încheiat însăşi contractul de reprezentare.
g) Este un contract numit şi reglementat. Atât după regimul juridic stabilit de codul civil, cât şi după natura actelor, contractele de reprezentare fac parte din categoria contractelor numite, şi reglementate.
h) Este un contract de executare succesivă. In contractele de reprezentare nu este lipsă niciodată termenul de executare a obligaţiei sau dreptului delegat, precum şi termenul de acţiune a reprezentării.
i) Este un contract de regulă principal. După natura actelor săvârşite în contractul de reprezentare, acesta se prezumă a fi unul principal, însă de multe ori, părţile încheie contracte de reprezentare, acestea obţinând titlu de contract accesoriu. Contract de reprezentare accesoriu de regulă este contractul de expediţie, unde realizarea reprezentării este însoţită îndeplinirea condiţiilor contractului de transport sau de vânzare-cumpărare.
j) Este un contract negociabil. La încheierea contractului de reprezentare părţile sunt în putere de a negocia toate clauzele contractului de reprezentare. Unica situaţie unde contractul de repre¬zentare poate apărea drept unul de adeziune este situaţia în care reprezentantul realizează o activitate profesionistă în anumite codiţii (comisionarul profesionist, agentul comercial, avocatul etc).
k) Este un contract revocabil. După regimul juridic acordat contractelor de reprezentare, reprezentatul este în drept să revoce contractul. Temeiuri de revocare a mandatului pot fi atât cele legate de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului cât şi motive nelegate de executare necorespunzătoare. Revocarea poate fi făcută chiar şi fără careva motivaţie din partea reprezentatului. Revocarea se face de regulă prin retragerea sau anularea înscrisului care adevereşte împuternicirile reprezentantului.
l) Este un contract ce poate fi atât simplu cât şi afectat de modalităţi. La încheierea contractului de reprezentare, părţile pot stabili condiţii suplimentare ce ar privi momentul săvârşirii acrului de reprezentare, modul de săvârşire a acestuia etc.
[1] Caracterul gratuit al mandatului este prezumat, dacă în contract nu este stabilit caracterul lui oneros. Totodată, dacă mandatul este exercitat în virtutea profesării unei activităţi, acesta se prezumâ a fi cu caracter oneros.