Depozitarea este una din cele mai vechi forme de raporturi sociale care se întâlnesc în societate. In CCRM ea se reglementează în forma contractului de depozit, care în conformitate cu articolul 1086, prin contractul de depozit o parte, numită depozitar, se obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă parte, numită deponent, o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-1 restituie la cerere.
Din definiţia adusă evidenţiem următoarele caractere: este un contract unilateral, deoarece apar obligaţii doar pentru o parte, însă când este cu titlu oneros este bilateral. Este fi cu titlu gratuit dar poate fi şi cu titlu oneros, deoarece ambele părţi obţin ceva. este un contract real dar poate fi şi consensual.
Elementele: Părţile, care se numesc deponent - şi depozitar, pot fi atât persoane fizice, cât şi juridice. Fiind unilateral creează obligaţii pentru depozitar. Astfel, articolul 1089 CCRM prevede următoarele obligaţii de păstrare a bunului:
(1) In cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenţa şi diligenta unui bun profesionist.
(2) în cazul în care depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
(3) Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în care se afla la momentul restituirii. Riscul pieirii sau deteriorării fortuite rămâne în sarcina deponentului.
(4) Depozitarul căruia i s-a luat bunul depozitat şi care a primit în locul lui o sumă de bani sau un alt bun trebuie să predea deponentului ceea ce a primit.
(5) Succesorul depozitarului care a vândut cu buna-credinţa bunul despre care nu ştia că este depozitat este ţinut să restituie doar preţul primit sau să cedeze creanţa sa contra cumpărătorului dacă preţul nu s-a plătit. (Art. 1095 CCRM) Depozitarul nu are dreptul să folosească, fără permisiunea deponentului, bunul predat în depozit, cu excepţia cazului când faptul acesta este necesar conservării bunului. Articolul 1099 CCRM prevede obligaţia de a remite fructele bunului depozitat. Astfel depozitarul este obligat să remită fructele bunului depozitat, percepute în perioada de depozitare. El va răspunde pentru neexecutarea acestei obligaţii numai în caz de intenţie sau culpa grava. Deponentul este obligat să compenseze cheltuielile necesare de percepere şi păstrare a fructelor. Depozitarul este obligat să plătească dobânda pentru banii depozitaţi numai din ziua în care a fost pus în întârziere privind restituirea banilor.
Depozitarul dispune şi de unele drepturi. Astfel, articolul 1093 CCRM, prevede că, depozitarul are dreptul sa modifice, după caz, condiţiile de depozitare numai după ce 1-a înştiinţat pe deponent şi a obţinut încuviinţarea lui. De asemenea, depozitarul trebuie să-1 informeze pe deponent despre confiscarea sau realizarea unor drepturi ale terţilor asupra bunului depozitat. în cazul în care modificarea condiţiilor depozitului este strict necesară pentru înlăturarea riscului de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunului, depozitarul este în drept să modifice modul, locul şi alte condiţii de păstrare fără a cere deponentului încuviinţarea. Apariţia unui pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat ori apariţia unor alte condiţii care ameninţa siguranţa păstrării bunului da depozitarului dreptul să vândă bunul la un preţ determinat de situaţia creată în cazul în care deponentul nu poate întreprinde vreo acţiune etc.
Deponentul dispune de drepturi. Astfel, articolul 1096 CCRM prevede dreptul de a ridica bunul depozitat oricând bunul depozitat, chiar şi atunci când contractul prevede un termen de depozitare. în cazul în care depozitul este făcut în interesul depozitarului, deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin preluarea anticipată a bunului.
Forma contractului de depozit în conformitate cu articolul 912 CCRM poate fi atât orală cât şi scrisă.
Obiectul contractului sunt totalitatea bunurilor mobile, determinate individual şi generic. Dacă în depozit au fost predate bunuri determinate generic, bunurile trec, în lipsa unei înţelegeri contrare, în proprietatea depozitarului. în astfel de caz, depozitarul se obliga să restituie deponentului o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părţi, de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate.
Deşi termenul contractului de depozit nu este reglementat expres, el are o mare importanţă. în multe forme ale acestui contract mai ales când este cu titlu gratuit termenul nu se stipulează, însă în majoritate contractelor termenul se concretizează. Astfel, deponentul are dreptul să-şi ridice oricând bunul depozitat, chiar şi atunci când contractul prevede un termen de depozitare. Depozitarul poate cere oricând deponentului să-şi ridice bunul depozitat dacă în contract nu este stabilit un termen de depozitare.
Dacă s-a stabilit un termen pentru ridicarea bunului, la expirarea lui depozitarul răspunde doar pentru prejudiciul cauzat din intenţie sau din culpa grava.
S-a menţionat că contractul de depozit poate fi şi cu titlu oneros, atunci, la părţi apar drepturi şi obligaţii reciproce adică contractul devine bilateral şi sinalagmatic. Astfel articolul 1102 prevede obligaţia de a plăti remuneraţie. Dacă depozitul are titlu oneros, deponentul se obligă sa plătească remuneraţia la încetarea depozitului dacă în contract nu este prevăzut altfel. în cazul în care depozitarul executa depozitul în cadrul unei activităţi profesionale, se consideră că asupra remunerării s-a convenit în mod tacit. Dacă asupra mărimii remuneraţiei datorate nu s-a convenit, se consideră convenită, în cazul existenţei unui tarif stabilit, retribuţia tarifara, iar în lipsa tarifului, retribuţia obişnuita.
Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile necesare păstrării bunului.
Depozitarul are dreptul sa reţină bunul depozitat peste termenul prevăzut în contract până la momentul retribuirii sale şi compensarea cheltuielilor de păstrare. (Art. 1102-1103 CCRM)
În dependenţă de modul de păstrare a bunurilor deosebim mai multe forme sau categorii de depozitări. Ne vom referi doar la particularităţile acestora.
Astfel, depozitarea în hoteluri, cămine, sanatorii, casele de odihna şi altele dispun de particularităţile depozitului hotelier, reglementat de articolul 1105 CCRM după care, hotelurile, căminele, sanatoriile, casele de odihnă şi altele asemenea răspund pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea bunurilor persoanelor fizice, pe care acestea le au cu ele în încăperile rezervate lor, chiar dacă bunurile, cu excepţia banilor, titlurilor de valoare şi bijuteriilor, nu au fost predate în depozit în mod special. Convenţia contrara este nula. Răspunderea prevăzută se exclude în cazul în care prejudiciul este cauzat de o forţă majoră, de către un oaspete al clientului sau de proprietăţile bunului.
O altă modalitate de depozitare este sechestrul bunurilor mobile. în conformitate cu articolul 1106 CCRM, sechestrul este depozitul în baza căruia persoanele remit un bun în litigiu unui terţ, care se obligă să-1 restituie, după terminarea procesului, celui care are drept asupra lui.
Depozitarul însărcinat cu sechestru este ales de către părţi prin acord mutual. Părţile pot să desemneze pe unul dintre ei. în cazul în care riu ajung la un acord privind depozitarul sau privind condiţiile sechestrului, părţile pot cere instanţei de judecată să decidă.
Depozitarul însărcinat cu sethesţru nu are dreptul să facă în privinţa bunului nici o cheltuială sau'alte acte, cu excepţia celor de conservare; în lipsa unei stipulaţii contrare sau autorizaţii a iritantei de judecată.
Depozitarul poate, totuşi, cu sau fără consimţământul părţilor, cu autorizaţia instanţei de judecată, să vândă bunurile a căror depozifare implică cheltuieli disproporţionate în raport cu
valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului va rămâne la depozitar în condiţiile sechestrului. Sechestrul se încheie după soluţionarea litigiului prin restituirea bunului către cel îndreptăţit. Depozitarul nu poate,, înainte de soluţionarea litigiului, sa fie eliberat şi să restituie bunul decât cu consimţământul tuturor părţilor sgii, în lipsa consimţământului, dacă exista un motiv întemeiat, prin autorizarea instanţei de judecata. Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seamă la sfârşitul depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părţilor sau a instanţei de judecată. (Art. 1106-1110 CCRM)
Sechestrul poate fi instituit si de instanţa de judecata. în acest caz el este supus regulilor stabilite de Codul de procedura civila, precum şi de prezentul capitol, în măsura în care nu sînt incompatibile.
O categorie aparte creează magazinajul care dispune de un şir de particularităţi. în conformitate cu articolul 1112 CCRM raporturilor de magazinaj, care este un contract de predare a bunurilor spre păstrare la un depozit de mărfuri, se aplică în modul corespunzător dispoziţiile referitoare la depozit.
Astfel, la înmagazinare articolul 1120 CCRM prevede că la primirea bunurilor, magazinerul are obligaţia să elibereze o recipisă de magazinaj. Recipisa de magazinaj trebuie să conţină:
- a) data întocmirii şi numărul înscrierii în registrul de magazinaj;
- b) numele sau denumirea şi adresa persoanei ale cărei bunuri se înmagazinează;
- c) locul de înmagazinare;
- d) regulile magazinaj ului;
- e) cantitatea (numărul, măsura ori greutatea) bunurilor înmagazinate şi calitatea, iar în cazul bunurilor ambalate, descrierea ambalajului;
- f) costul de magazinaj, alte costuri care pot să apară;
- g) faptul că bunul înmagazinat trebuie sau nu asigurat şi, după caz, costul de asigurare;
- h) termenul magazinajului şi data expirării lui ori inexistenţa termenului;
- i) alte date, la alegerea părţilor;
- j) semnătura magazinerului şi ştampila.
Lipsa unor date nu poate invalida recipisa de magazinaj.
Magazinerul trebuie să asigure înmagazinarea şi păstrarea bunurilor preluate cu diligenta unui bun profesionist.
Magazinerul nu este obligat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, să constate la preluarea bunurilor cantitatea (numărul, măsura ori greutatea), genul, felul sau alte caracteristici ale lor.
Dacă bunurile predate spre înmagazinare se află la livrare într-o stare de depreciere sau deteriorare ce poate fi constatată din exterior, magazinerul trebuie să conserve drepturile în despăgubire împotriva transportatorului, să se îngrijească de dovada acestei stări a bunurilor înmagazinate şi să-1 anunţe neîntârziat pe deponent. în caz de omisiune, el este obligat sa repare prejudiciul produs prin aceasta. (Art. 1114 CCRM)
Magazinerul este obligat să permită, pe parcursul orelor de lucru, deponentului sau unei alte persoane îndreptăţite să ia mostre, să inspecteze bunurile înmagazinate şi să adopte măsurile necesare conservării lor.
Dacă se schimbă locul de înmagazinare, dacă au apărut schimbări ale caracteristicilor bunurilor sau dacă asemenea schimbări sunt pe cale de a se produce, magazinerul este obligat să anunţe de îndată faptul acesta.
Anunţul va fi făcut către ultimul deţinător, cunoscut de magaziner, al recipisei de magazinaj. în caz de omisiune, magazinerul este obligat să repare prejudiciul produs prin aceasta.
Magazinerul este răspunzător de distrugerea, pierderea ori deteriorarea bunurilor aflate în paza sa dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea nu s-au produs ca urmare a unor împrejurări care nu pot fi evitate prin grija unuj depozitar profesionist.
Magazinerul nu poate cere ridicarea bunului înmagazinat înainte de expirarea termenului convenit pentru magazinaj, iar' dacă nu s-a convenit asupra unui astfel de termen, înainte de a expira 3 luni de la înmagazinare. .
Dacă nu s-a convenit asupra unui termen de magazinaj sau dacă păstrează bunul după expirarea termenului, magazinerul poate cere ridicarea bunului numai în urma rezilierii contractului cu respectarea unui termen de preaviz de o lună.
Dacă deponentul nu ridică la expirarea termenului de magazinaj bunul înmagazinat, magazinerul are dreptul, în urma
unej somaţfi, să vândă bunul la licitaţie. Aceasta nu poate avea loc înainte de expirarea unei luni de la somaţie.
După ce creanţele magazinerului decurgînd din magazinaj şi organizarea licitaţiei au fost satisfăcute din -suma obţinută din vânzare, restul va fi predat de către magaziner posesorului legitim al recipisei de magazinaj.