Drept

Definiţia.  Conform prevederilor  articolului 1086 Cod civil, contractul de depozit este acel contract în baza căruia o parte numită depozitare obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă parte,  numită deponent,  o  perioadă determinată sau nedeterminată şi să-1 restituie la cerere.

Clasificarea contractului de depozit. Legislaţia civilă în vigoare în conţinutul referitor  la  contractul  de  depozit face deosebirea între două mari categorii de contracte - contractul de depozit propriu-zis şi contractul de magazinaj. Vorbind însă despre depozit, este necesar de a spune, că categoria raporturilor juridice unde o persoană dobândeşte obligaţia de a asigura păstrarea bunului gratuit sau contra unei plăţi, spectrul acestora este mult mai vast. Astfel, în literatura de specialitate putem face diferenţierea între două categorii de depozite:

1. depozitul propriu-zis şi
2. La rândul său depozitul propriu-zis, care poate avea ca obiect numai bunuri mobile nelitigioase, are trei variante: 
3. a) depozitul obişnuit (voluntar şi regulat);
4. b) depozitul necesar;
5. c) depozitul neregulat. Sechestrul se deosebeşte de depozitul propriu- zis prin faptul că are ca obiect lucruri litigioase, inclusiv imobile. Sechestrul poate fi: convenţional şi judiciar[1].

Reieşind din cele expuse mai sus am putea ajunge la următoarele concluzii în ce priveşte clasificarea a depozitului şi anume, că depozitul poate fi:

• Depozit convenţional (inclusiv şi sechestrul convenţional) şi depozit judiciar (sechestrul judiciar);
• Depozit litigios (sechestrul) şi depozit nelitigios;
• Depozit regulat şi depozit neregulat;
• Depozit voluntar şi depozit obligatoriu;

Vorbind de clasificarea contractului de depozit vom face referinţă la următoarele categorii:

• contractul de depozit litigios  (sechestru convenţional)  şi
• contractul de depozit nelitigios;
• contractul   de   depozit   regulat   şi   contractul   de   depozit neregulat;
• contractul  de  depozit  voluntar  şi  contractul  de  depozit obligatoriu;
• contractul de depozit civil şi contractul de depozit comercial - magazinajul.

1.3. Caracterele   juridice   ale   contractului   de   depozit. Contractul de depozit este caracterizat prin următoarele:

1. a) Este un contract sinalagmatic. Astfel, atât depozitarul cât şi deponentul dobândeşte drepturi şi obligaţii reciproce în acest contract.
2. b) Este un contract de regulă cu titlu gratuit, dar poate fi şi cu titlu oneros. în contractul de depozit obişnuit, caracterul oneros al acestuia este prezumat dacă în contract nu este prevăzut altceva. Atunci însă, când depozitarul asigură realizarea unei activităţi de antrepre- noriat, dimpotrivă caracterul oneros al depozitului se prezumă, dacă altceva nu este prevăzut de contract. Atunci când contractul de depozit apare drept unul oneros de regulă el este comutativ.
3. c) Este un contract translativ de drepturi, unde are loc transmiterea posesiei asupra bunului de la deponent la depozitar.
4. d) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.
5. e) Este un contract consensual, având în vedere faptul, că părţile dobândesc drepturi şi    obligaţii    din    momentul    realizării consimţământului. Deşi sunt opinii referitor la caracterul real al contractului de depozit, nu putem fi de acord cu acest fapt, deoarece   din   momentul   încheierii    contractului   depozitarul dobândeşte obligaţia de a primi bunul la păstrare, astfel cum aşa obligaţie în cazul contractului real nu ar fi putut exista. Mai mult decât atât,  chiar se poate  de vorbit şi despre  o  obligaţie a deponentului   de   a  preda  bunul   la  păstrare,   deoarece,   prin prevederile articolului 1087 Cod civil, deponentul răspunde faţă de depozitar pentru prejudiciul cauzat depozitarului în legătură cu faptul că nu a predat bunul.
6. f) Este un contract ce poate fi încheiate atât personal cât şi prin reprezentant.

g)Este un contract numit şi de regulă reglementat. Totodată, întâlnim şi contracte de depozit nereglementate.

1. h) Este un contract de executare succesivă, unde părţile stabilesc termenul şi întinderea obligaţiilor privind păstrarea bunului.
2. i) Este un contract de regulă principal, dar poate apărea drept unul accesoriu. în aşa fel, atunci când este vorba, spre exemplu, despre asigurarea executării unui    contract    de    transport,    pentru recepţionarea   bunurilor   părţile   stabilesc   obligaţia   depozitării acestor într-un loc special amenajat, fapt care obligă una din părţi de a încheia contract de depozit. în cazul dat, modul de executare a contractului de transport va condiţiona modul de executare a contractului de depozit.
3. j) Este un contract de regulă negociabil, dar atunci când depozitul se efectuează cu titlu de activitate de antreprenoriat, acesta apare, de regulă, drept unul de adeziune.
4. k) Este un contract irevocabil. Deşi după conţinutul drepturilor şi obligaţiilor caracteristice deponentului, acesta este în drept să primească bunul transmis la păstrare la prima cerere a sa, totuşi, acesta nu apare drept un contract revocabil, deoarece predarea bunului la cererea deponentului nu este o încetare înainte de termen a contractului ci un efect ce priveşte executarea contractului. Astfel, contractul de depozit apare deasemenea drept un contract irevocabil.
5. l) Este un contract ce poate fi atât pur şi simplu, cât şi afectat de modalităţi. Modalităţile pot fi de timp, de fapt etc.

[1] Ana Manea Luca, Drept civil. Noţiuni generale despre obligaţii. Contracte civile, Iaşi 1994, pag. 292