Donaţiile se întâlnesc în societate sub cele mai diverse forme care diferă între ele atât în dependenţă de subiectele participante, obiectele donaţiei, precum şi cauzele acestea. In acest articol ne vom referi la donaţii care se referă la obiectul nostru de studiu, evidenţiindu-i caracterele specifice, actualitatea, importanţa, precum noutatea ştiinţifică. Actualitatea acestui act de liberalitate reiese din noile schimbări care au avut loc în statul nostru, trecerea la economia de piaţă, legiferarea dreptului de proprietate privată, trecerea în proprietate privată a unor aşa bunuri ca pământul, fabrici, uzine, utilaje, spaţiu locativ, nave, transport etc.
Articolele 829, 830, 831 ale Noului Cod civil al Republicii Moldova prevăd mai multe forme de exprimare ale contractului de donaţie şi considerăm că aici reglementarea este mai corectă. Astfel forma contractului de donaţie va coincide cu condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil pentru formă (adică ea poate fi şi scrisă, şi verbală, autentică şi chiar tacită art. 208 CCRM), iar forma autentică este obligatorie numai la promisiune (art. 830 CCRM).
Şi Noul codul civil al Republicii Moldova aduce o altă definiţie acestui act, după care acesta nu este un act de liberalitate ci o obligaţie. Astfel, art. 827 CCRM prevede, că donaţia este un contract după care o parte (donatorul), se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
Prevederea Noului cod civil al Republicii Moldova adoptat la 06 iunie 2002, conform căreia donaţia este reglementată ca o obligaţie a donatorului, ne-a făcut să revenim asupra acestei prevederi începând cu o analiză mai profundă din cele mai vechi timpuri.
Pentru a cunoaşte mai bine această modalitate de transmitere a drepturilor, să examinăm mai amănunţit sub aspect istoric conţinutul acestei noţiuni. încă din antichitate donaţia este considerată o modalitate a cesiunii de creanţă.
Forma autentică este impusă de două motive:
- a) Forma autentică este o măsură de protecţie a donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un bun al său, fără ca acel bun să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă.
- b) Donaţia fiind un contract solemn, actul scris nu este cerut ca mijloc de probă, ci actul autentic este un element constitutiv.
Actul în formă autentică va cuprinde consimţământul ambelor părţi. Donaţia care nu a fost valabil acceptată este atinsă de nulitate absolută, fiindcă nu este îndeplinită una din condiţiile necesare pentru perfectarea ei. Totuşi, potrivit art. 814 Cod Civil Român, acceptarea poate fi făcută şi printr-un act autentic posterior, dar care trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului. Forma autentificării este prevăzută de art. 813 Cod civil şi alte prevederi.
Articolul 827 CCRM aduce definiţia contractului de donaţie, conform căruia prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmează să fie predate este nul. Noi nu suntem de acord cu noţiunea că donatorul se obligă. Nimeni nu-1 poate obliga pe donator la înstrăinarea bunului cu titlu gratuit aflat în proprietate, această prevedere diminuează dreptul de proprietate al acestuia.
Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita datorii sau sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul dacă natura şi întinderea datoriilor sau sarcinilor nu sunt stipulate în contract. Contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul.
Din definiţia adusă reies caracterele contractului de donaţie, care sunt următoarele: este unilateral deoarece părţile au doar drepturi, este real deoarece se consideră valabil din momentul transmiterii bunului, este cu titlu gratuit şi revocabil.
Prin articolul 828 CCRM se evidenţiază caracterul real al contractului. Astfel, contractul de donaţie se consideră încheiat în momentul transmiterii bunului.
În cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căruia trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat să accepte donaţia. în caz de refuz, transmiţătorul are dreptul să ceară restituirea bunului în conformitate cu regulile privind îmbogăţirea fără justă cauză.
Articolul 829 CCRM prevede că, dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vânzare (înstrăinare) este prevăzuta o anumita forma a contractului, aceeaşi forma este cerută şi pentru donaţie. Deci forma donaţiei este diferită.
În conformitate cu articolul 830 CCRM, poate produce efecte şi promisiunea de donaţie. Astfel, pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează valabilitatea donaţiei daca promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere forrna autentică. Donatorul este îndreptăţit sa refuze îndeplinirea promisiunii de a transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinând cont de celelalte obligaţii ale sale, să îndeplinească promisiunea fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legale de întreţinere a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere despăgubiri.
Articolul 832 CCRM prevede inadmisibilitatea donaţiei. Astfel, este interzisă donaţia, cu excepţia donaţiei neînsemnate, pentru realizarea unor obligaţii morale: a) în numele persoanelor incapabile; b) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale, educative, de asistenţa socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de până la gradul patru inclusiv. Aceasta regulă nu se aplică în relaţiile dintre rudele de până la gradul patru inclusiv; c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.
Donaţiile au un caracter revocabil. Acesta reiese din conţinutul a mai multor articole a CCRM. Astfel articolul 833 CCRM prevede revocarea donaţiei în cazul maladiilor prezumate a fi letale. Contractul de donaţie încheiat în timpul unei maladii prezumate a fi letale pentru donator, urmată de însănătoşirea acestuia, poate fi declarat nul la cererea donatorului.
Caracterul revocabil reiese şi din conţinutul articolului 834 CCRM privind donaţia condiţionată conform căreia părţile pot conveni că efectele donaţiei sa fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau de realizarea unui scop. Scopul poate fi si de utilitate publică. Va constitui donaţie numai partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau de atingere a scopului, îndeplinirea sarcinii poate fi cerută, în afară de donator, de oricare persoană în al cărei interes este stipulată sarcina. Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, donatorul poate revoca donaţia.
Articolul 835 CCRM prevede revocarea donaţiei pentru ingratitudine conform căruia, donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o' ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată. Dacă donaţia este revocată, se poate cere restituirea bunului donat. Revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptăţit să revoce a luat cunoştinţa de motivul de revocare. Acţiunea de revocare a donaţiei nu poate fi înaintată contra moştenitorilor donatarului, nici de moştenitorii donatorului împotriva donatarului, cu excepţia cazului cînd donatorul a decedat pînă la expirarea termenului stipulat la alin. (3).