1.1. Definiţia contractului de franchising. Contractul de franchising este cunoscut practicii contractuale în Republica Moldova începând cu adoptarea Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997 cu privire la franchising. Codul civil prin articolele 1171-1178 modifică conţinutul reglementărilor ce privesc franchisingul, stabilind anumite reguli specifice, iar în unele cazuri puţin deosebite decît cele reglementate de Legea cu privire la franchising. Astfel, baza juridică a reglementării contractului de franchising o constituie Codul civil şi Legea nr. 1335-XIII din 01.10.1997 cu privire la franchising.
Articolul 1171 Cod civil defineşte contractul de franchising ca fiind acel contract în baza căruia o parte numită franchiser şi cealaltă parte, numită franchisee, care sunt întreprinderi autonome se obligă reciproc să promoveze comercializarea de bununri şi servicii prin efectuarea, de către fiecare din ele, a unor prestaţii specifice.
Clasificarea contractului de franchising. în funcţie de natura prestaţiei pe care o determină părţile în contractul de franchising putem deosebi franchisingul comercial şi franchisingul corporativ[1]. Franchisingul comercial presupune participarea franchiseeului la întregul ciclu de producţie şi la comercializarea bunurilor sau serviciilor, pe când franchisingul comercial
presupune posibilitatea franchiseeului de a participa doar la comercializarea bunurilor fabricate de franchiser.
Caracterele juridice ale contractului de franchising. Contractului de franchising îi sunt proprii următoarele caractere juridice:
a) Este un contract sinalagmatic. Ambele părţi în contractul de franchising dobîndesc drepturi şi obligaţii în baza contractului de franchising.
b) Este un contract cu titlu oneros. în contractul de franchising atît franchiseeul cît şi franchiserul urmăresc avantaje reciproce de natură materială. Totodată apare de regulă drept un contract aleatoriu, deoarece franchiserul, de regulă, pretinde de la franchisee plăţi care se calculează pornind de la veniturile obţinute de către franchisee, iar acestea nu pot fi determinate cu certitudine la momentul încheierii contractului.
c) Este un contract translativ de drepturi. în contractul de franchising are loc transmisiunea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul de a utiliza numele, dreptul de a folosi tehnologia originală a franchiserului, dreptul asupra unor utilaje etc.
d) Este un contract formal. Articolul 1172 Cod civil stabileşte în mod expres forma scrisă a contractului de franchising şi obligaţia înregistrării acestuia.
e) Este un contract ce poate fi încheiat atît persoanl cît şi prin reprezentant. Pornind de la faptul, că Codul civil nu stabileşte îngrădiri în ce priveşte posibilitatea încheierii prin reprezentare a
contractului de franchising, ajungem la concluzia, că contractul de franchising poate fi încheiat atît persoanal cît şi prin reprezentant.
f) Este un contract numit, tipic şi reglementat. Astfel îtitreg regimul de reglementare, conţinutul, condiţiile şi efectele specifice contractului de franchising sunt prevăzute de legislaţia în vigoare.
g) Este un contract de executare succesivă. Executarea succesivă a contractului de franchising presupune existenţa unor relaţii contractuale pe durată lungă. Arrticolul 1176 Cod civil stabileşte regula generală, după care durata contractului este stabilită în funcţie de posibilitatea desfacerii bunurilor sau serviciilor, iar dacă termenul nu este stipulat în contract, perioada minimă în care contractul va fi pus în executare nu va fi mai mică de un an.
h) Este un contract principal. Executarea contractului de franchising nu este condiţionată nici de un altcareva contract, însă deseori, contractul de franchising poate apărea drept operaţiune a contractului de leasing.
i) Este un contract negociabil. Toate clauzele contractului sunt detaliat negociate de către părţi. Atît franchiserul cît şi franchiseeul stabilesc în mod detaliat limitele drepturilor şi obligaţiilor reciproce. Aceasta este condiţionat de cele mai dese ori de natura raporturilor în care se incadrează părţile. Astfel, în categoria aceasta de raporturi este vorba de protecţia proprietăţii industriale, de secret comercial, fapt care obligă ambele părţi.
j) Este un contract irevocabil. Din conţinutul legii, contractul de franchising apare drept unul irevocabil. Părţile nu sunt în drept să stabilească o careva clauză a revocabilităţii contractului. Fiind
stabilită o asemenea clauză, ea va fi lovită de nulitate.
k) Este un contract, de regulă, afectat de modalităţi. Pornind de la caracterul complex al contractului de franchising, acesta apare, de regulă ca unul afectat de modalităţi de timp de fapt etc.
[1] Articolul 6 al Legii cu privire la franchising