În conformitate cu articolul 875 CCRJVI prin contractul de locaţiune, o parte numită locator, se obligă să dea celeilalte părţi, numite locatar, un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.
Din definiţia adusă evidenţiem următoarele caractere: este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi. Poate fi cu titlu oneros, deoarece ambele părţi obţin ceva. este un contract consensual deoarece este valabil din momentul încheierii lui. Este consensual deoarece este valabil din momentul încheierii.
Elementele: Părţile: care se numesc locator şi locatar şi pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, cu capacitatea de exerciţiu necesară. în temeiul contractului de locaţiune, părţile obţin atât drepturi, cât şi obligaţii. Astfel, spre exemplu, articolul 890 CCRM reglementează, dreptul locatarului în cazul deranjării folosinţei sale de către un alt locatar. Locatarul a cărui folosinţa este deranjata de către un alt locatar sau de persoanele cărora acesta le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el poate obţine, în dependenţa de circumstanţe, o reducere a chiriei sau rezilierea contractului dacă înştiinţează locatorul comun despre încălcările ce îi afectează folosinţa şi dacă acestea persistă. Pe lângă cele prevăzute la alin. (1), locatarul poate cere locatorului comun repararea prejudiciului, cu excepţia cazului când ultimul demonstrează că a acţionat cu prudenţă şi diligentă. Locatorul se poate întoarce împotriva locatarului vinovat de prejudiciu.
Articolul 891 CCRM reglementează dreptul locatorului de a verifica bunul închiriat şi de a efectua lucrări asupra lui şi în cazul imobilului, să-1 prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil.
Părţile dispun şi de obligaţii, astfel, locatarul este obligat:
- a) să folosească bunul la destinaţie şi în conformitate cu prevederile contractului;
- b) să păstreze şi să asigure integritatea bunului;
- c) să acopere cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare normală a bunului;
- d) sa efectueze reparaţia curentă a bunului.
Locatarul are obligaţia de a acţiona intr-o manieră care să nu împiedice folosirea normală a bunului de către alţi locatari. Locatarul este ţinut faţă de locator şi de ceilalţi locatari să repare prejudiciul care poate rezulta din neexecutarea acestei obligaţii fie că a fost produs de el, fie de persoanele cărora le-a permis folosinţa bunului sau accesul la el.
Locatorul poate fi obligat să efectueze reparaţia capitală a bunului închiriat dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Reparaţia capitală se efectuează în termenul stabilit în contract sau când reiese dintr-o necesitate stringentă.
Obiectul contractului pot fi bunuri puse în circuitul civil: pămînt, case de locuit, mijloace de transport, utilaje, tehnică agricolă etc. Bunul închiriat trebuie să fie predat în starea corespunzătoare, conform destinaţiei convenite prin contract, iar locatarul trebuie să menţină bunul în această stare pe durata locaţiunii. Bunul dat de locator trebuie să fie liber de orice viciu material sau juridic. Bunul este considerat liber de orice viciu material când are caracteristicile convenite. Bunul este liber de vicii materiale în cazul în care poate fi folosit conform destinaţiei stabilite în contract, dacă nu s-a convenit asupra unor anumite caracteristici, sau conform destinaţiei obişnuite a unor asemenea bunuri dacă nu s-a convenit asupra folosinţei. Bunul este considerat liber de orice viciu juridic dacă nici un terţ nu poate valorifica drepturi asupra acestui bun în perioada pentru care a fost încheiat contractul. înainte de a-şi valorifica drepturile, locatarul trebuie să-1 informeze pe locator despre viciile bunului depistate.
Un alt element este forma contractului de locaţiune a unui bun imobil care în conformitate cu articolul 876 CCRM, trebuie sa fie întocmit în scris. Contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.
Un alt element important este termenul contractului care poate avea limită maximă. Astfel, articolul 877 CCRM prevede că contractul de locaţiune nu poate fi încheiat pe un termen mai mare de 99 de ani.
Pentru folosinţa bunului chiriaşul plăteşte chiria. în conformitate cu articolul 886 CCRM, plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Plata cheltuielilor suplimentare este obligatorie numai în cazul în care există un acord între părţi. Dacă în folosirea bunului închiriat au apărut piedici din vina locatarului, acesta nu va fi exonerat de plata chiriei, încetează chiria odată cu expirarea termenului contractului.