În temeiul contractului de schimb, părţile au obligaţia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun. Fiecare parte a contractului de schimb este considerată vânzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb.
Din definiţia adusă reiese caracterele, că este un contract de consensual, bilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros.
În conformitate cu articolul 824 CCRM asupra contractului de schimb se aplică în modul corespunzător regulile contractului de vânzare-cumpărare. însă deoarece este un contract de sinestătător el dispune de un şir de particularităţi şi anume: spre deosebire de echivalentul bănesc al contractului de vânzare-cumpărare. aici figurează un bun. Bunul, poate avea valoare echivalentă sa nu. Atunci când valoarea bunurilor schimbate nu este echivalentă - articolul 825 CCRM prevede compensarea diferenţei de valoare, care poate fi compensată printr-o sumă de bani, numită sultă, dacă aceasta este prevăzută de contract. Sulta nu poate depăşi valoarea bunului.
O altă particularitate a contractului de schimb este aceia că fiecare parte este concomitent şi cumpărător şi vânzător. Dar ambele părţi trebuie să fie proprietari ai bunurilor schimbate.
Deoarece în conformitate cu articolul 826 CCRM, partea care poate demonstra că cealaltă parte nu este proprietar al bunului are dreptul, chiar şi după ce a primit bunul, să refuze executarea prestaţiei la care s-a obligat. în acest caz, partea poate fi obligată să restituie doar ceea ce a primit în baza contractului.
Părţile contractului - persoane fizice sau juridice ce dispun de capacitatea de exerciţiu necesară.
Obiectul - orice bunuri mobile sau imobile puse în circuitul civil. Cele mai frecvente sunt mărfurile industriale agricole şi casele de locuit, apartamentele etc.
Forma poate fi orală sau scrisă în dependenţă de bunuri.
Caracteristica generală a contractului de împrumut.
Prin contractul de împrumut o parte numită împrumutător dă în proprietate celeilalte părţi, numită împrumutatul bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut poate fi gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Articolul 867 CCRM defineşte contractul de împrumut ca o obligaţie pentru împrumutător noi nu susţinem această prevedere deoarece obligaţia de a împrumuta limitează dreptul de proprietate al acestuia mai ales atunci când acesta este cu titlu gratuit, revocabil.
Din definiţia adusă reies caracterele contractului de împrumut, care sunt următoarele: este unilateral deoarece o parte are drepturi cealaltă obligaţii, este real deoarece se consideră valabil din momentul transmiterii bunului, poate fi atât cu titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros, deoarece în conformitate cu articolul 869 CCRM, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, înţelegerea asupra dobânzii prin care se încalcă dispoziţia alin. (1) este nulă. Se plăteşte dobânda la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel. în cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobânda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobânzii aferente.
Contractul de împrumut este revocabil, astfel împrumutătorul are dreptul sa renunţe la îndeplinirea obligaţiilor în cazul în care situaţia materială a împrumutatului se înrăutăţeşte substanţial, fapt ce ar periclita restituirea împrumutului, chiar dacă înrăutăţirea s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutătorului ulterior. (Articolul 870 CCRM)
Un rol important în joacă termenul contractului. Astfel în conformitate cu articolul 871 CCRM împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Dacă nu au fost stabilite dobânzi, el are dreptul sa restituie împrumutul şi până la expirarea termenului. împrumutatul trebuie să restituie bunuri de calitatea şi în cantitatea bunurilor primite şi nimic mai mult, chiar dacă preturile au crescut ori au scăzut. în cazul în care a împrumutat o suma de bani, împrumutatul are obligaţia de a restitui suma nominală primită fără a ţine cont de variaţiile valorii numerarului. Dacă în contractul de împrumut nu este stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de restituire.
În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga suma datorată o dobânda în mărimea prevăzută la art. 619 daca legea sau contractul nu prevede altfel. Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobânzii aferente. în cazul în care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul executării obligaţiei. (Art. 872 CCRM)
Părţile contractului: împrumutatul şi împrumutătorul care pot fi persoane fizice sau juridice ce dispun de capacitatea de exerciţiu necesară.
Contractul de împrumut are două forme principale: împrumutul de consumaţie care a fost explicat mau sus şi contractul de comodat sau împrumutul de folosinţă.
În conformitate cu articolul 859 CCRM, prin contract de comodat o parte numită, comodat dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi numite, comodatar, iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.
Comodatarul nu poartă răspundere pentru modificarea sau înrăutăţirea stării bunului dacă aceasta survine în urma folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilita în contract.
Articolul 862 CCRM prevede următoarele obligaţii pentru comodatar:
Comodatarul trebuie să păstreze şi să îngrijească bunul cu diligenta unui bun proprietar şi să-1 folosească numai în scopul stabilit în contract sau determinat prin natura bunului.
Comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile necesare folosinţei bunului. Comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente pe care a fost nevoit sa le facă pentru conservarea bunului.
Comodatarul nu poate da bunul în folosinţă unor terţi decât cu acordul comodantului.