Drept

În societate întâlnim o diversitate de persoane juridice care pot fi delimitate atât în temeiul criteriilor prevăzute de lege, cît şi a celor prevăzute de doctrină. Astfel articolul 57 CCRM prevede următoarele tipuri de persoane juridice care se face în temeiul dreptului de proprietate ce creează patrimoniul ei: Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat care, în raporturile civile, sunt situate pe poziţii de egalitate.

Articolul 58 CCRM aduce definiţia persoanelor juridice de drept public care se consideră: Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atribuţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercită în asemenea raporturi de organele acestora, în conformitate cu competenţa lor. Organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului posedă personalitate juridică doar dacă aceasta decurge din prevederile legii sau, în cazurile expres prevăzute de lege, din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Prin derogare de la prevederile alin. (2), persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa şi altfel, în cazuri expres prevăzute de lege.

Articolul 59 CCRM, reglementează persoane juridice de drept privat şi prevede că: Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar în una din formele prevăzute de lege. Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial). Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire. Persoana juridică cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege şi de actul de constituire.

O altă clasificare legislativă se face în baza criteriului formei organizatorico-juridice pe care o îmbracă acestea.

Astfel deosebim:

1. Societatea în nume colectiv ale cărei dispoziţii generale se reglementează de articolul 121 CCRM care prevede că: Societatea în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor. Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi în nume colectiv. Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat "societate în nume colectiv" sau abrevierea "S.N.C.", numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co".
2. Articolul 136 CCRM prevede modalitatea de constituire a societăţii în comandită conform căruia: Societate în comandită este societatea comercială în care, de rând cu membrii care practică în numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-fmanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.

Persoana poate fi comanditat doar intr-o singură societate în comandită. Membrul societăţii în nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită. Comanditatul din societatea în comandită nu poate fi membru al societăţii în nume colectiv.

Denumirea societăţii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat "societate în comandită" sau abrevierea "S.C.", numele sau denumirea comanditaţilor. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma în limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". Dacă în denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului, acesta poartă răspundere solidară nelimitată.

Dispoziţiile cu privire la societatea în nume colectiv sunt aplicabile societăţii în comandită în măsura în care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea în comandită.

3. Articolul 145 CCRM  prevede  dispoziţii  generale  cu privire   la  societatea  cu  răspundere   limitată  conform   căruia, societatea cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt    garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de una sau de mai multe persoane. Membrii societăţii cu răspundere limitată nu poarta răspundere     pentru obligaţiile acesteia.  Ei suportă riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societăţii, în limitele participaţiunii lor la capitalul social. Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita părţii nevărsate.   Societatea cu  răspundere   limitată  are   denumire   deplină   şi   poate   avea denumire abreviată. Denumirea deplină şi cea abreviată trebuie să includă  sintagma  în  limba  de  stat  "societate   cu  răspundere

limitată" sau abrevierea "S.R.L." Particularităţile acesteia constau în aceia că, la momentul înfiinţării valoarea capitalului social nu trebuie să fie mai mic decât 300 salarii minime iar în caz de

lichidare fondatorii poartă răspundere civilă în limitele cotelor de participare dacă datoriile nu au fost create din rea credinţă.

4. Articolul 156 CCRM prevede noţiunea şi particularităţile creării societăţii pe acţiuni. Astfel, societatea pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii  sunt garantate cu patrimoniul  societăţii. Societatea pe acţiuni poate fi constituită de una sau de mai multe persoane. Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei

suportă, în limitele participaţiunii lor la capitalul social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Acţionarul care nu a vărsat  în  termen  aportul   subscris  răspunde   subsidiar  pentru

obligaţiile   societăţii,  în  limita  părţii  nevărsate.   Societatea  pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea denumire prescurtată. În denumirea deplină şi prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba   de   stat   "societate   pe   acţiuni"   sau   abrevierea   "S.A.". Particularităţile: capitalul trebuie să fie divizat în acţiuni care sunt titluri de valoare.

5. Articolul 171 CCRM prevede noţiuni generale cu privire la cooperative, conform cărora, cooperativa este asociaţia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării  şi  garantării,  prin acţiunile  comune  ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale. Cooperativa nu poate avea mai puţin de 5 membri. Calitatea de membru  de cooperativă o poate avea persoană fizică de la vîrstă de 16 ani şi persoană juridică. Membrul cooperativei suportă riscul ce rezultă din activitatea acesteia în limita participaţiunii deţinute în    patrimoniul    ei,    inclusiv    partea    nevărsată.    Denumirea cooperativei trebuie să conţină cuvîntul "cooperativă" şi să indice în limba de stat scopul principal al activităţii sale. Particularităţile şi statutul   juridic al diferitelor tipuri de cooperative,    precum

drepturile şi obligaţiile membrilor lor se stabilesc de prezentul cod şi de alte legi.

6. Articolul 179 CCRM prevede întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale conform căruia: întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate prin lege. întreprinderile municipale se fondează şi se dotează   de   către   autorităţile   administraţiei   publice   locale, întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sunt persoane juridice şi răspund pentru obligaţii cu tot patrimoniul lor. Statul şi unităţile  administraţiv-teritoriale  nu  poartă  răspundere  pentru obligaţiile întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor municipale.

Aceste întreprinderi  nu poartă răspundere  pentru obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale. Particularităţile fondării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de stat şi întreprinderilor municipale se reglementează de prezentul cod, şi de legislaţia cu privire la întreprinderile de stat şi la întreprinderile şi municipale, cu privire la   administraţia publică locală, de alte acte   normative,   precum   şi   de   stătutele-model   ale   acestor întreprinderi.

7. Articolul 180 CCRM,    reglementează   organizaţiile necomerciale  ca persoane juridice  şi prevede  că:   Organizaţia necomercială este persoană juridică al cărei scop este altul decât obţinerea de venit ceia ce înseamnă că tot venitul se foloseşte la îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii, deci, scopul este nepatrimonial. Organizaţii necomerciale sunt: a) asociaţia; b) fundaţia;   c) instituţia.
8. Articolul 181 CCRM reglementează asociaţia ca persoană juridică conform căreia: Asociaţia este organizaţia necomercială constituită benevol de persoane fizice şi juridice asociate, în modul prevăzut de lege, prin comunitate de interese, care nu contravin ordinii publice  şi  bunelor moravuri,  pentru  satisfacerea unor necesităţi nemateriale. Asociaţia poate avea forma de   asociaţie

obştească, asociaţie religioasă, partid sau de altă organizaţie social- politică, de sindicat, uniune de persoane juridice, de patronat, alte forme în condiţiile legii.

în asociaţie, calitatea de membru se consemnează. Patrimoniul transmis asociaţiei de către fondatori (asociaţi) este proprietatea ei. Asociaţia utilizează acest patrimoniu în scopurile stabilite în statut. Membrii nu-şi păstrează drepturile asupra patrimoniului transmis asociaţiei în proprietate, nici asupra cotizaţiilor de membru. Ei nu răspund pentru obligaţiile asociaţiei, iar aceasta nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi. Particularităţile constituirii, ale activităţii, statutul juridic al diferitelor tipuri de asociaţii se stabilesc prin lege.

9. Articolul'182 CCRM reglementează fundaţia ca persdană juridică după care: Fundaţie este organizaţia necomercială, fără membri, înfiinţată de  una  sau  mai  multe  persoane  fizice  şi juridice,   dotată  cu  patrimoniu  distinct  şi   separat  de  cel  al fondatorilor, destinat atingerii scopurilor necomerciale prevăzute în  actul  de  constituire.  Fundaţia poate  fi  constituită şi prin

testament.

10. Articolul 183 CCRM   reglementează   instituţia   ca persoană juridică   conform   căruia:   Instituţia   este   organizaţia necomercială constituită de fondator (fondatori) pentru exercitarea unor funcţii   de administrare, sociale, culturale, de învăţământ şi altor funcţii cu caracter necomercial, finanţată parţial sau integral de acesta (aceştia). Patrimoniul se consideră transmis de fondator instituţiei cu drept de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Pot avea calitate de fondator persoanele fizice şi cele juridice, inclusiv persoanele juridice de drept public. Fondatorul răspunde pentru obligaţiile instituţiei în măsura în care patrimoniul acesteia nu este suficient pentru stingerea lor. Instituţia . poate fi publică sau privată.
11. Articolul 184 CCRM reglementează instituţia publică, conform căreia: Instituţia publică se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică şi este finanţată, integral sau parţial, de la bugetul acesteia din urmă. Instituţia publică nu este în drept să instituie alte persoane juridice, cu excepţia uniunii de persoane juridice.

Articolul 185 CCRM reglementează instituţia privată conform căruia: Instituţia privată se constituie în baza hotărârii persoanei fizice sau juridice de drept privat, care o dotează potrivit scopului preconizat. Hotărârea de constituire a instituţiei private se autentifică notarial.

înfiinţarea şi încetarea persoanelor juridice.

Se cunosc două modalităţi de înfiinţare sau constituire a persoanelor juridice. înfiinţarea în temeiul exprimării de voinţă a persoanelor fizice sau .juridice şi înfiinţarea în temeiul unui act normativ. La înfiinţarea prin exprimarea de voinţă este necesar să se întocmească un proces verbal sau o cerere. în al doilea, caz este necesar adoptarea actului normativ care este în formă de lege, hotărîre de Guvern, decizia organului public local etc.

În conformitate cu articolul 63 CCRM, persoana juridică se consideră constituită în momentul înregistrării ei de stat. Persoana juridică de drept public se consideră constituită în momentul intrării în vigoare a actului normativ prin care se aprobă regulamentul ori statutul ei sau în momentul indicat în act. Persoana juridică este pasibilă de înregistrare de stat în modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu în registrul de stat, fiind accesibile oricărei persoane. încălcarea modului, prevăzut de lege, de constituire a persoanei juridice sau faptul că actul de constituire nu este în conformitate cu legea atrage refuzul înregistrării de stat a persoanei juridice. Nu se admite refuzul înregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice.

Este foarte complicat şi variat şi procesul de lichidare sau .încetare a persoanelor juridice. Este important de accentuat că legiuitorul foloseşte mai mulţi termeni de încetare a persoanelor juridice. Astfel încetează existenţa persoanei fizice prin dizolvare. Conform articolul 86 CCRM dizolvarea persoanei juridice poate avea loc prin mai multe temeiuri şi anume: persoana juridica se dizolvă în temeiul:

a) expirării termenului stabilit pentru durata ei;

b) atingerii scopului   pentru   care   a   fost   constituită   sau imposibilităţii atingerii lui;

c) hotărârii organului ei competent;

d) hotărârii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art. 87;

e) insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare;

f) faptului că   persoana juridică   cu   scop   nelucrativ   sau cooperativa nu mai are nici un participant;

g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.