In cazurile cînd o persoană fizică dispare de la domiciliul său timp îndelungat şi nu se ştie locul aflării ei şi nici existenţa ei, persoanele interesate pot înainta o acţiune în instanţa de judecată pentru a cere declararea morţii persoanei fizice. Acţiunea înaintată trebuie să întrunească cerinţele arătate în articolul 52 CCRM, conform căruia:
(1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul sau lipsesc ştiri despre locul unde se afla sau după 6 luni dacă a dispărut în
împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
(2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
(3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărârea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca data a decesului ziua morţii ei prezumate.
(4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
Deci, în conformitate cu cele prevăzute de p. 4 al art. 52 CCRM hotărârea instanţei de judecată pentru declararea morţii persoanei fizice produce următoarele efecte:
- în temeiul ei se eliberează un certificat de deces de organele stării civile şi persoana se radiază din registru.
- se deschide moştenirea asupra bunurilor celui declarat decedat.
- se plătesc indemnizaţii de stat şi pensii privind moartea întreţinătorului celor aflaţi la întreţinere.
- se anulează procurile şi mandatele acestora.
- încetează capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu la domiciliul acestei persoane.
- se anulează căsătoria soţului supraveţuitor; etc.
Bineînţeles că deoarece nu ce ştie cu precizie despre moartea adevărată a persoanei, aceasta poate apărea în orice moment, de aceea CCRM reglementează efectele apariţiei persoanei declarată decedată. Astfel în conformitate cu articolul 53 CCRM, în cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată, instanţa de judecată anulează hotărârea privind declararea decesului ei.
Independent de momentul apariţiei sale, persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului său.
Dobînditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobândirii lor ştia că cel declarat decedat este în viaţa. Dacă bunurile nu s-au păstrat, dobânditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor.
Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vîndute, după anularea hotărârii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din vânzarea bunurilor.
Dacă bunurile au trecut la stat atunci statul le restituie dacă sau păstrat în natură iar în caz contrar valoarea lor.