În momentul când vorbim despre efectele ce decurg din încheierea contractului, este necesar de menţionat, că acestea o constituie principala categorie de efecte pe care le urmăresc părţile la încheierea contractului. După cum se menţionează cu bună dreptate, «...raţiunea încheierii unui tratat este tocmai crearea de efecte juridice, adică angajarea părţilor la o anumită conduită obligatorie»[1]. în acest context menţionăm, că principalul efect pe care îi creează un contract valabil încheiat este stabilirea unei conduite a părţilor la contract. Această conduită este reflectată în conţinutul drepturilor şi obligaţiilor pe care şi le asumă părţile la încheierea contractului. Astfel, din momentul încheierii contractului acesta dobândeşte putere de lege pentru părţi. în acest sens, părţile la contract sunt obligate a executa cu exactitate, în modul şi termenele stabilite în contract toate clauzele acestuia. în acest context, orice abatere, chiar şi de aşa natură, care la prima vedere ar fi acceptabilă pentru cealaltă parte la contract, oricum va fi considerată drept executare necorespunzătoare a contractului. De asemenea, în materie de efecte a contractului, este necesar să menţionăm despre irevocabilitatea contractului, astfe,l cum, părţile contractuale nu sunt în drept să inducă revocarea contractului, decât în cazul în care legea în mod expres stabileşte această posibilitate. în acest sens, partea la contract nu este în drept să înceteze unilateral de la executarea clauzelor contractuale.
Una din categoriile de efecte, ce decurge din principiul relativităţii efectelor contractului, constă în faptul, că contractul încheiat nu produce efecte faţă de terţi, dacă legea nu prevede altceva. în acest sens avem o serie de contracte, care în materie de efecte se pot referi, altfel spus, stabilesc drepturi şi obligaţii faţă de terţi. Spre exemplu, încheierea contractului de mandat generează obligaţia pentru cel cui îi este prezentat mandatul, de a executa prestaţia faţă de mandatar aşa cum ar fi fost executată faţă de mandant. De asemenea aşa fel de contract este contractul prin care se stabileşte stipulaţia pentru terţ.
Totodată, este necesar de a menţiona şi faptul, că contractul încheiat nu poate fi refuzat executării în mod unilateral de către una din părţile contractuale. Astfel, legislaţia în vigoare stabileşte regula generală, conform căreia, contractul încheiat este irevocabil pentru părţi, dacă legea nu stabileşte altceva în mod expres. Astfel, pentru exemplu, contractul de mandat presupune posibilitatea revocării lui pentru mandant. Contractul de donaţie filantropică, de asemenea presupune posibilitatea revocării lui de către donator.
În concluzie, fiecare contact în funcţie de regimul juridic conferit de către legislaţie sau de către părţi, presupune diverse efecte juridice, toate ele stabilind, atât un rezultat material, cât şi un comportament concret al părţii asupra căreia se referă acest efect.
În unele cazuri, totuşi, conţinutul contractului deviază de la clauzele reale stabilite de către părţi. Este vorba despre contracte secrete, care nu exprimă adevărată stare a actului juridic civil, şi care în dreptul civil poartă denumirea de simulaţie.
Este necesar de a deosebi simulaţia de nulitate şi de efectele neîndeplinirii clauzelor, prima fiind o încălcare ce ţine de contract, ci de lege, iar prin urmare nu duce la încălcarea principiului legalităţii. Astfel simulaţia nu duce la încetarea executării contractului nici pentru trecut, nici pentru viitor. Astfel articolul 221 al Codului civil declară că dacă un contract a fost încheiată cu scopul de a ascunde un alt contract, se aplică prevederile referitoare la contractul pe care părţile intenţionau de fapt s-o încheie, iar contractul încheiat este nul. O varietate a contractului secret este fictivitatea acestuia, care constă în încheierea unui contract în mod aparent, nefiind intenţie între părţi de a crea un raport juridic. în baza prevederilor Codului Civil, acest contract este nul[2].
Unul din tipurile contractelor secrete care nu-şi găseşte reglementare expresă este contractul de substituire (interpunere), ce constă în schimbarea persoanei ce trebuie să devină adevăratul titular al dreptului. Scopul urmărit prin încheierea acestui contract este eschivarea de la plata impozitelor, de declarare a venitelor, de spălare de bani etc.
[1] O. Bălan, E. Serbenco, «Drept internaţional public», Chişinău, 2001, pag. 255
[2] Alineatul (1) al articolului 221Cod civil al Republicii Moldova