Multitudinea clauzelor contractuale, aplicabile asupra unui spectru divers de relaţii, caracterul general al acestora, deseori cere realizarea unor acte de lămurire a conţinutului unei sau altei clauze. Necesitatea existenţei unei interpretări a contractului este dictată nu numai de caracterul general al normelor şi de multitudinea acestora, dar şi datorită unei situaţii destul de dificilă creată la ziua de azi. Este vorba despre aceea, că datorită faptului că cu activitatea de asigurare juriică a activităţii de creare a contractelor se ocupă la ziua de azi nu totdeauna specialişti în domeniul jurisprudenţei, iar mai mult decât atât, chiar şi juriştii care asigură elaborarea contractelor, nu totdeauna sunt iniţiaţi în problema respectivă, sau nu sunt la curent cu noile realizări ale ştiinţei dreptului, cu reformele legislative ce au loc în alte ţări, nu totdeauna sunt la curent cu toate reglementările existente în legislaţie în ceea ce priveşte unul sau celălalt domeniu. Toate aceste, dar şi alte condiţii duc la aceea, ca contractele încheiate să conţină unii termeni sau clauze neclare, deseori atribuindu-le un sens complet diferit de cel original, fără a defini aceasta, prcum şi să conţină unii termeni sau noţiuni, care să nu fie determinate după conţinut, lăsându-se la discreţia celor ce aplică interpretarea lor.
Însăşi interpretarea contractului, este privită în mod diferit. Astfel unii autori consideră, că interpretarea contractului constituie o etapă a procesului de aplicare a acestuia. Alţi autori consideră interpretarea drept o măsură ce are menirea de a asigura procesul de aplicare a acestuia[1].
Considerăm, în acest sens, că prin acte de interpretare a contractului înţelegem operaţiunea logică de detalizare şi lămurire a conţinutului acestuia în general sau a unei clauze în parte, în scopul aplicării lor corecte, conform înţelesului original şi reflectat necesităţilor relevate de părţi la încheierea contractului şi respectiv pentru încadrarea lor corectă în aplicare.
Astfel, am putea spune, că interpretarea contractului se caracterizează prin faptul, că constituie o etapă a acestuia; conţinutul interpretării este tocmai lămurirea sensului voinţei părţilor, exprimată în norma contractuală; are drept scop corecta incadrare a diferitor situaţii în ipostaza clauzei contractuale, asigurând prin aceasta justa aplicare a ei.
[1] I. Ceterchi, M. Luburici, «Teoria generală a statului şi dreptului», Bucureşti, 1983, pag 416