În acele cazuri, când se presupune, că fapta unei persoane a dus la cauzarea daunei, o întrebare destul de importantă constituie determinarea legăturii de cauzalitate între fapta comisă şi dauna produsă. Aceasta se soluţionează după schema «faptă - legătură de cauzalitate - daună».
Problema legăturii de cauzalitate permanent a constituit una din cele mai dificile şi mai discutabile probleme. Subiectul de discuţie privea două aspecte:
1) dacă este sau nu legătura de cauzalitate unul din temeiurile atragerii la răspundere juridică civilă pentru daune şi;
2) care sunt regulile de stabilire a legăturii de cauzalitate,
În acest sens am putea relata următoarele:
Referitor la faptul dacă legătura de cauzalitate este sau nu element obligatoriu pentru angajarea răspunderii civile, putem spune cu certitudine, că chiar şi în cazul răspunderii obiective, legătura de cauzalitate este o condiţie obligatorie, în lipsa căreia nu poate fi vorba de angajare a răspunderii juridice. Totuşi unii autori susţin, că în cazul în care nu este prezentă o careva daună, ci sunt constatate acţiuni pasibile răspunderii, legătura de cauzalitate nu este obligatoriu de a fi constatată. Nu putem fi de acord cu aceste afirmaţii din considerente, că nu poate fi vorba de o faptă pasibilă răspunderii, dar care exclude dauna. Orice faptă poate fi imputată doar în cazul în care aceasta cauzează daună, fie materială, fie de altă natură. Uneori, crearea înseşi a unui pericol, fără ca să mai urmeze un careva pierderi materiale, deja constituie daună. Respectiv aceasta cere în mod obligatoriu necesitatea examinării chestiunii cu privire la legătura de cauzalitate. Alta este problema, dacă legătura de cauzalitate urmează a fi stabilite sau doar se prezumă.
Deseori, cauzarea daunelor este rezultatul acţiunii unei persoane (fizice sau juridice), dar de regulă, la survenirea daunei concurează o serie de condiţii-cauze, care direct sau indirect contribuie la producerea rezultatului final. Prin urmare, este destul de important de a stabili cu certitudine de a stabili anume care faptă a dus la cauzarea daunei.
Doctrina juridică a propus diverse sisteme de reguli de stabilire a legăturii de cauzalitate. Astfel, determinăm următoarele sisteme pentru stabilirea legăturii de cauzalitate[1]:
- a) Sistemul echivalenţei condiţiilor, care presupune, că în cazul în care nu se poate determina cu precizie faptul cauzal, toate faptele în absenţa cărora prejudiciul final nu ar fi survenit, au aceiaşi valoare cauzală, adică sunt echivalente.
- b) Sistemul cauzei proxime, care presupune, că se consideră cauză drept cauză a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau împrejurarea imediat anterioară producerii acestuia, apreciindu-se că în lipsa ei, chiar dacă ar fi existat celelalte împrejurări, prejudiciul nu s-ar fi produs.
- c) Sistemul cauzei adecvate, care presupune, că sunt considerate cauze acele fenomene, fapte sau împrejurări, anterioare, care în mod normal, obişnuit, conform experienţei
umane, produc asemenea prejudicii sau consecinţe, fiind previzibile, iar fenomenele, faptele sau împrejurările care numai accidental au determinat producerea daunei nu sunt considerate
cauze ale acesteia.
- d) Sistemul unităţii indivizibile dintre cauză şi condiţii, care presupune, că fenomenul-cauză nu acţionează singur şi izolat, ci în anumite condiţii, care fără a produce ele singure efectul păgubitor, au favorizat totuşi producerea acestuia, în asemenea condiţii, toate condiţiile ce au contribuit la producerea daunei obţin caracter cauzal, prin urmare pot fi considerate cauze ale daunei.
Dacă e să ne referim la regulile aplicate în Republica Moldova, ţinem să menţionăm, că anume sistemul unităţii indivizibile dintre cauză şi condiţii constituie sistemul de reguli, prin prisma căruia se stabileşte legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
[1] L. Pop, «Drept civil. Teoria generală a obligaţiiloro, laşi, 1994, pag. 212-215