Se consideră mijloacele de garantare a executării obligaţiilor actele juridice civile şi alte modalităţi de protecţie care fiind stabilite în conţinutul obligaţiilor sau accesoriu la ele garantează executarea, executarea corespunzătoare sau în termen a obligaţiilor civile. CCRM prevede mai multe categorii de mijloacele de garantare a executării obligaţiilor cum ar fi: gajul, ipoteca, fidejusiunea, clauza penală, arvunea etc. Gajul, ipoteca, clauza penală se consideră mijloace generale de garanţie deoarece ele se folosesc pentru toate categoriile de subiecte. Fidejusiunea, arvuna se folosesc doar la garantarea executării obligaţiilor între persoane fizice. Gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţa fata de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse in gaj in cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu executa obligaţia garantata prin gaj. Ipoteca este gajul bunurilor imobile. Clauza penală este o sumă de bani determinată prin lege sau prin contract, pe care debitorul este obligat s-o plătească creditorului pentru ne executarea unei prevederi contractuale sau executarea ei necorespunzătoare, sau prin întârziere. Reieşind din definiţia articolului, constatăm caracterul ei de garantare. Conform articolului 631 CCRM arvuna este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. în caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei.
Înţelegerea cu privire la arvuna trebuie sa fie întocmită în scris.
Prin fidejusiune care se oformează într-un contract de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă faţă de cealaltă parte (creditor) sa execute integral sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului dintr-un contract principal.
Gajul ca mijloc de garanţie a executării obligaţiilor. (Contractul de gaj).
Gajul este mijlocul de garantare care se foloseşte la garantarea unor obligaţii dintr-un contract principal cu bunuri mobile. In conformitate cu codul civil gajul se defineşte ca un drept real. Astfel articolul 454 CCRM prevede că, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj. Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia principală şi este condiţionat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.
Gajul în dependenţă de deposedarea lucrurilor se clasifică conform articolului 455 CCRM în: Gajul înregistrat (gajul fără deposedare) şi amanetul (gajul cu deposedare).
În cazul gajului înregistrat, obiectul gajului rămâne în posesiunea debitorului gajist sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist. în cazul amanetării, obiectul gajului se transmite în posesiune creditorului gajist sau unui terţ care acţionează în numele creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajist şi debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de către creditorul gajist, poate fi lăsat la debitorul gajist. După natura raporturilor de drept, în categoria de gaj înregistrat întră: a) ipoteca - gajarea pămîntului, construcţiilor, altor imobile legate nemijlocit de pămînt, împreuna cu terenul aferent necesar asigurării funcţionale a obiectului gajat sau cu dreptul de folosinţă a acestui teren. Constituie ipoteca şi grevarea chiriilor, prezente şi viitoare, pe care le produce un imobil. Ipoteca trebuie înscrisa in registrul bunurilor imobile; b) ipoteca de întreprinzător - gajul întreprinderii, care se extinde asupra întregului ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante, asupra altor bunuri şi drepturi patrimoniale reflectate în bilanţul întreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede altfel; c) gajul mărfurilor care se află în circulaţie sau în proces de prelucrare; d) gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobîndi în viitor.
Relaţiile privind gajul se oformează în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, după care o parte numită debitor gajist, transmite altei părţi, numită creditor gajist un bun în posesie în calitate de garant a asigurării executării obligaţiilor dintr-un contract principal. în cazurile prevăzute de lege ce foloseşte forma scrisă autentică. în conţinutul contractului de gaj trebuie să se indice: numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul în favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat si locul aflării lui, edenta, scadenţa creanţei garantate prin gaj şi valoarea maxima a acesteia fără dobânzi şi alte cheltuieli, permiterea sau interzicerea gajului ulterior, precum şi alte condiţii stabilite cu acordul părţilor. Clauza privind gajul poate fi inclusă în contractul în a cărui baza apare obligaţia garantată prin gaj.