Orice activitate îşi are începutul în baza unor idei călăuzitoare în legătură cu care se desfăşoară şi se exercită în continuare această activitate. Ideile călăuzitoare mai sunt numite în societate - principii. Fiecare stat dispune de acele principii care reies din esenţa acestuia. Principiile stau ca fundament şi în statul bazat pe drept.
Principiile. în dependenţă de diferite criterii se împart în mai multe categorii. Astfel în dependenţă de volumul de relaţii ce sunt cuprinse în reglementarea lor putem deosebi principii fundamentale, principii ramurale, principii de specialitate etc. ale statului bazat pe drept. Fundamentale sînt acele principii care întruchipează ideile de bază ale statului respectiv.
Evident că toate categoriile de principii îşi au începutul în izvorul legislativ principal al republicii noastre - Constituţia Republicii Moldova. De exemplu, în conformitate cu prevederile Constituţiei la această categorie se atribuie principiile democraţiei şi pluralismului politic (art. 5), legalităţii (art. 7), separarea şi colaborarea puterilor (art. 6), egalităţii (art. 16), principiile fundamentale privind proprietatea (art. 9) etc.
În afară de principii fundamentale deosebim şi principii ramurale, care sînt la fel de importante ca cele fundamentale, dar stau la baza reglementării diferitor domenii. La această categorie am putea enumera principiile administraţiei publice, principiile administraţiei publice locale, principiile dreptului muncii, principiile dreptului penal, principiile dreptului financiar, principiile dreptului civil, activităţii notariale etc. Astfel am putea enumera mai multe categorii de principii în dependenţă de ramurile dreptului.
In continuare ne vom referi la categoria de principii ce stau la baza dreptului civil.
După părerea noastră, pentru dreptul civil sunt specifice trei categorii de principii care reiese din ansamblul forţei juridice a normelor de drept ce reglementează această activitate:
- principii fundamentale ale dreptului comun (general):
- principii fundamentale ale dreptului civil;
- principii specifice unor instituţii (subramuri) ale dreptului civil.
Din prima categorie fac parte principiile ce-şi au începutul din Constituţia Republicii Moldova. Din această categorie fac parte principiul legalităţii, egalităţii, principiul democraţiei, principiul neretroactivităţii legii, principiul supremaţiei legii, principiul proprietăţii etc.
Din a doua categorie: principii fundamentale ale dreptului civil fac parte principiile:
- egalităţii subiectelor în cadrul raportului juridic civil;
- principiul ocrotirii drepturilor subiecţilor de drept civil;
- principiul inviolabilităţii proprietăţii;
- principiul aplicării imediate a legii noi;
- principiul bunei credinţe, etc.
Din a treia categorie de principii: principii specifice unor instituţii (subramuri) ale dreptului civil fac parte:
- principiul răspunderii civile;
- principiul libertăţii contractuale;
- principiul obligativităţii executării obligaţiilor civile;
- principiul testării averii;
- principiul succesiunii legale, etc.
Unul din cele mai importante principii care îşi are începutul în temeiul Constituţiei este principiul legalităţii. In conformitate cu acest principiu, toată activitatea civilă este reglementată de legislaţia în vigoare. Alături de Constituţie, izvorul principal de reglementare a dreptului civil este Codul civil al Republicii Moldova nr. 1499—XIII adoptat la 6 iunie 2002 şi pus în aplicare la 14 iunie 2003.
Legalitatea cuprinde ansamblul normelor juridice care guvernează viaţa socială, precum şi obligativitatea respectării acestor norme.
În afară de izvoarele sus enumerate, raporturile sociale sunt reglementate de Codul Civil al Republicii Moldova, Codul de procedură civilă, Codul cu privire la căsătorie şi familie, diverse legi speciale, ca de exemplu Legea cu privire la gaj, precum şi diferite regulamente, instrucţiuni.
Esenţa principiului legalităţii mai constă în aceia că subiectele dreptului civil pot efectua numai acele acţiuni, care sînt permise de lege şi doar în formele şi limitele prevăzute de lege.
Un alt principiu important este principiul egalităţii subiectelor.
Esenţa acestui principiu constă în aceia că acţiunile de drept civil se întocmesc pentru orice doritor. în mod egal, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, origine socială pentru persoane fizice. Pentru persoane juridice acest principiu trebuie înţeles astfel: toate persoanele juridice dintr-o anumită categorie ce se supun în mod egal legislaţiei civile. Acest principiu ca şi primul îşi are originea în Constituţie.
Trebuie de menţionat că atât legislaţia, cît şi literatura de specialitate a altor ţări reglementează şi prevăd mult mai multe principii în domeniu.
Astfel, Cornel Boldeanu examinează şi principiul parteneriatului, neutralităţii, stabilităţii, credibilităţii, răspunderii civile, adevărului, forţei probante.[1]
Vorbind despre principiile unor instituţii a dreptului civil evidenţiate în legislaţia şi literatura[2] de specialitate a Republicii Moldova şi României am vrea să ne oprim la principiul răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice. La autorii concretizaţi mai sus acest principiu este analizat sub două aspecte. Cornel Boldeanu vorbeşte despre răspunderea juridică a persoanelor fizice şi juridice sub toate aspectele, atât legislative, cît Şi teoretice, aducând comparaţii cu prevederile din literatura franceză, germană.[3]
A treia categorie de principii sunt cele specifice unor instituţii de drept civil cum ar fi: principiul obligativităţii executării obligaţiilor civile; principiul libertăţii contractuale; principiul inviolabilităţii proprietăţii; principiul testării averii; principiul succesiunii legale; principiul libertăţii contractuale; principiul obligativităţii executării obligaţiilor civile;
Aceste principii sunt specifice anumitor instituţii a dreptului civil, sunt obligatorii de respectat pentru subiectele participante la raporturile juridice civile apărute în cadrul acestora.
Spre exemplu, principiul obligativităţii executării obligaţiilor civile este specific instituţiei dreptului obligaţional. care prevede, că deşi la asumarea obligaţiilor civile subiectele trebuie să respecte principiul egalităţii participanţilor, principiul libertăţii contractuale; adică ele prin exprimarea benevolă a consimţământului participă la raporturi juridice obligaţionale. însă dacă ele îşi asumă anumite obligaţii acestea trebuie să fie executate obligatoriu, în caz de neexecutarea benevolă partea pătimaşă are dreptul să recurgă la forţa de constrângere a statului pentru a cere executarea forţată.
Este un principiul foarte important, principiul inviolabilităţii proprietăţii, care este specific instituţiei dreptului de proprietate, mai ales începând cu anul 1991, când a fost adoptată Lege "Cu privire la proprietate", prin care au fost recunoscute şi considerate egale proprietatea publică şi privată, ceea ce înseamnă că ambele sunt ocrotite de stat în aceiaşi măsură. Reglementarea proprietăţii în cele două forme principale a fost preluată de Constituţia din 1993, art. 9. Acest principiu este reglementat şi de art. 1 al Codului Civil al Republicii Moldova, prin p. 1 al art. 315 reglementează conţinutul dreptului de proprietate: dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie.
Se ştie că dreptul de proprietate, ca drept real, a fost considerat principal în toate timpurile, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice.
Pentru instituţia dreptului succesoral sunt specifice două principii principale: principiul testării averii şi principiul succesiunii legale, care sunt importante în aceeaşi măsură. Deoarece, în primul rând fiecare persoană ce dispune de o avere are dreptul s-o transmită în proprietate prin testament oricărei altei persoane. Dacă însă în timpul vieţii, ea nu s-a folosit de acest drept atunci averea sa va fi transmisă în proprietate doar în conformitate cu prevederile succesiunii legale.
[1] Vezi Voicu Zdrenghea, Grigore Păun, Cornel Boldeanu, Elemente de drept notarial, ed. Europolis, Constanţa, 1998, pag. 78-88.
[2] Vezi Nicolae Bălan, Principii ale activităţii notariale, revista Buletinul notarilor Publici, nr. 1, 1997, pag. 10-15.
[3] H. Lalau, La responsabilite civile. Prinsipes elementaires et applications practiques., Paris 1928, pag. 1-3 şi R. Saratier, Toute de la responsabilite civile en droit francais. Tome 1, Paris, 1939, pag. 1