Pin It

În legislaţia civilă în dependenţă de volumul şi caracterele împuternicirilor deosebim următoarele tipuri sau forme de procuri:

-           procura generală;

-           procura specială;

-           procura ordinară;

-           procura de substituire.

Procura generală prevede împuterniciri la încheierea diferitelor convenţii şi la efectuarea altor acţiuni (ex. procură pentru conducerea automobilului).

Prin procură generală reprezentantul primeşte toate împuternicirile de la reprezentat pentru ca acesta să fie reprezentat în toate domeniile. De exemplu, procura acordată de proprietarii automobilelor, altor persoane cu împuternicirile de a conduce, a administra, repara şi a vinde automobilul.

Procura specială prevede împuterniciri la încheierea convenţiilor într-un anumit domeniu.

Procura specială care stabileşte împuterniciri pentru încheierea unei convenţii se mai numeşte procură valabilă o singură dată.

Procura ordinară. Prin procură ordinară reprezentantul exercită doar un anumit drept sau o anumită obligaţie din numele reprezentatului.

O procură se deosebeşte de un contract de reprezentare prin aceea că în procură sunt reprezentate unilateral obligaţiile părţii ce şi-a exprimat dorinţa transmiterii doar anumitor drepturi şi obligaţii şi nu reciproc cum sunt contractele de reprezentare în a căror conţinut sînt arătate atît drepturile şi obligaţiile unei părţi, cât şi drepturile şi obligaţiile celeilalte părţi.

Procura de substituire se eliberează în cazurile în care reprezentantul poate să încredinţeze efectuarea acţiunilor indicate în procură unei alte persoane:

1)         dacă este împuternicit să facă acest lucru prin procura primită;

2)         dacă este  silit de împrejurări să facă aceasta pentru apărarea intereselor celui care a dat procura.

Persoană căreia i s-a dat o procură trebuie să săvârşească personal actele, pentru care a fost împuternicită. Ea poate să dea o procură de substituire altei persoane pentru săvârşirea ei, dacă este împuternicită să facă acest lucru prin procura primită sau dacă este silită de împrejurări să facă aceasta pentru apărarea intereselor celui care a dat procura. Spre exemplu, procura pentru vînzarea casei de locuit se transmite reprezentantului împreună cu toate actele care confirmă dreptul de proprietate a reprezentatului.[1]

Procura prin care împuternicirile se transmit unei alte persoane trebuie să fie autentificată notarial.

            Termenul de valabilitate al procurii de substituire nu poate să depăşească termenul de valabilitate al procurii iniţiale, în temeiul căreia a fost dată.

Cel care a transmis împuternicirile sale unei alte persoane trebuie să facă cunoscut aceasta reprezentatului şi să-i comunice datele necesare cu privire la persoana, căreia i-au fost transmise împuternicirile. Neîndeplinirea acestei obligaţii pune pe seama aceluia care a transmis împuternicirile răspunderea pentru actele persoanei căreia i-a transmis împuternicirile, ca şi cum ar fi actele lui proprii.

Unii autori clasifică procurile în dependenţă de domeniul reprezentat. Astfel dependenţă de domeniul în care se aplică procura putem evidenţia foarte multe tipuri de procuri:

  1. Procura pentru exercitarea dreptului de a încheia contracte de înstrăinare;
  2. Procura privind înstrăinarea averii;
  3. Procura privind administrarea mijloacelor de transport;
  4. Procura de a primi bani, bunuri, documente, etc.

Termenele procurii

Pentru   ca  procurile   să   fie   valabile   ele   nu  trebuie   să depăşească termenul prevăzut de lege. Astfel conform articolului 254 CCRJVI: (1) Procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este indicat în procură, ea este valabilă timp  de un an de la data întocmirii.

Deci, termenul general al procurii este de 3 ani. Trebuie de concretizat că acesta este un termen dispozitiv şi persoana care doreşte să elibereze o procură, poate alege înăuntrul acestuia un termen mai scurt, adică orice termen ce se încadrează în cel indicat în lege.

Orice termen stabilit de reprezentat poate fi întrerupt la voinţa acestuia, cît şi la voinţa reprezentantului.

Fiind prevăzut de lege este important ca în fiecare procură termenul să fie concretizat. Dacă în conţinutul procurii nu este precizat termenul ei, ea este valabilă în curs de un an din ziua cînd a fost eliberată.[2]

Procura în care nu se arată data cînd a fost întocmită este nulă. Procura prin care împuternicirile se transmit unei alte persoane trebuie să fie autentificată de notar.

Procura autentificată de notar "destinată pentru săvîrşirea unor acte în străinătate, care nu cuprinde indicaţii cu privire la termenul acţiunii ei, îşi păstrează puterea pînă la anularea ei de către persoana, care a eliberat procura. In conformitate cu articolul 253 al CCRM, persoana căreia îi este eliberată procura poate elibera o procură de substituire numai dacă acest drept este stipulat expres în procura sau dacă este în interesul reprezentantului. în toate cazurile, procura de substituire trebuie autentificată notarial. Termenul de valabilitate al procurii de substituire nu poate să depăşească termenul de valabilitate al procurii iniţiale, în termenul căruia a fost dată.

 

[1] E. Cojocari. Drept notarial. Chişinău, 1998, pag. 76

[2] E. Cojocari. Drept notarial, Chişinău, 1998, pag. 77