Acordurile pregătitoare şi tratativele presupun realizarea unor înţelegeri, iar uneori chiar şi executarea unor clauze contractuale, care ulterior vor deveni părţi ale contractului. Acestea dau posibilitatea de a stabili atât întreg spectrul obligaţiunilor contractuale, cât şi posibilitatea relevării capacităţii de executare a contractului de către potenţialul contractant. De asemenea acestea pot asigura scoaterea la iveală a eventualelor vicii ale contractului, pot facilita interpretarea clauzelor contractuale, precum şi pot oferi destul timp pentru asigurarea părţilor de eventualele eşecuri sau greşeli în executarea contractului.
Acordurile pregătitoare, care urmează tratativele pot, comparativ cu ultimele, deja stabilesc obligaţii contractuale. Acestea sunt caracteristice contractelor complexe, acordurilor internaţionale şi se referă, de regulă, la anumite clauze concrete ale contractului sau la principiile de bază asupra cărora se realizează negocierea. De asemenea acestea se pot referi la unele împrejurări cu caracter accesoriu, dar care au o importanţă deosebită, cum ar fi acordul cu privire la confidenţialitatea tratativelor, acordul cu privire la excluderea posibilităţii de a negocia cu alte persoane, acordul cu privire la etapele de desfăşurare a tratativelor, acordul cu privire la modul de repartizare a cheltuielilor pentru petrecerea tratativelor[1] etc. Totodată pot fi încheiate acorduri pregătitoare, care să asigure pregătirea platoului de executare a contractului. Astfel, spre exemplu, în practica încheierii contractelor în Republica Moldova se cunosc cazuri, când a fost încheiat un acord pregătitor anterior încheierii acordului de bază, care a servit drept proiect de experimentare a modului şi posibilităţilor de executare a acordului de bază, iar mai apoi, după adeverirea rezultatelor pozitive, a fost încheiat contractul de bază[2].
La contractele simple, de asemenea putem vorbi despre acorduri pregătitoare, şi anume acestea le constituie antecontractele. în categoria acestora intră arvuna, garanţia, inclusiv şi cea bancară, pactul de preferinţă, promisiunea de a contracta etc.
O etapă destul de importantă este întocmirea sau perfectarea textului contractului. Această fază presupune afişarea pe purtătorii de hârtie sau pe alţi purtători[3] a clauzelor contractuale, după cum s-a convenit în cadrul negocierilor. Evident, că nu este neapărat, ca întocmirea textului contractului să fie precedată de negocieri, astfel cum însăşi negocierile pot fi realizate deja în baza unui proiect al contractului întocmit.
În vederea întocmirii textului contractului este necesar de a ţine cont de unele cerinţe, respectarea cărora asigură evitarea divergenţelor pe marginea contractului. Astfel la întocmirea textului contractului este necesar ca[4]:
- Fiecare obligaţie asumată trebuie să fie precis formulată;
- Pentru fiecare clauză este obligatorie identificarea normei juridice aplicabile;
- Este recomandabil ca textul să fie citit şi recitit, de mai multe persoane, pentru a se percepe corect orice nuanţă şi a se verifica interpretările posibile;
- Orice ambiguitate, orice clauză echivocă reprezintă un potenţial inamic lăsat în spatele frontului;
- Subtilităţile de stil şi limbaj nu-şi au locul în contract. Aici totul se spune simplu, direct, clar şi complet;
- idee strălucită, venită pe neaşteptate, poate fi o idee nefericită;
- Pe cât posibil trebuie să fie evitat procesul. Garanţiile executării obligaţiilor trebuie să fie uşor accesibile şi cu un înalt grad de lichiditate;
- Cu cât numărul documentelor semnate este mai mare şi cu cât textul este mai stufos, cu atât mai probabilă este strecurarea unei inadvertenţe care ar putea nărui rezultatul scontat.
[1] I. Turcu, «Dreptul afacerilore, Iaşi, 1993, pag. 304
[2] În acest caz exemplificăm cu acordul de creditare încheiat în 1998, prin care Republica Moldova asigură implementarea proiectului de înregistrare imobiliară pe ţară. Până la acest acord a fost încheiat un acord prealabil, care presupunea crearea unui proiect experimental, cu aceleaşi obiective, şi în cazul succesului, urma să fie încheiat acordul de bază.
[3] În cazul în care textul contractelor se negociază la distanţă, textul proiectului contractului poate fi adus la cunoştinţa celeilalte părţi prin mijloacele INTERNET, fără a le afişa pe purtători de hârtie.
[4] L. Pop, I. Turcu, «Contractele comerciale», voi. I, Bucureşti, 1997, pag. 65