Drept

În ţara noastră, Guvernul este autorizat să contracteze, prin Ministerul Finanţelor Publice, împrumuturi de stat interne şi externe, în următoarele scopuri:

1. finanţarea deficitului bugetului de stat;
2. refinanţarea datoriei publice;
3. susţinerea balanţei de plăţi şi consolidarea rezervei valutare a statului;
4. finanţarea internă şi externă a proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;
5. finanţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu capital majoritar românesc;
6. finanţarea achiziţionării de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi resurse energetice;
7. îndeplinirea obligaţiunilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi;
8. amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobânda şi alte costuri;
9. finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat;
10. j) finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale altor calamităţi;
11. k) menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul general al Trezoreriei statului;
12. l) alte necesităţi aprobate prin legi speciale.

În cazul în care se recurge la credite publice externe, datoria publică externă mai poate fi contractată şi pentru scopuri cum sunt:

1. crearea unor noi locuri de muncă şi susţinerea întreprinderilor privatizate sau de stat, pe baza priorităţilor economice şi sociale stabilite de Guvern;
2. finanţarea restructurării economiei şi constituirea stocurilor strategice, inclusiv producţia de bunuri şi servicii pentru piaţa internă şi pentru export;
3. finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructură, inclusiv cele pentru servicii sociale;
4. finanţarea achiziţiilor publice.

Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să emită garanţii de stat pentru împrumuturi interne exprimate în moneda naţională, contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare pentru finanţarea proiectelor sau activităţilor de importanţă prioritară pentru România sau alte destinaţii, în limita şi în cuantumul aprobate de Guvern sau de către Parlament, după caz.

Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă o obligaţie indirectă a statului român care se execută în cazul când beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi alte costuri aferente. In cazul când o garanţie stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către instituţia creditoare plata datorată de debitorul garantat.

În vederea acoperirii riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, se constituie Fondul de risc, alimentat din:

1. comisioanele încasate de la beneficiarii împrumuturilor garantate;
2. dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite;
3. majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor;
4. fondurile bugetare alocate în acest scop;
5. alte surse.

Ministerul Finanţelor Publice este autorizat, de asemenea, să acorde, în numele statului, garanţii pentru împrumuturi externe contractate de agenţii economici şi de autorităţile publice române pentru proiecte considerate de Guvern ca având o importanţă prioritară pentru ţara noastră. Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare. Pentru administrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat ale împrumuturilor publice este autorizat Ministerul Finanţelor Publice. În acest scop, la nivelul său, se efectuează următoarele operaţiuni:

1. evaluarea mărimii împrumutului, astfel încât nivelul de îndatorare să corespundă necesităţilor României şi capacităţii statului de gestionare a datoriei;
2. ţinerea evidenţei contabile a datoriei publice contractate şi a evidenţei statistice a garanţiilor de stat emise;
3. urmărirea derulării împrumuturilor garantate de stat;
4. supravegherea lichidităţilor din Contul General al Trezoreriei pentru a avea o balanţă corespunzătoare a disponibilităţilor necesare;
5. elaborarea anuală a contului general al datoriei publice

După modul de acordare a creditului, cu sau fără eliberare de

înscrisuri, instrumentele datoriei publice pot fi:

1. titlurile de stat libelate în monedă naţională;
2. împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională a Româ­niei în condiţiile stabilite prin Legea privind statutul Băncii Naţionale a României;
3. împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;
4. împrumuturile de stat contractate la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.

Titlurile de stat libelate în monedă naţională pot fi emise atât în formă materială, cât şi în formă dematerializată; în această din urmă formă, emisiunea, probaţiunea şi transmiterea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înregistrare în cont. Titlurile de stat exprimate în monedă naţională pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung. Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen scurt bonurile de tezaur şi certificatele de trezorerie, precum şi alte înscrisuri. Titlurile de stat se oferă spre vânzare, cu condiţia ca oferta să includă cel puţin următoarele elemente:

1. denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;
2. forma împrumutului public reprezentat prin titlurile respec­tive, cu discont sau purtător de dobândă;
3. rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plăteşte dobânda, pentru creditele cu dobândă;
4. scadenţa împrumutului şi clauza rambursării în avans, dacă este cazul.