În categoria serviciilor de piaţă prestate populaţiei sunt incluse serviciile procurate contra cost prin relaţii de vânzare-cumpărare- Ele cuprind: transporturile, telecomunicaţiile, poşta, asigurările, turismul şi alimentaţia publică, serviciile de învăţământ şi ocrotire a sănătăţii în regim cu plată, activităţi culturale, recreative şi sportive, repararea şi întreţinerea bunurilor şi locuinţelor, spălătorii şi curăţătorii, serviciile de frizerie, coafură, cosmetică etc.
Dinamica serviciilor de piaţă pentru populaţie este determinată de evoluţia unor indicatori ca: produsul intern brut, mărimea veniturilor reale ale populaţiei (puterea de cumpărare), rata şomajului, rata inflaţiei, dotarea cu bunuri de folosinţă îndelungată a familiilor şi stilul de viaţă, mărimea timpului liber.
În ţările cele mai dezvoltate economic, creşterea PIB, a veniturilor reale ca şi creşterea duratei timpului liber al oamenilor au condus la o dezvoltare puternică a serviciilor prestate populaţiei pentru nevoi generale sau pentru ocuparea timpului liber ca: servicii de uşurare a vieţii, de petrecere a timpului liber, servicii de îngrijire de persoane, de asistenţă pentru copii, pentru diferite nevoi speciale, serviciile de economisire a timpului liber ca: transporturile, telecomunicaţiile, comerţul, bănci etc.
În România, însă ponderea acestor prestaţii pentru populaţie a scăzut continuu, fapt ce demonstrează încă odată erodarea permanentă a economiei noastre şi scăderea puterii de cumpărare a populaţiei care astfel şi-a micşorat cererea de servicii cu plată.
Întrucât unele dintre serviciile incluse în categoria studiată au o pondere însemnată şi în categoria serviciilor prestate agenţilor economici, cum ar fi - transporturile, telecomunicaţiile, ele nu vor face obiectul analizei în acest capitol.
- a) Din grupa serviciilor cu plată pentru populaţie, grupa cu ponderea ce mai mare, o reprezintă serviciile prestate în hoteluri şi restaurante (cca. 50%).
După 1990 serviciile hoteliere au înregistrat o tendinţă descrescătoare clar conturată şi exprimată prin indicatori ca: numărul de turişti cazaţi (de la 13 mil în 1983 la cca. 55000 în 1999 - o micşorare de peste 2,5 ori), durată medie a sejurului, coeficientul mediu de folosire a capacităţii de cazare turistică (a scăzut cu aproape 30%).
Explicaţia acestui fenomen negativ se regăseşte în realităţile economiei româneşti, cum ar fi: micşorarea puterii de cumpărare a populaţiei ca urmare a inflaţiei accentuate caracteristică ultimului deceniu, creşterea nejustificată a tarifelor practicate, scăderea calităţii serviciilor oferite şi nu în ultimul rând, deteriorarea imaginii turistice a ţării.
După 1995 se înregistrează totuşi o creştere a activităţilor realizate de agenţiile de turism (de peste 6 ori faţă de 1990) care şi-au extins mai mult activităţile conexe sau auxiliare turismului, cum ar fi: rezervări de locuri în mijloacele de transport (tiketing), schimb valutar, comerţ în consignaţie etc.
- b) O altă categorie de servicii cu o pondere însemnată faţă de total (aprox. 20%) o reprezintă serviciile recreative, culturale şi sportive. Aici se cuprind diverse prestaţii ca: serviciile de radiodifuziune, televiziune, servicii editoriale, cele oferite de biblioteci, muzee, cinematografe, teatre, săli de concerte, cazinouri etc.
Dintre aceste servicii se remarcă prin dinamism, în special activităţile de radio şi televiziune (s-a dublat faţă de 1990) în special datorită apariţiei posturilor de televitiune private, a televiziunii prin cablu şi a tendinţei de autoinstruire cu ajutorul mijloacelor electronice personale.
O altă tendinţă clar conturată în ultimii ani a fost de scădere puternică a atractivităţii spectacolelor de teatru, concerte, cinematografice, în principal datorită extinderii sistemului de televiziune, dar mai ales datorită micşorării veniturilor populaţiei.
- c) Serviciile de întreţinere şi reparare a autoturismelor şi a bunurilor personale şi gospodăreşti depind de înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, vechimea acestora, calitatea produselor, comportamentul investiţional al familiilor.
După 1990 s-a remarcat o tendinţă de creştere a investiţiilor gospodăreşti ale populaţiei îndreptate spre achiziţionarea de produse cu un grad ridicat de tehnicitate ca: televizoare color, aparatură audio-video, congelatoare, maşini de spălat, autoturisme. Ca urmare a scăzut ponderea serviciilor de reparaţii la bunurile gospodăreşti dar totodată s-au dezvoltat serviciile de întreţinere şi reparaţii la autovehicule.
Deasemeni, sporirea înzestrării gospodăriilor cu maşini de spălat a provocat o scădere a serviciilor prestate de spălătorii, curăţătorii şi vopsitorii.
O micşorare a volumului de activitate au înregistrat şi serviciile de înfrumuseţare, coafură, frizerie.
- d) Serviciile de asigurare-reasigurare - reprezintă o categorie importantă de servicii de piaţă prestate atât populaţiei cât şi agenţilor economici, cu o evoluţie ascendentă în ţările dezvoltate - ţări care încearcă să controleze riscurile din economie.
Activităţile de asigurări au apărut ca răspuns la conştientizarea incertitudinii şi a riscului care însoţesc funcţionarea oricărei economii ca şi a creşterii globale a nesiguranţei în economie, situaţie ce poate fi gestionată în mod profesional.
Cu ajutorul serviciilor de asigurări se încearcă prevenirea sau limitarea acţiunii distructive a unor evenimente nedorite care pot provoca pagube materiale sau vătămări corporale oamenilor sau chiar pierderea de vieţi omeneşti.
Sistemul serviciilor de asigurări oferă posibilitatea:
- prevenirii prejudiciilor provocate de evenimente viitoare şi nesigure: calamităţi naturale (inundaţii, seisme, furtuni, secete şi inundaţii, îngheţul, avalanşe etc.); pierderea de vieţi omeneşti; pierderea capacităţ de muncă a unor persoane în urma unor catastrofe tehnice (explozii, accidente de aviaţie, maritime, feroviare, accidente în mină, prăbuşiri de clădiri etc); limitarea efectelor nedorite dacă totuşi evenimentele nedorite s-au produs; reluarea imediată a activităţilor economice temporar întrerupte datorită distrugerii bunurilor sau întreruperii producţiei, obiectiv realizabil cu ajutorul sumelor primite drept despăgubire de asigurare şi care permit repararea şi înlocuirea bunurilor avariate şi ştergerea celorlalte urmări nedorite.
Activităţile de asigurări se desfăşoară prin instituţii de stat, private sau cooperatiste pe principiul încheierii unor poliţe de asigurare contra incertitudinii şi riscului prin care instituţiile de asigurări se angajează ca în schimbul unei plăţi (primă de asigurare) să achite sumele asigurate şi cuvenite persoanelor la care riscul asigurat s-a produs.
Serviciile de asigurări pot fi structurate după diverse criterii:
După domeniul la care se referă pot fi: de bunuri, de persoane şi asigurări de răspundere civilă.
- asigurările de bunuri - activităţi de asigurare a diferitelor valori materiale aflate în proprietatea persoanelor fzice sau juridice şi sunt susceptibile de a fi distruse sau avariate prin catastrofe naturale sau accidente.
- asigurări de persoane prin care se asigură viaţa şi integritatea corporală a personelor fizice ce pot fi afectate de evenimente cauzatoare de boală, invaliditate sau deces. Ele pot fi asigurări de viaţă şi asigurări de accidente:
- asigurările de răspundere civilă - au ca obiect oe valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul dacă a cauzat o pagubă unor terţe persoane. Asigurările de răspundere civilă pot fi: asigurări de răspundere civilă legală, asigurări pentru pagube produse prin accidente, asigurări de autovehicule etc.
O altă clasificare a serviciilor de asigurări, făcută după forma juridică de realizare:
- asigurare prin efectul legii (obligatorie) care se realizează fără solicitarea acceptului persoanelor vizate şi se referă mai ales la deţinătorii de autovehicule asiguraţi obligatoriu pentru cazurile de răspundere civilă.
- asigurarea facultativă - are la bază acordul de voinţă al asiguratului şi al asiguratorului exprimat în contracte de asigurare.
Nevoile de consum pe piaţa asigurărilor sunt dependente de mai mulţi factori cum ar fi: nivelul de dezvoltare economică, câştigurile realizate de persoane, puterea de cumpărare şi posibilitatea rezolvării concurenţei între bunuri şi servicii, modul de percepere a situaţiilor de incertitudine de către persoane şi înclinaţia acestora spre acoperirea riscurilor etc.
În statele dezvoltate serviciile societăţilor de asigurări sunt foarte dezvoltate şi ele atrag din bugetele de consum ale familiilor sume care depăşesc cheltuielile pentru alimente (SUA) sau cheltuielile cu întreţinerea locuinţelor (Anglia). Cheltuielile cu serviciile de asigurare oscilează în aceste ţări între 3-6% din cheltuielile unei familii.
În România populaţia cheltuieşte puţin pentru a-şi asigura avutul sau viaţa, sub 0,1% din totalul cheltuielilor, ponderea cea mai mare având-o asigurările de autovehicule ce sunt de fapt asigurări obligatorii, apoi asigurările de răspundere civilă obligatorie, asigurările pentru incendii, transport etc.
Dar se poate prevede că o dată cu creşterea complexităţii vieţii economico-sociale şi în România se va mări cererea de servicii destinate acoperirii riscurilor şi incertitudinii. Astfel instituţiile de asigurări vor avea de rezolvat probleme complexe ca: identificarea evenimentelor considerate ca riscuri, evaluarea nivelurilor de risc acceptate, stabilirea măsurilor corespunzătoare, prevenirea riscurilor (informaţii, garanţii, certificări, tehnică preventivă), contribuţia financiară la acoperirea efectelor negative.
În prezent, în România se cheltuiesc în medie 13 USD pe locuitor pentru servicii de asigurări faţă de 100 USD în Ungaria şi 1250 USD în Europa Occidentală.