Serviciile publice sunt activităţi de inters general care îndeplinesc cerinţele sociale ale oamenilor, determinate de nevoi individualizate sau nevoi colective.
De-a lungul timpului şi până astăzi unul din obiectivele de bază ale funcţionării statului a fost asigurarea în condiţii cât mai bune a nevoilor sociale ale oamenilor, astfel încât statul şi-a asumat sarcina de organizare coordonare şi susţinere financiară a unor importante activiăţi care prin efectele ce le produc asigură formarea şi dezvoltarea personalităţii oamenilor, ocrotirea sănătăţii, asigurarea unui climat de ordine interioară şi exterioară pentru cetăţeni, mediul ecologic, crearea unui cadru legislativ adecvat etc.
Datorită solicitărilor tot mai complexe impuse statului de către mecanismul satisfacerii nevoilor sociale aflate în continuă dezvltare, unele servicii publice pot fi prestate în prezent şi de către agenţi economici privaţi, în sistem de relaţii de piaţă, deci de relaţii comerciale.
Astfel după modul de finanţare şi obiectul de activitate serviciile publice se clasifică în:
- servicii publice comerciale
- servicii publice finanţate de la buget:
- servicii publice administrative (ale organelor statului)
- servicii publice colective (servicii de apărare naţională)
- servicii publice personalizate (individualizate)
- serviciile publice comerciale sunt activităţi prestate în general de societăţi private, sunt plătite de populaţie (şi sunt de fapt servicii de piaţă) iar statul îşi exercită atribuţiile sale prin impunerea condiţiilor de efectuare a serviciilor, controlarea modului de organizare şi concesionare a lor către societăţi private sau controlarea şi subvenţionarea tarifelor etc. Aici se includ servicii ca: transportul public, telecomunicaţiile, distribuţia de apă, gaze, electricitate etc.
- serviciile publice administrative (ale organelor statului) sunt prestate doar de autorităţile statale, ele având ca atribuţii activităţi de interes general ca activităţile legislative, executive sau de soluţionare a conflictelor şi respectarea legalităţii. Ele sunt: serviciul public legislativ - Parlament şi consilii locale; serviciul public executiv-general; Judiciar-Tribunale, procuratură; servicii publice de asigurre a ordinii interne şi a siguranţei naţionale - exercitat de Ministerul de Interne, poliţie, jandarmărie; servicii de siguranţă naţională (SR).
Aceste servicii prestate de organele statului asigură conducerea generală a vieţii social-politice şi economice la nivelul ţării ca şi pe plan local şi constau în: adoptarea şi perfecţionarea sistemului legislativ al ţării, coordonarea activităţii economico-sociale; coordonarea şi conducerea armatei, coordonarea relaţiilor externe, comerciale, culturale, stabilirea mecanismului fiscal, asigurarea respectării legilor şi depistarea infractorilor, soluţionarea litigiilor, menţinerea ordinii publice etc.
Sumele destinate finanţării serviciilor publice generale sunt asiurate de bugetul administraţiei centrale de stat şi de bugetele locale.
- servicii publice colective cuprind activităţi care satisfac nevoi cu un puternic caracter social ca: protecţia mediului, gospodăria publică şi locativă, apărarea naţională.
Dintre aceste servicii desigur că de o importanţă deosebtă este apărarea naţională, activitate ce face parte din politica generală promovată de stat cu obiective ca: asigurarea independenţei şi suveranităţii ţării, asigurarea integrităţii teritoriale, menţinerea păcii în anumite zone ale lumii sau a menţinerii influenţei şi superiorităţii militare, a alianţelor militare etc.
Finanţarea serviciilor de apărare naţională e asigură în totalitate de bugetele statelor sau de blocuri şi alianţe militare interstatale. Sumele sunt destinate construirii şi modernizării unităţilor militare, înzestrării cu echipament şi tehnică de luptă, întreţinerii şi funcţionării forţelor armate, cercetării ştiinţifice în domeniul militar, efectuarea de experienţe militare, exerciţii, susţinerii conflictelor armate dar ele pot fi destinate şi lichidării urmărilor războaielor (pentru urmaşi, invalizi, văduve, despăgubiri de război, ajutoare pentru redresarea economiilor statelor afectate de război).
În prezent, pentru asigurarea serviciilor de apărare naţională majoritatea statelor lumii alocă sume importante din PIB ceea ce reflectă eforturile financiare deosebite destinate măririi capacităţii de apărare sau de luptă a ţărilor respective într-o lume plină de stări conflictuale grave. Problema care se pune este dacă se justifică din punct de vedere economic sustragerea unei părţi atât de însemnate din PIB (în unele ţări peste 16% - SUA) pentru realizarea obiectivelor din sectorul terţiar militar.
Sumele destinate finanţării serviciilor de apărare naţională deşi conduc la limitarea posibilităţilor de finanţare a programelor economice şi sociale şi în final, chiar la o încetinire a ritmului de creştere economică, îşi găsesc justificarea în importanţa naţională a obiectivelor politicii militare.
- servicii publice personalizate sunt activităţi social-culturale destinate să asigure dezvoltarea aptitudinilor fizice şi intelectuale ale oamenilor, ridicarea calificării profesionale, asistenţa medicală şi socială, ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaţie al populaţiei, împlinirea personalităţii fiecărei persoane.
Aceste servicii sunt prestate în mod gratuit de către stat sau cu plată redusă (alocaţii, pensii, ajutoare sociale) şi de ele beneficiază anumite categorii sociale sau întreaga populaţie pentru că ele se adresează satisfacerii unor nevoi individuale ale cetăţenilor (de educaţie, sănătate, protecţie socială, cultură etc.), pot fi considerate ca fiind individualizate cerinţelor populaţiei (personalizate).
Dimensiunea serviciilor publice finanţate de la buget este influenţată de nivelul cheltuielilor bugetare care depind la rândul lor de mai mulţi factori cum ar fi: dezvoltarea economică, opţiuni de politică financiară şi socială (inflaţie, program de sprijinire a unor categorii sociale defavorizate), factori demografici, conjuncturali, politici etc.